nu și de a înțelege...
obosim de atâta iarnă confuză,
nu obosim să iubim albul.
obosim de așteptări,
nu obosim sperând.
putem obosi de prea multe incertitudini,
nu obosim să avem opinii.
prin propriile noastre gânduri.//
Existențe palide, strigându-și, la colț de stradă, sărăcia în note flămânde..
Ți-ai oprit vreodată mersul, să citești, în privirea lor pierdută, zădărnicia?
