fără titlu

Sunt dimineți care tac. Altele se trezesc cu pumnii strânși. Până la durere. Cu obloane în locul pleoapelor. Aud. fără să vadă.

Sunt și dimineți altfel!

“ Am învățat că poți continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poți,
Am  învățat  că viața  îți poate  fi schimbată în câteva ore  de către oameni care nici nu te cunosc. Am învățat că  eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
Indiferent de consecințe. Am învățat că  scrisul
-ca și vorbitul-
Poate liniști durerile sufletești. ”Octavian Paler

https://www.facebook.com/pages/Drumetia-catre-sectia-de-votare/300266423499999?sk=likes

~noi suntem ca un cantec..~`

1. 
   

   Astazi, si mai ales astazi, sa ne reamintim de

   
   

    Octavian Paler:

   
   

   

   
   

   2 iulie1926, Lisa/7 mai 2007, Bucuresti
   
   Avem timp pentru toate.
   Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
   sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
   sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
   avem timp sa citim si sa scriem,
   sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
   avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
   avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
   Avem timp pentru ambitii si boli,
   sa invinovatim destinul si amanuntele,
   avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
   avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
   avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
   avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
   avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
   avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
   Avem timp pentru toate.
   Nu e timp doar pentru putina tandrete....

(intre timp) mi-am dat seama

 ca orice mare iubire are, in adancul ei, ceva tragic..

Octavian Paler, Apararea lui Galilei 

I-am  citit   cu mare placere, cu un fel de voluptate, multe dintre carti . 

I-am iubit pasiunea  pentru Lisa, pentru nelinistea din  inima vorbelor. Si limpezimea  de lama , taind in carnea vie a realitatii.

Nu pot sa spun ca l-am inteles- de multe ori, ascultandu-l seara, vorbind pe la cate o televiziune, refuzam sa-i vad incrancenarea...voiam, ca, fie chiar si pentru o clipa,  sa-i vad chipul inseninat de un zambet fugar.

Au trecut sapte ani, de cand  vorbeste tacand..

Avem timp pentru toate. Să dormim,să alergăm în dreapta şi în stânga, să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe...

omul este ceea ce simte,

asta e dacă vreți perspectiva mea. În cazul meu și memoria mea este a unui afectiv, eu îmi aduc aminte mai mult ce am simțit în diverse etape ale existenței mele. Octavian Paler

 
Cu fiecare kilometru care mă apropie, simt emoția duioasă a revederii. 
Mă învăluie cald, tot mai cald, pe  mâini, pe față, pe suflet.
Lăsăm  panglica întinsă a autostrăzii să îndure goana  bolizilor  greu struniți și  după un  scurt ocol prin centrul comunei al cărei nume  se leagă de trecerea lui Vlad Țepeș,  apucăm drumul  vechi care mângâie neobosit   porți și case,  copaci și  grădini, făcându-și loc  pe la poalele câmpiei Neajlovului. Satul meu așteaptă primăvara!
O părticică din mine  este aici- în zvonul mereu neobosit al  Argeșului, în lunca lui mirosind primăvara a micșunele, în ulițele scăldate  noaptea de bogăția  blândă a lunii,  în zarzării  ce se vor deschide în mirări de podoabe albe,  în căutătura  bună a  oamenilor,  care  îți răspund  la bună ziua! privindu-te în ochi.
 Mi-e atât de bine!
 Mă simt EU!

p.s. (mai)păstrezi cheia de la  portița casei tale?

caleidoscop

Deunăzi, am făcut  un pact cu mine. Ia să văd eu, cât mi-ar lua să traversez orașul  pe jos. Aveam și ceva treburi de rezolvat, așa că am cam grăbit pasul.
Câte n-am văzut! nu le povestesc, că le știi- lume grăbită, îngândurată, claxoane  zăpăcite, liceeni chiulind,   fetele înjură mai abitir decât băieții, doamne  trăgând cu  greu sacoșe  din care  obraznic un fir de praz râde în barbă, o varză  înfoiată își scoate degetele prin  plasticul subțire,  doi pași mai încolo, în parc,  niște domni joacă șah, ce mulți chibiți!
Piața Ceair s-a modernizat, nu mai ajunsesem aici  cam de vreun an și..tot înghesuială, multe, multe fuste crețe, în toate culorile curcubeului. Se vinde orice.
Nu prea se cumpără.. blănuri, lumânări, trandafiri  fără frunze, semințe, tigăi,  hrean, covoare de pe care  care îțí smulge  un gând  răpirea din serai, varză pentru murat,  bluze fără spate, ghete fără cutie,  ochelari fără rețetă, pastramă. Toată lumea sau aproape toată lumea fumează, vânzătorii, vreau să zic.
Am ieșit repede din vânzoleala  pieței , am tăiat-o  pe Calea București, înapoi spre centru.
Dacă vrei să-ți cumperi ceva de îmbrăcat, este bine să știi că trebuie să mai aștepți să se epuizeze stocul de  tricouri, fuste de-o palmă, sandale cu  trei bretele.
Primiți ceva zilele astea? Printre rotocoale albastre de fum, genele domnișoarelor vânzătoare  clipesc des  nu știu, mai treceți.
Îmi place o străduță în pantă- case vechi, cochete fără ostentație,  grădinițe , crizanteme și tufănele, castani îmbrăcați doar  pe jumătate . Drumul meu trece prin Trivale, parcul este aproape gol,  alei umede, frunze  risipite, îmi lipsește aparatul  de fotografiat, pe telefon nu mai fac poze, s-au adunat prea multe.
Am câștigat pactul,  am parcurs șapte /opt kilometri, dar  de aseară, strănut într-una.
Aleg o carte.

