marți, 29 mai 2012

Karlovy Vary- loc de poveste


De  ce  aleg să merg în excursii? 
 Și așa este, ia aminte! 
 Altcineva să facă poze,  să-mi  lipesc pe retina sufletului toată frumusețea clipei, știi care este condiția ? să  fi dormit  bine  noaptea trecută. Și în toate nopțile cât durează evadarea!
Este aproape imposibil..și atunci,  aleg excursia,  un fel de punte între ieri, astăzi și ce-o mai fi.//
 Am văzut Karlovy Vary, ca și Praga, de altfel, în urmă cu douăzeci și cinci de ani.
Am simțit de atunci că vreau să revin. 
Și s-a întâmplat, doar că  totul fuge..
Cu o zi înainte , după un zbor  nocturn,  găsisem Praga somnoroasă, rece,   înțepenită , cumva, într-un fel de mândrie  cețoasă. 
A fost  un frig strașnic,  nu prea mi-a priit  dimineața.
 Am fost tristă, chiar revoltată, nu avusesem vreme  nici măcar să scot din geamantan  o haină potrivită cu  frigul praghez.
 Cândva,  direct de la aeroport , în  seara târzie de vară,  călduță ca un șal moale de catifea,  sosise surpriza- plimbarea  pe sub podurile de pe Vlatava sclipitoare.
Muzică  specifică tuturor națiilor lumii, dans, bucurie!
Plimbare cu vaporașul , clipocit  de valuri, muzică , basm la lumina lunii , puzderie de stele!
 Ador nopțile înstelate! 
Atunci  n-am  văzut realitatea, am trăit doar visul.
De data asta, plimbarea pe Vlatava a cam fost o păcăleală- 15 euro, fără  ghid,  n-am reușit  nici măcar să gust ceva, o supă fierbinte , în avion am primit un amărât de ceai și  o eugenia..
  Noaptea e  un sfetnic bun,  hotelul , n-am ce să reproșez, jos pălăria! 4 stele, nici central, nici   prea departe, somn bun, odihnitor, 24 de etaje, am locuit la   14,  cer  pictat în  alte vise.
Mic dejun regesc și,  ne așteaptă Karlovy Vary!
Drum perfect,  de o parte și de alta  câmpuri verzi și galbene , felii frumos rânduite, harnici sunt cehii, zice că au arendat toată câmpia unor concerne străine, patru la număr. 
Arendașii fac totul, iar   proprietarii primesc un coeficient convenabil , stipulat în contract. Păi vezi? la noi, ca la nimeni( iar mi-a zburat gândul înapoi). 
 Pajiști  nesfârșite de rapiță, nicio palmă nelucrată, perdele înalte ocrotesc drumul, autocarul alunecă frumos,   doamnele din jur dorm, îmi place să fiu eu , cu mine..
Karlovy Vary?
Mi-ar plăcea  să fie adevărată legenda- ceva din „Mistrețul cu colți de argint- Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea.., Carol, urmărind un cerb, de ce nu , o căpriaoră, parcă-l văd, mândru,  în costumul lui verde. 
Trufași și necruțători sunt vânătorii, țintașul își urmărește  prada, iar  bietul animal, hăituit, se aruncă într-un izvor... 
Regele Carol al IV-lea, secolul  XIV, a  construit  acolo cea mai   frumoasă, aristocratică, neasemuită stațiune- Karlovy Vary. 
Faima  acestei splendide așezări  este legată de izvoarele  sale calde, binefăcătoare pentru o mulțime de boli- articulații, digestive,  coloană..dar nu la boli îmi este mie gândul. 
Scormonesc în memorie, locurile astea le-am mai văzut, atunci erau  cenușii, astăzi, K .V strălucește  neasemuit în lumina dimineții blânde.
