A
vorbi despre credința proprie este ceva
intim, absolut special.
La fel mi se pare și
dreptul fiecărui cetățean de a păstra pentru sine preferințele politice.
În toată viața mea, am văzut o singură semnătură imposibil de
imitat vreodată, grație extraordinarei sale caligrafii .
Semnătura Regelui pe brevetul înconjurat de
trei decorații prinse în șnur tricolor!
În odaia bunicilor paterni, sub o icoană mare, spre
răsărit.
Decorațiile și brevetul erau răsplata
primită de talițu, care luptase la Mărăști, Mărășești și Oituz.
Nu știu când au
dispărut. Nici din ce motiv.
N-am uitat
iscălitura peste care, măreț,
se lipise sigiliul regal.//
Am petrecut câteva
zile în niște locuri dragi, într-un orășel și în câteva sate de câmpie.
Locurile își
trăiesc zilele și nopțile după orarul lor – secetă, buruieni din belșug, până dincolo de
ferestrele din dosul magazinelor și
parcurilor, grămezi de pepeni și de ardei în
fața curților gospodarilor, puradei fără chiloței, fuste largi cu șorțuri
soioase, priviri cruciș , biciclete, căruțe, cirezi, mașini, toate de-a
valma.//
Am avut și câteva
probleme de rezolvat, așa că, deși era vremea prânzului, pe domnul primar
l-am adus de acasă, cu telefonul.
Că n-a rezolvat nimic nu era o noutate, poate că nu dormise prea bine, după ce
participase la o înmormântare care a
adunat toată suflarea, chiar dacă, la
37/38 de grade , asfaltul frigea.
O dată vine fanfara!
A fost tot satul , îmi spune o mătușă, am plâns de m-am îmbolnăvit, scurtă este viața asta, cinste să le fie copiilor lu nea Mitică !
Și dacă tot am ajuns la
primărie- fratele meu mă
avertizase să nu-i reproșez nimic întâiului gospodar- l-am întrebat așa, ca de om la om, când intenționează
să ridice mormanul de gunoi care a rupt gardul cimitirului, sub ale cărui
lespezi își duc odihna veșnică toți părinții, moșii și
strămoșii, nu doar ai mei, dar și ai lui.N-am uitat să-i spun că-mi plătesc, la timp, taxele și impozitele. Și ca mine, mulți alții.
Răspunsul m-a trimis într-o ceață răcoroasă n-ați văzut că am făcut un cimitir
nou?//
L-am lăsat în plata domnului, să moțăie în scaunul lui cu spetează foarte
înaltă..//
Satul își duce viața după reguli proprii- există multe gospodării îngrijite, măturate de cu zori-Sfântul Ilie este
o sărbătoare frumoasă- se cresc animale, se treieră grâul, se
fac pomeni, se spune bună ziua! cu zâmbet pe față, rudele se (mai) adună sub bolta de vie , se fac
nunți și botezuri, se coace porumb, se
împart mere dulci, se dăruiesc flori,
pentru că, în multe curți , se îngrijesc două grădinițe, una pentru
legume și alta cu flori!//
când ai fost ultima oară la țară?
Leneșă, amiaza își
cerne, în felul ei, povestea: foșnete prin lanuri, speriate urechiușe
de iepure scăpat de sub grija mamei, clete și răzoare, iarbă în smocuri, floarea- soarelui zâmbind pe sub
boruri, tulpini de mușețel, un măr pădureț cu bumbișori ascunși printre frunze.
Soarele arde în raze piezișe, foșnesc amăgitor foile pe jumătate uscate ale porumburilor dinspre Obște. Nu se distinge decât galben-auriul lanurilor.
Câți ani să fie?
Puțu-cu-salcia!
