asta e dacă vreți perspectiva
mea. În cazul meu și memoria mea este a unui afectiv, eu îmi aduc aminte mai
mult ce am simțit în diverse etape ale existenței mele. Octavian Paler
Cu fiecare kilometru care mă apropie, simt emoția duioasă a revederii.
Mă învăluie cald, tot mai cald, pe mâini, pe față, pe suflet.
Lăsăm panglica întinsă a autostrăzii să îndure goana bolizilor greu struniți și după un scurt ocol prin centrul comunei al cărei nume se leagă de trecerea lui Vlad Țepeș, apucăm drumul vechi care mângâie neobosit porți și case, copaci și grădini, făcându-și loc pe la poalele câmpiei Neajlovului. Satul meu așteaptă primăvara!
O părticică din mine este aici- în zvonul mereu neobosit al Argeșului, în lunca lui mirosind primăvara a micșunele, în ulițele scăldate noaptea de bogăția blândă a lunii, în zarzării ce se vor deschide în mirări de podoabe albe, în căutătura bună a oamenilor, care îți răspund la bună ziua! privindu-te în ochi.
Mi-e atât de bine!
Mă simt EU!
Cu fiecare kilometru care mă apropie, simt emoția duioasă a revederii.
Mă învăluie cald, tot mai cald, pe mâini, pe față, pe suflet.
Lăsăm panglica întinsă a autostrăzii să îndure goana bolizilor greu struniți și după un scurt ocol prin centrul comunei al cărei nume se leagă de trecerea lui Vlad Țepeș, apucăm drumul vechi care mângâie neobosit porți și case, copaci și grădini, făcându-și loc pe la poalele câmpiei Neajlovului. Satul meu așteaptă primăvara!
O părticică din mine este aici- în zvonul mereu neobosit al Argeșului, în lunca lui mirosind primăvara a micșunele, în ulițele scăldate noaptea de bogăția blândă a lunii, în zarzării ce se vor deschide în mirări de podoabe albe, în căutătura bună a oamenilor, care îți răspund la bună ziua! privindu-te în ochi.
Mi-e atât de bine!
Mă simt EU!
p.s. (mai)păstrezi cheia de la portița casei tale? 
