Se spune că secretul pentru a înțelege un oraș și pe locuitorii lui este să le afli cuvântul.
Da, un singur cuvânt.
Acel cuvânt cu care se identifică majoritatea locuitorilor lui.
Mergi pe stradă, intri prin magazine, te strecori printre copii, tragi cu urechea prin parcuri, printre jucătorii de table, într-un taxi, prin birouri, în fața ghișeului de la finanțe,în tren, la farmacie, pe scara blocului, în cancelarie, pe holul unui spital..
Voiam să scriu ceva simpatic, pregătisem și niște fotografii..dar, uite a venit vorba de spital. Știi de ce eram ieri atât de supărată/revoltată..în sfârșit, dată peste cap, cine o mai fi inventat și vorba asta..dimineață de tot , tocmai a venit doamna de la asigurări, știam, întîlnirile de felul ăsta nu prea ai cum să le uiți, chiar dacă ai vrea.
Tristă, nedormită-are pe cineva foarte apropiat într-un spital din scumpa nostră țară a solidarității , a dragostei și a speranței de bine..
Tânăr, stresat, muncă multa, foarte multă, odihnă deloc, mâncare, când? concediu, de unde bani? comă..
de ziua bătrânei lui mame.
Pentru fiecare intrare la el, mama DĂ 5 LEI.
De câteva ori pe zi .
Își pregătește bancnotele de cu seară.
La fel procedeaza oricare dintre rude.
Cum cui?
Asta am întrebat și eu. .
…chiar contează răspunsul??
oricum, nu despre portar este vorba..
p.s. vorbeam de oraș și de cuvinte.. dacă primul tău cuvânt nu coincide cu al orașului, nu prea ai ce cauta pe acolo..nu spun eu.
