”Paznicul de noapte”, Jayne Anne Phillips.
Am aflat despre cartea asta în iarnă;de atunci, am tot căutat-o.
În sfârșit, joi seară, am reușit să o cumpăr.
Este un roman complex, modern, în cuprinsul căruia se împletesc multe teme, una mai dureroasă decât alta, acțiunea petrecându-se în Virginia de Nord, din aprilie 1874, până în ianuarie 1883.
De-a lungul acestor ani, aflată într-o călătorie reală și simbolică, în același timp, ”ConnaLee, fetița de doar doisprezece ani, cunoaște ceea ce am numi ”America profundă”, o lume cruntă, aspră, aruncată într-o zonă a lumii, în care supraviețuirea înseamnă luptă.
Grea de tot.
Familia ei înseamnă mama, Eliza, doftoriceasa Dearbhla,bunica ei de suflet, profesoară, călăuzitoare, model și speranță, într-un cuvânt reazemul într-o realitate în care răul-capcană începe dincolo de gardul proprietății în care trei femei, trei generații, trei destine s-au refugiat pentru a gusta libertatea.
Legătura cu stâlpul acestei familii, bărbatul,fiu de suflet, soț și tată, înrolat de două ori se bazează pe iubire.
Războiul îl mutilează mental și fizic, iar comunicarea lor se întrerupe.
Cele trei femei luptă cu îndârjire pentru supraviețuire,iar ”bunica” și mama se ocupă, fiecare în felul ei, și de educația copilei.
Universul lor și așa precar este zdruncinat până în adâncuri de apariția a doi bărbați ticăloși, bandiți, unul fiind suprimat de energica mamă amenințată, ”ajutată” de celălalt ticălos.
Ce urmează sunt scene încărcate de tragism, mizerie umană, luptă,ură, disperare, ”izbândă”,în schimbul salvării fetiței.
Nu voi intra în amănunte, cartea trebuie citită pe îndelete pentru a înțelege până unde se întind rădăcinile monstruoase ale războiului.
Ce drame lasă el, ce devin ființele umane din cauza lui.
Cartea stabilește un fel de echilibru între ceea ce-i dă natura omului, indiferent unde l-ar azvârli pe el soarta,și ceea ce face omul.
Omul poate fi bun, dar, mai ales, poate deveni fiară
Încâlcitele fire ale acțiunii, grație frumuseții umane, căreia i se adaugă știința de carte, cunoașterea psihologică -nu uita că ne aflăm în a doua jumătate a secolului al XiX-lea, după un război civil pârjolitor-comunicarea chiar deficitar sinceră, pentru că fiecare om ascunde ceva, se luminează treptat.
Un incendiu izbucnit în azilul în care s-au adunat nu chiar din întâmplare toate personajele principale ale romanului ”luminează” cărări.
Fiecare pornește pe drumul său.
”Era stânjenită(ConaLee) și simți că-i tremură vocea. Bărbatul acesta, cel dinainte de război și din timpul lui, din ziua când devenise altcineva și pentru totdeauna după aceea, era tatăl ei. Îl găsise , în ciuda tuturor piedicilor, și ajunsese să-l admire încă dinainte să afle cum murise, în ziua aceea în cabinetul doctorului Story, Nu voia să o judece pe Dearbhla, dar îi părea foarte rău că Ephraim Connolly, care își căpătase în sfârșit numele ales de el, nu știuse niciodată cine e cu adevărat. ConaLee it știa ea însăși.”, pagina 360.
El era ”paznicul de noapte”.
Citește cartea!
Vei găsi oamenii războiului civil american, în câteva sute de pagini scrise cu pasiune!
Vieți într-o piramidă, în interiorul căreia ființa umană construiește rădăcini, luptă, există.