 Un soare sfios  trimite  raze dulci, lume , câtă frunză, ei, nici chiar așa, dar  mulți, toți  și-au cumpărat ulciorașe din care beau licoarea  binefăcătoare.
 Magazine de suveniruri la tot pasul, îmi cumpăr și eu  ulciorașul albastru,  până la plecare, sigur o să  am o plasă plină cu amintiri.
Strada  este perfectă, piatră lângă piatră, clădirile ,  opere de artă, toate culorile, un tort imens  răsturnat într-o farfurie  de  nu știu câți km, Doamne câtă frumusețe!
 Pe aici   și-au tocat averile marii bogătași  ai lumii, pe terenurile de golf, sub privirile admirative ale doamnelor cu crinolină,  ascunse  sub elegante pălării strălucitoare. Figuri celebre  și-au potolit iubirile și nesomnul prin cazinouri  și restaurante selecte-Goethe- de 13 ori, Beethoven, țarul Patru cel Mare, Schiller, Napoleon, Chopin, Karl Marx- ce ți-e  și cu istoria. 
Uite că și eu am revenit!!
Colonade- cea mai renumită-Mlynska kolonada-Colonada morii-lungă de 132 m. acoperă  cinci izvoare-Izvorul stâncii, 53 de grade, Izvorul Libuse, 62 de grade, Izvorul prințului Vaclav I, 65 de grade, Izvorul prințului Vaclav II- 58 de grade, Izvorul morii, 56 de grade, Izvorul Rusalka, 60 de grade .
Ce armonie de sunete Rusalka,  amintește  de  muzica lui Dvorak! 
Și gândul îmi fuge , fără să-l pot reține la Călimăneștii noștri- Dumnezeu ne-a dat , dar nu ne pune și-n traistă..
 Am văzut staținea  acum doi ani, paragină, lume pleoștită, mizerie, hoteluri , la tot pasul,  amestec pestriț de sărăcie și  de grandomanie inutilă, ostentativă.
Continuăm plimbarea- biserici,  parcuri, flori, arbori roșii, liliac, panseluțe, lume elegantă fără să vrea să pară așa, dar  sesizezi imediat  croielile  fine, parfumuri delicate, vitrine cu   multe și felurite cristaluri, doar sunt la ele acasă,  fețe destinse.
Magazinul special cu lichiorul Becherovka, cumpăr două - unul cadou pentru fiul meu, celălalt pentru  acasă-  poate am musafiri de ziua mea, napolitane Karlobarzke oplatkg, era să uit- cei șapte ani ( nu de acasă, ci de rusă ) mi-au folosit de minune.
Timp liber , două ceasuri- nu mă omor după cumpărături, dar nu rezist, probez câteva bluze, o cumpăr pe cea mai frumoasă- bleumarin cu  alb,  niște volănașe  cochete,  pe verticală,  preț bun, zâmbește și vănzătoarea..
Îmi place aerul  aristocratic al locului, râul Tepla susură  molcom, tineri și vârstnici, suveniruri,  zumzet,  soare blând, mieros. 
Ne oprim  la o terasă,  cafeaua este delicioasă,  înghețata pică bine după  un prânz în grabă, supă de ceapă- să știi că nu este rea deloc,   răcoroasă, pufoasă,  ceva greu de definit, dar gustos, o fripturică, nu mă întreba de preț, că n-o să-ți convină să afli, la ei mâncarea este scumpă. Și  ar trebui să știi dinainte să iei meniu fix, altfel, în  cost se adaugă 20%. din consum. Până am aflat, s-a apropiat excursia de capăt.
Vezi, ți-am  dat un pont bun, să reții, când mergi în Cehia.
 Scump, dar merită!
Am uitat să  fac o poză cu simbolul stațiunii- capra 
Sosim la timp  în locul de întâlnire, cineva s-a rătăcit, presupuneri, telefoane, un pic de agitație,  urcăm în autocar, am mai dat  o pagină, deja  simt un pic de tristețe. 
Asta este..
p.s. Sigur o să-ți placă    Cehia!

