despre tragedia sufletului de a ramane vesnic tanar

Din cand in cand, trag cu ochiul  la titlurile pe care prietenii/cunoscutii/trecatorii grabiti le citesc sau le recitesc pe blogul meu.

Exista o postare, (intamplarea este absolut reala)  pe care o vad, daca nu zilnic, cel putin saptamanal, reluata.

 Imi place si mie.

Stiu momentul, de parca l-as trai acum.

Minunati sunt fluturii!

p.s.
 daca ai vreme, citeste si comentariile! sigur nu vei regreta!
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/08/cata-vreme-fluturii-traiesc.html

ce scriu poate sa aiba  sau nu legatura cu numarul postarii-700!
(intre timp,  am ajuns la  numarul 2279)//
Când i-am rostit  numele, invitând-o să- și citească lucrarea, a ezitat.
M-a privit speriată pe sub ochelarii ei simpatici, a scos caietul din bancă și cu pași șovăielnici a rămas la vreo câțiva pași de catedră..
Obișnuiam să fac două treburi deodată- să ascult conținutul compoziției și să urmăresc ortografia. Cu pixul roșu.
N-am insistat.
Era o compoziție specială, deloc ușoară.
Se intâmplă ca manulul de limba română pentru clasa a VIII-a, editura Humanitas, să inceapă cu studiul unor poezii de dragoste.
Poeme absolut minunate! atâta doar că elevii au 13/14 ani.
Exercițiul , pagina 19, cerea să se realizeze o paralelă intre cele trei poezii-Lacul, de Mihai Eminescu, Izvorul nopții, de Lucian Blaga și Emoție de toamnă, de Nichita Stănescu-cum este văzută apropierea celor doi indrăgostiți, relația lor cu natura, starea sufletească generată de iubire, mijloace poetice, elemente de prozodie.

Și-a apropiat prea mult caietul de ochi. Citea foarte repede. Despre niște fluturi. Care zburau in stomac..
Copiii urmăreau scena cu mare atenție. Se uitau când la ea , când la mine.
 Cum fluturii continuau să zburde, ca la comandă, toți au inceput să râdă.

Larisa nu-și făcuse tema.
Compoziția improvizată  era propriul poem  de dragoste..
Tragedia omului nu este a imbătrâni, ci de a rămâne tânăr. Oscar Wilde

 

”un bun profesor

 are această grijă statornică: îi învață pe copii să se lipsească de el.”

André Gide

Fată bună, cuminte, la locul ei, dar nu prea s-a omorât cu învățătura. A dus-o mama ei într-o secție de coafor, a dat- pe mâna cuiva și a învățat repede. Coafează, tunde, face manichiura, pensează , mă rog, tot ce vrea o femeie cât să pară , apoi, frumoasă.

Aleargă mult.

În geanta ei, încăpătoare  ca o poștăriței, stau , în ordine,   la rând, sticluțe  cu ojă în toate nuanțele, forfecuțe, pile,cutia cu  spirt, perii, creme.

Lucrează bine. Nu uită pe nimeni. Caiețelul este liniat pe zile  și ore.

 Vrea ca fata ei să ajungă cineva. 

Să învețe carte.

Să le știe pe toate. De asta s-a și zbătut să ajungă la cea mai bună învățătoare. Știi cum e..ai văzut la televizor- coadă toată noaptea, cine prinde lista se poate numi un părinte norocos.

Dacă toată lumea spune că e cea mai bună învățătoare înseamnă că așa este. Este foarte exigentă, se interesează, le dă mult de lucru,  a scris câteva cărți, le-a prezentat la prima ședință cu părinții, la fiecare carte, caiet cu exerciții. 

Cât mai multe!//

Fac lecțiile împreună, n-o las să greșească nimic, caietul trebuie să fie curat, frumos, așa cere doamna. /

Se întâmplă să nu le iasă chiar toate socotelile.

Mă sună înainte, la ore potrivite.

 Din spatele ochelarilor, prinși în ramă roz, doi ochi speriați așteaptă de la mine ajutor.

O cred, mititica..La cei opt ani și câteva luni, în clasa a doua, deja știe de numere succesive,  pare și impare, predecesor, sinonime, antonime, omonime, personaje literare, subiectul operei, familiile de cuvinte,  este fericită, nu se folosește încă familie lexicală!

Nu vă mirați, nu sunt din manual, sunt din cartea doamnei.

Întâi m-am revoltat, m-am stăpânit  imediat, cum să afle puiul acesta de om că școala a luat-o razna de tot?

Că doamna , cu cărțile și caietele ei, valabile pentru  copiii mari, a uitat că un copil  de clasa a doua este , totuși ,un copil?

Scrieți un text despre iarnă, utilizând expresiile întâlnite în lecturile închinate anotimpului alb”

-totu-i de un alb strălucitor/scânteietor;

-pomii sunt îmbrăcați în straiul bogat de nea/în podoabele iernii;

-iarna trece în calești de vijelii/ într-o furtună de zăpadă

-fumul urcă spre cer în fuioare albe/în spirale cenușii.

-regina fulgilor de nea//

O ajut să-și amintească   satul drag de la poala dealului, unde locuiesc bunicii,dimineața colindului,  vișinii din fașa ferestrei,  zăpada de pe ulițe..

Fața i se deschide, ochii mă privesc,  dintr-odată, calzi, propozițiile se adună în stol de gânduri sincere și compunerea este gata..

Este fericită.

A ieșit o compunere- nici prea scurtă, nici prea obositoare. Cât s-o laude  doamna, că altfel, se supără mami..

I-a rămas și timp de joacă.

p.s. Îți amintești cât de frumoase erau problemele noastre din culegerea lui Gheba?