Nu-mi place să vorbesc despre bani.
Nu-mi plac banii, în sensul că niciodată nu le-am devenit slugă. Nu-mi prisosesc , dar nici nu mi taie respirația că nu mi-am făcut din ei saltea.
Am spus adesea, că , dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot profesoară m-aș face. Și-am mai spus că poți fi profesor bun sau poți fi profesor slab și foarte slab, indiferent de salariu. Nu devii peste noapte mai deștept, mai devotat meseriei, dacă ți se mai dă ceva.
Astăzi sunt revoltată, folosesc cuvântul din respect pentru cine va citi, pentru că starea mea are un alt nume, nu înjur decât în gând, și asta doar atunci când nu mai am altă scăpare.//
În urmă cu vreo doi ani, s-a cerut fiecărui profesor și învățător să-și facă un dosar.
Când aud chestia asta faceți un dosar, zău că aș da cu tot ce am la îndemână după cei care cer dosare.
Am făcut atâtea la viața mea, că- nu exagerez- aș umple o cameră cu ele.
Am închis paranteza, că și asta cu închisul și deschisul parantezelor este tot o chestiune construită de unii pentru a scurta, cumva, încâlcitele cărări ale vieții.
Bun. M-am oprit la dosar.
Dosar cu toate etapele care te compun. De ce? pentru că sindicatul dă în judecată statul, ministerul educației sau cum se va mai fi numind, pe motiv că am fost exploatați, ca și cum ar fi o noutate, ce mai, că ni s-au oprit mai mulți bani decât ar fi fost normal, într-o anume perioadă.
Normal, vorba vine.
Au urmat calcule, liste, agitație. Și tot așa cum s-a aprins, vorba romanței cu țigara, elanul nostru brusc s-a stins.
Stupoare- deunăzi, sunt anunțată că AM CÂȘTIGAT!
Nu-mi plac banii, în sensul că niciodată nu le-am devenit slugă. Nu-mi prisosesc , dar nici nu mi taie respirația că nu mi-am făcut din ei saltea.
Am spus adesea, că , dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot profesoară m-aș face. Și-am mai spus că poți fi profesor bun sau poți fi profesor slab și foarte slab, indiferent de salariu. Nu devii peste noapte mai deștept, mai devotat meseriei, dacă ți se mai dă ceva.
Astăzi sunt revoltată, folosesc cuvântul din respect pentru cine va citi, pentru că starea mea are un alt nume, nu înjur decât în gând, și asta doar atunci când nu mai am altă scăpare.//
În urmă cu vreo doi ani, s-a cerut fiecărui profesor și învățător să-și facă un dosar.
Când aud chestia asta faceți un dosar, zău că aș da cu tot ce am la îndemână după cei care cer dosare.
Am făcut atâtea la viața mea, că- nu exagerez- aș umple o cameră cu ele.
Am închis paranteza, că și asta cu închisul și deschisul parantezelor este tot o chestiune construită de unii pentru a scurta, cumva, încâlcitele cărări ale vieții.
Bun. M-am oprit la dosar.
Dosar cu toate etapele care te compun. De ce? pentru că sindicatul dă în judecată statul, ministerul educației sau cum se va mai fi numind, pe motiv că am fost exploatați, ca și cum ar fi o noutate, ce mai, că ni s-au oprit mai mulți bani decât ar fi fost normal, într-o anume perioadă.
Normal, vorba vine.
Au urmat calcule, liste, agitație. Și tot așa cum s-a aprins, vorba romanței cu țigara, elanul nostru brusc s-a stins.
Stupoare- deunăzi, sunt anunțată că AM CÂȘTIGAT!
S-a câștigat procesul.
Se vor restitui banii.
Se vor restitui banii.
Acum să te ții- în tranșe, în câțiva ani.
Auzi tu/dumneata..prima tranșă- fii atent- 42 de lei, tu auzi? 42 de lei din 3200..
Să mai spun ceva, nu, nu mai am cuvinte..ba da- mi-au venit în minte spusele cuiva -persoană importantă - nu se deranjează, zicea- să facă nu știu ce mișcare pentru o sută sau o mie de euro, oricum nu conta numărul de zerouri.
Auzi tu/dumneata..prima tranșă- fii atent- 42 de lei, tu auzi? 42 de lei din 3200..
Să mai spun ceva, nu, nu mai am cuvinte..ba da- mi-au venit în minte spusele cuiva -persoană importantă - nu se deranjează, zicea- să facă nu știu ce mișcare pentru o sută sau o mie de euro, oricum nu conta numărul de zerouri.
tu ai ceva de zis?
