Romantismul este vraja

   care transformă praful  vieții de zi cu zi  într-o ceață aurie” Elinor Glyn, scriitoare

Orchestra Filarmonicii Pitești, într-o frumoasă  seară de mai, concert- maestru: Mădălin Sandu

 Compozitori  geniali  într-un concert romantic, 

un pianist celebru, 

un reputat dirijor

și un public  incandescent!

Energie creatoare,  exuberanță,  rafinament,  culoare și forță, sublimă natură surprinsă în apoteoza renașterii, vis și realitate- toate într-o armonie  desăvârșită!

Romanticul total,  pianistul de geniu, care   dacă s-ar fi născut cu un secol mai devreme , ar fi fost, probabil, salvat de efectele penicilinei, ”Al doilea Mozart„,

 * F.Chopin, ale cărui  degete cântă și îți aduc  lacrimi în ochi,  făcându-i  pe cei înzestrați cu  o sensibilitate cât de mică să tremure de  emoție.”, Harold C. Schonberg, ”Viețile  marilor compozitori”,

*F. Mendelssohn„cel mai celebru copil- minune după Mozart!

*Filip  Lazăr, compozitor și pianist român,  membru fondator  al  Societății Compozitorilor Români.

Elevul lui Sergiu Celibidache și al lui  Antonin Ciolan,  Dirijorul Petre Sbârcea.

” M-am născut la Segarcea la 27 decembrie 1931. Să ştiţi că la Segarcea este un zaibăr excelent şi primăria era închisă, că erau sărbătorile de Crăciun, de Anul Nou, şi foarte greu a reuşit tatăl meu, în 14 ianuarie, să mă înscrie în registrul celor nou-

născuţi. 

Dar se pare că primarul era încă sub influenţa zaibărului, că l-a întrebat cum îl cheamă pe băiat, iar tatăl meu a spus că îl cheamă Doctor Petru Sbârcea. Şi eu m-am născut "Doctor Petru Sbârcea". În extrasul meu de naştere am fost trecut "Doctor Petru Sbârcea"...

  iubește filozofia lui  Heidegger, deopotrivă, istoria și pictura,

 Pianistul de renume  mondial, român prin  naștere, new-yorkez prin adopție, 

*Matei Varga trăiește pentru un singur personaj- publicul.

”Pot să fie doi oameni în sală și nu o să fie prea multe aplauze…dar tăcerea poate să fie și de la un singur om”.

A  concertat pe marile scene ale lumii. 

Astă seară ne-a   mângâiat pe noi, argeșenii, cu magia  degetelor sale!

.

Filip Lazăr,Concertogrosso pentru orchestră, op 17, nr.1

F. Chopin-Concertul nr.2  pentru pian în fa major, op 21

F. Mendelssohn-Simfonia  nr. 4, Italiana.

Felicitări și mulțumiri, Filarmonica Pitești! 

Lipatti Evenings

motto: „Să nu vă serviți de muzică, serviți-o! 
Muzica trebuie să trăiască sub degetele noastre, sub ochii noștri, în inima și în mintea noastră, cu tot ceea ce noi putem să-i aducem ca ofrandă.” 
Dinu Lipatti

Serile Lipatti la Ateneul Român
18 mai 2015

Nu știu de câte ori vor fi având alții șansa  de a urmări un concert în splendidul lăcaș de cultură, pentru refacerea căruia, cu greu s-au agonisit, în urmă cu câțiva ani, sumele necesare : ”Dați un leu, pentru Ateneu.„
Eu mă consider o privilegiată!
Prin   grija și strădania unei inimoase  Doamne, Saviana Diamandi, care întreține vie flacăra muzicii în conacul de pe fosta moșie Fundățeanca din Argeș, a familiei Lipatti, astă seară , în cea mai

prestigioasă sală de concert a țării, din Ateneul Român, Festivalul Lipatti l-a avut ca invitat pe unul dintre marii pianiști ai lumii, norvegianul Hakon Austbo, format în Franța, la Conservatoire National Superieur „ și la Ecole Normale de Musique, Juillard Scool/New York, Hochschule fur Musik din Munchen și la Londra, câștigător a numeroase premii internaționale, muzician cu o carieră solistică și camerală, care acoperă un vast repertoriu, de la baroc la contemporan.
Fr. Chopin( poloneză-Fantezie în la major, op. 61/Baladă în sol minor, op. 23
Ed. Grieg ( Baladă în sol minor, op.24
Olivier Messiaen( Douăzeci de priviri asupra copilului Isus)
Claude Debussy -Preludii, volumul II., nr. 4/5/8/12.
 Când spui Chopin, spui : pianul!
 ”lovituri  de tun într-un buchet de  flori”, zicea prietenul său, Schumann, când rostești Grieg, te gândești la Norvegia, la povestirea baladelor, dacă zici Messiaen, te  gândești la sinestezie, când  rostești  Debussy, îți vine în minte inovatorul poetic!
 Ascultându-l pe  Hakon Austbo, m-am gândit la  toate: profunzimi melancolice, meditațíe, subtilități impresioniste, romantism, valuri de armonii contemplative!