 La întâmplare Viața pe un peron, Octavian Paler. 

Semnul  a rămas la pagina 144.
Adevărul este că nici măcar aici nu poți să crezi până la capăt că viața este doar o stare de tranzit; că am apărut undeva într-o gară și pe urmă am trecut din gară în gară, din tren în tren, mergând spre nicăieri...de vină ești tu și coaja în care te afli.

Cam trist. Mai bine   citim o poezie.
 Lamento,

                   (cu)Ștefan Cazimir

Ni-i sănătatea zi de zi

Legată doar c-un fir de ață

și din multiple nevralgii

țesută-i scurta noastră viață.

Dureri de  gât, dureri de dinți,

Dureri de cap din abundență

Nenumărate suferinți

Ne umplu biata existență.

Dar pe deasupra tuturora

Mă supără urât de tot

și zilnic își respectă ora

 durerea crâncenă de cot.

Ce leacuri  n-am cercat, o, Doamne!

Pilule, frecții, băi, pomezi..

Trec ani în șir, trec veri și toamne

Durere, când ai să cedezi?

Întâmpinând  destule piedici,

mi-am spus necazul peste tot,

dar ce-ți pot face bieții medici

 când și pe ei îi doare-n cot?

Din nesfârșite nevralgii

țesută-i scurta noastră viață,

 iar sănătatea zi de zi

 ne-atârnă doar de-un fie de ață.

Dureri de gât, dureri de dinți,

 Dureri de cap din abundență-

Așa-i croită din părinți

 Sărmana noastră existență.

O,  frații mei de suferință,

 Nu știți cumva un antidot?

E ceasul când mă amenință

Durerea zilnică de cot.

Prin farmacii și policlinici

Orașu-n van  l-am colindat,

Că răi sunt doctorii și cinici,

 Iar farmaciștii s-au culcat.

limite

Politica nu are principii. Are doar interese. Octavian Paler

În urmă cu aproape trei ani, luni, 23 noiembrie 2009, spuneam:

conexiuni

Discuții nesfârșite. Analize. Comentarii. Dezamăgiri. Învinuiri. Descoperiri. Sancțiuni. Promisiuni. Aplauze. Deducții. Jocuri. Numărări. Adunări. Scenarii. Înălțări. Căderi. Susțineri. Răsuciri. Combinări. 

Pe față. În culise. Pe vorbe. Pe fotolii. Înalte. 

Cine pe cine a  votat/furat/șantajat/manipulat/păcălit/depășit. Ce-am sperat/făcut/ales/primit? 

Ce( mai) sper/fac/aleg/primesc?

 Șirul întrebărilor/discuțiilor/presupunerilor/aranjamentelor/jocurilor va continua. 

Două săptămâni. 

Mult după aceea.

 Așa ajung eu, rotița mică de tot, anonimă, în marele mecanism,  la vorbele cuiva, mare cunoscător în politică,  Ronald Reagan .

Politica se presupune a fi, ca și vechime, cea de-a doua meserie din lume. Am ajuns să-mi dau seama că se aseamănă foarte mult cu cea dintâi.//

s-a schimbat ceva între timp?

dincolo de orizont

Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească...., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani......iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.
Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc.....şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici,
                   Întotdeauna.

                                                                   OCTAVIAN PALER

căutam

pentru cineva o imagine.din Maramureș.//

Au trecut de atunci trei ani, trebuie să fie școlar!

N-o să știe niciodată că i-am furat   uimirea  cu care   privea lumea  de la înălțimea gardului, ce  separa  universul lui curat  din Sighetul Marmației de iureșul nebun al Lumii.. .//

Trăim în mare viteză…

Cui îi pasă, cu adevărat, de celălalt?//

”avem timp să citim și să scriem
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm
avem timp să ne facem iluzii
și să răscolim prin cenușa lor mai târziu

avem timp să ne-alungăm întrebările
să amânăm răspunsurile
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrețe..”Octavian Paler
p.s. de ce (cine) îți pasă?