24 de comentarii:

  1. Ce amintiri mi-ati starnit cu aceasta postare! Si ce dor!
    Eu ieri m-am intors de la Pompei. Nu a fost asa cum ma asteptam, desi auzisem deja tot felul de vorbe. In drum spre oras am citit studiile despre arta clasică si operele arheologului german Winckelmann. Tare mult mi-a plăcut definiția lui a artei clasice: o simplicitate nobilă și o măiestrie liniștită. Sigur, toate operele de artă, sau mare parte din ele, sunt măiastre, dar nu și liniștite. E de ajuns exemplul câmpului de floarea soarelui al lui Van Gogh care dau sezația de măreție, mai că par că vor să iasă din tablou, dar nu ofera și senzația de liniște. Mai degraba cea de neliniște, de mișcare continuă, de turbare a sufletului in care se afla artistul...Ei, Pompei este un oraș în apropiere de Napoli, un oraș la fel de vechi ca și Roma și recunoscut ca fiind unul dintre cele mai vizitate locuri arheologice la nivel mondial. Responsabila de acolo îmi spune:” Tare bine ați făcut că ați venit acum , că cine știe dacă peste câțiva ani va mai rămâne ceva. Iată, an de an mai cade câte-o bucată, lucrările de restaurare fiind mereu amânate pe mai târziu. Fonduri cică nu sunt, dar ca să bage un super mall in centrul istoric al unui oraș, au bani cât încape...”
    Iar ieri, la întoarcere m-am gândit la chipul resemnat al doamnei,la frustrarea mea similă a unui medic chirurg care știe cum să facă sănătos un om, dar n-are bisturiu și nici materiale sterile, la speranța că într-o zi simplicitatea nobilă și măiestria liniștită a orașului Pompei despre care vorbea Winckelmann va fi din nou protejată... O simplitate nobila si o maiestrie linistita care caracterizeaza in mare parte si orasul Praga...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vera,
      Mă simt altfel acum, este firesc, într-un fel- trăiești într-un loc, împrumuți, fie chiar și pentru foarte puțin timp, ceva din misterul locului, din frumusețea lui..asta am simțit de fiecare dată, când am mers undeva.

      Am fost la Pompei- la intrare este un rodiu mare, așa-i?

      Cu câtă emoție am călcat acolo, pe atunci aveam un aparat foto, slăbuț, am câteva fotografii.
      Am doar , în suflet imaginea locurilor .
      Și atmosfera.
      E minunat să poți vedea locuri speciale!

      Ștergere
  2. o, tempora...
    pe vremea mea se trimiteau carti postale...
    acum se posteaza!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păstrez și eu niște cărți poștale- sunt amintirile mele de suflet.
      Între timp, lumea s-a schimbat.
      Încerc și eu să țin pasul!

      Ștergere
  3. La Calimanesti-Caciulata...nici programul de functionare a autocarelor cand vine vremea sa te intorci nu-i de gasit...a trebuit sa intrebam n persoane ca sa fim siguri,nici statia nu era unde ziceau unii...in rest cum spui si tu,loc uitat de lume in ciuda unui cadru peisajistic chiar deosebit.N-am sa uit printre altele salata la cina taiata din topor nu alta...timpul pe acolo parca a stat locului.
    Cred ca esti cumva socata gandind in termeni comparativi...ce sa-i faci ..Asta e Romania!Insa ma gandesc terorizat pe de alta parte si la modernismul mult tehnologizat in care se taie paduri intregi pentu conditii civilizate vezi bine,,,apropos de partea aceea a paharului...un soi de "primitivism" il cauta strainii uneori si noi nu intelegem de ce!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zona îmi este cunoscută- ani de-a răndul mergeam acolo, când copiii erau mici. Condițiile erau bune și chiar foarte bune.
      Când am revenit, în urmă cu doi ani, am avut o mare dezamăgire. Este o zonă superbă, nu doar decorul este frumos, sunt și izvoare, dar toate par iremediabil pierdute.
      Când merg și eu pe ici, pe colo, nu pot să nu fac comparații.
      Din nefericire, cam toate sunt în defavoarea noastră..