Lumea prezentă în sală se poate considera norocoasă!
N-aș putea spune ce mă determină mai mult să spun că sunt fericită: faptul că am petrecut două ceasuri în interiorul unei bijuterii arhitecturale,adevărat templu ionic, amintind de Acropole, prin combinația neoclasicului cu ecleticul, după planul celebrului arhitect francez Albert Galleron, că am văzut , cuprinsă de o mare admirație, cele 25 de scene ale frizei ornamentale, reprezentând istoria noastră de la Traian și Decebal, până la Ferdinand întregitorul, proiectul purtând semnătura arhitectului piteștean Costin Petrescu sau că am ascultat un concert de o mare frumusețe, realizat de un pianist cu degete vrăjite, într-o splendidă sala impregnată de istorie, într-o fabuloasă seară de mai! 

Toate, ca un tot, având ca liant: Arta!
Mulțumiri tuturor celor care se implică din tot sufletul în experiențe culturale de excepție, instituind un dialog cultural între România și nordul Europei, păstrând astfel viu numele Lipatti!

Karlovy Vary- loc de poveste

De  ce  aleg să merg în excursii? 

Cred că  mă cheamă, de fiecare dată, dorul de  locuri doar închipuite. Excursia , în sine, nu este  chiar ceea ce îmi doresc-  aș vrea să   nu depind de nimeni, mi-ar plăcea să merg agale, să mă opresc acolo unde vreau,  să mângâi cu  privirea  zidurile,  străzile,  acel du-te /vino de  zumzăit omenesc,  să mă opresc  pe terasa  aleasă cu grijă , să rămân  nu prea mult, doar cât să înghit ceva și să plec .. să mă uit pe sus, cum  mi-a spus cândva  o prietenă- dragă ,  să nu ții deloc capul plecat, privește clădirile, acolo este lumea unui oraș.

 Și așa este, ia aminte! 

 Altcineva să facă poze,  să-mi  lipesc pe retina sufletului toată frumusețea clipei, știi care este condiția ? să  fi dormit  bine  noaptea trecută. Și în toate nopțile cât durează evadarea!

Este aproape imposibil..și atunci,  aleg excursia,  un fel de punte între ieri, astăzi și ce-o mai fi.//

 Am văzut Karlovy Vary, ca și Praga, de altfel, în urmă cu douăzeci și cinci de ani.

Am simțit de atunci că vreau să revin. 

Și s-a întâmplat, doar că  totul fuge..

Cu o zi înainte , după un zbor  nocturn,  găsisem Praga somnoroasă, rece,   înțepenită , cumva, într-un fel de mândrie  cețoasă. 

A fost  un frig strașnic,  nu prea mi-a priit  dimineața.

 Am fost tristă, chiar revoltată, nu avusesem vreme  nici măcar să scot din geamantan  o haină potrivită cu  frigul praghez.

 Cândva,  direct de la aeroport , în  seara târzie de vară,  călduță ca un șal moale de catifea,  sosise surpriza- plimbarea  pe sub podurile de pe Vlatava sclipitoare.

Muzică  specifică tuturor națiilor lumii, dans, bucurie!

Plimbare cu vaporașul , clipocit  de valuri, muzică , basm la lumina lunii , puzderie de stele!

 Ador nopțile înstelate! 

Atunci  n-am  văzut realitatea, am trăit doar visul.

De data asta, plimbarea pe Vlatava a cam fost o păcăleală- 15 euro, fără  ghid,  n-am reușit  nici măcar să gust ceva, o supă fierbinte , în avion am primit un amărât de ceai și  o eugenia..

  Noaptea e  un sfetnic bun,  hotelul , n-am ce să reproșez, jos pălăria! 4 stele, nici central, nici   prea departe, somn bun, odihnitor, 24 de etaje, am locuit la   14,  cer  pictat în  alte vise.

Mic dejun regesc și,  ne așteaptă Karlovy Vary!

Drum perfect,  de o parte și de alta  câmpuri verzi și galbene , felii frumos rânduite, harnici sunt cehii, zice că au arendat toată câmpia unor concerne străine, patru la număr. 

Arendașii fac totul, iar   proprietarii primesc un coeficient convenabil , stipulat în contract. Păi vezi? la noi, ca la nimeni( iar mi-a zburat gândul înapoi). 

 Pajiști  nesfârșite de rapiță, nicio palmă nelucrată, perdele înalte ocrotesc drumul, autocarul alunecă frumos,   doamnele din jur dorm, îmi place să fiu eu , cu mine..

Karlovy Vary?

Mi-ar plăcea  să fie adevărată legenda- ceva din „Mistrețul cu colți de argint- Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea.., Carol, urmărind un cerb, de ce nu , o căpriaoră, parcă-l văd, mândru,  în costumul lui verde. 

Trufași și necruțători sunt vânătorii, țintașul își urmărește  prada, iar  bietul animal, hăituit, se aruncă într-un izvor... 

Regele Carol al IV-lea, secolul  XIV, a  construit  acolo cea mai   frumoasă, aristocratică, neasemuită stațiune- Karlovy Vary. 
Faima  acestei splendide așezări  este legată de izvoarele  sale calde, binefăcătoare pentru o mulțime de boli- articulații, digestive,  coloană..dar nu la boli îmi este mie gândul. 
Scormonesc în memorie, locurile astea le-am mai văzut, atunci erau  cenușii, astăzi, K .V strălucește  neasemuit în lumina dimineții blânde.

 Un soare sfios  trimite  raze dulci, lume , câtă frunză, ei, nici chiar așa, dar  mulți, toți  și-au cumpărat ulciorașe din care beau licoarea  binefăcătoare.

 Magazine de suveniruri la tot pasul, îmi cumpăr și eu  ulciorașul albastru,  până la plecare, sigur o să  am o plasă plină cu amintiri.

Strada  este perfectă, piatră lângă piatră, clădirile ,  opere de artă, toate culorile, un tort imens  răsturnat într-o farfurie  de  nu știu câți km, Doamne câtă frumusețe!

 Pe aici   și-au tocat averile marii bogătași  ai lumii, pe terenurile de golf, sub privirile admirative ale doamnelor cu crinolină,  ascunse  sub elegante pălării strălucitoare. Figuri celebre  și-au potolit iubirile și nesomnul prin cazinouri  și restaurante selecte-Goethe- de 13 ori, Beethoven, țarul Patru cel Mare, Schiller, Napoleon, Chopin, Karl Marx- ce ți-e  și cu istoria. 

Uite că și eu am revenit!!

Colonade- cea mai renumită-Mlynska kolonada-Colonada morii-lungă de 132 m. acoperă  cinci izvoare-Izvorul stâncii, 53 de grade, Izvorul Libuse, 62 de grade, Izvorul prințului Vaclav I, 65 de grade, Izvorul prințului Vaclav II- 58 de grade, Izvorul morii, 56 de grade, Izvorul Rusalka, 60 de grade .
Ce armonie de sunete Rusalka,  amintește  de  muzica lui Dvorak! 

Și gândul îmi fuge , fără să-l pot reține la Călimăneștii noștri- Dumnezeu ne-a dat , dar nu ne pune și-n traistă..

 Am văzut staținea  acum doi ani, paragină, lume pleoștită, mizerie, hoteluri , la tot pasul,  amestec pestriț de sărăcie și  de grandomanie inutilă, ostentativă.

Continuăm plimbarea- biserici,  parcuri, flori, arbori roșii, liliac, panseluțe, lume elegantă fără să vrea să pară așa, dar  sesizezi imediat  croielile  fine, parfumuri delicate, vitrine cu   multe și felurite cristaluri, doar sunt la ele acasă,  fețe destinse.

Magazinul special cu lichiorul Becherovka, cumpăr două - unul cadou pentru fiul meu, celălalt pentru  acasă-  poate am musafiri de ziua mea, napolitane Karlobarzke oplatkg, era să uit- cei șapte ani ( nu de acasă, ci de rusă ) mi-au folosit de minune.

Timp liber , două ceasuri- nu mă omor după cumpărături, dar nu rezist, probez câteva bluze, o cumpăr pe cea mai frumoasă- bleumarin cu  alb,  niște volănașe  cochete,  pe verticală,  preț bun, zâmbește și vănzătoarea..

Îmi place aerul  aristocratic al locului, râul Tepla susură  molcom, tineri și vârstnici, suveniruri,  zumzet,  soare blând, mieros. 

Ne oprim  la o terasă,  cafeaua este delicioasă,  înghețata pică bine după  un prânz în grabă, supă de ceapă- să știi că nu este rea deloc,   răcoroasă, pufoasă,  ceva greu de definit, dar gustos, o fripturică, nu mă întreba de preț, că n-o să-ți convină să afli, la ei mâncarea este scumpă. Și  ar trebui să știi dinainte să iei meniu fix, altfel, în  cost se adaugă 20%. din consum. Până am aflat, s-a apropiat excursia de capăt.
Vezi, ți-am  dat un pont bun, să reții, când mergi în Cehia.
 Scump, dar merită!

Am uitat să  fac o poză cu simbolul stațiunii- capra 
Sosim la timp  în locul de întâlnire, cineva s-a rătăcit, presupuneri, telefoane, un pic de agitație,  urcăm în autocar, am mai dat  o pagină, deja  simt un pic de tristețe. 
Asta este..
p.s. Sigur o să-ți placă    Cehia!