      Ștergere
  4. - Din lista a personalitatilor care au facut -cura de apa minierala- la Karlsbad, mai pot aduga: Puskin,Tolstoi,Freud,Brahms,Bach, Wagner, Maria Teresa, Bismark si lista... poate continua.
    - Tot la Karlsbad, exista si o manufactura de sticla( cristal- prin adugarea de Pb in compozitie) inca din 1857- ''Manufactura Moser''- renumita pt gamele cromatice , finetea produselor( pahare,vase,sfesnice,gravuri),dar si pt tehnica prelucrarii si finisarii- de inalta clasa. ''Glass of King''- e o sticla de Bohemia f. scumpa, folosita numai de regi, maharajahi, ministri , diplomati si, sa nu uit, de Papa de la Roma...
    ( In 1873, insusi Imparatul Franz Joseph, l-a premiat pe Ludwig Moser, cu Medalia pt Merit si Excelenta).
    -In incheiere, am sa mai adug si faptul, ca eu sunt atrasa f. mult, de muzica unor compozitori cehi, ca de pilda- Antonin Dvorak cu a sa opera ''Rusalka'' , ori Simphonia a 9-a( a Lumii Noi)( si care in tinerete, a profesat meseria de... macelar) si Bedrich Smetana- ''Vltava''( Die Moldau).
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luli,
      Mulțumesc pentru completare.
      Să nu uităm că în splendida stațiune , în fiecare an, în iulie se desfășoară festivalul de film. Anul trecut, la a 45-a ediție Globul de Cristal a fost acordat actriței britanice Judi Dench.
      Peste o lună, la festival se vor prezenta și patru filme românești -”Bună, ce mai faci? ”Colivia„, „Apele trec„, „Draft 7„.

      Poate că ar fi trebuit să spun câte ceva, din câte am aflat, despre una dintre emblemele orașului- lichiorul Becherovka. Se zice că ar fi fost creat de către Jan Boucher, iar rețeta este cunoscută doar de două persoane, ea se transmite din generație în generație și este un amestec de apă de izvor și de 27 de plante.
      Două păhărele pe zi ar alunga medicul.
      Recunosc că n-am deschis sticla, o păstrez de ziua mea!
      Și despre napolitane am o informație- se povestește că erau preferate calde, de către Eduard al șaptelea, J. Strauss, Mozart și Schiller.
      Recunosc că mi-au plăcut, dar nu foarte mult, pentru că sunt foarte dulci.

      Ștergere
  5. Buna seara, doamna Gina!

    Ma bucur nespus de mult ca, ati impartasit cu noi, amintirile frumoase din excursie. Mi-e atat de drag sa va ascult si atat de frumos ati povestit incat, cu fiecare cuvant pe care-l citeam ma simteam si eu prezenta acolo.
    Ma bucur mult pentru d-voastra ca v-ati simtit bine si ati adus numai amintiri frumoase.
    O noapte linistita va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef,
      Eu zic că blogul și ceea ce facem noi cu ajutorul lui înseamnă un bun prilej de a schimba opinii, gânduri, experiență.
      Mă bucur să te am printre prieteni!
      Noapte frumoasă îți doresc!

      Ștergere
  6. 1.-Acum vad, ca in textul meu, se zbenguie aiurea, un ''a''- nu stiu cum a ajuns acolo... oricum,ignora-l!
    2-Cred ca sticla ta cu licheur adaposteste ''un jardin des essences''. Toate retetele acestor licori, zice-ce, c-ar fi secrete si, ca sunt in mare parte, creatia unor calugari.Licorile sunt facute din plante medicinale si nu numai. In principal, retetele lor, au in componenta: angelica,isop,ienupar,smirna,nucsoara,scortisoara,cuisoare,aloe, cimbru,roinita,piper roz,arnica,coriandru,lamaie,vanilie si miere+alcool.
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luli,
      Aștept cu mare nerăbdare să gust licoarea făcătoare de minuni!
      Oricât de mul credem că aflăm în legătură cu numele, cantitățile, trebuințele plantelor componente, rămânem la stadiul de ascultători cuminți. Și ne bucurăm dacă gustăm.
      Promit să-ți păstrez un degețel de Becherovka!! hi! hi!

      Ștergere
  7. Dupa cum spunem mai inainte, prin manastiri, calugarii au creat ''elixire de viata lunga'', care sunt digestive si sunt plante aromatice ( multe la numar- vreo suta si ceva)macerate in alcool ( cam de 40 grade). Iti dau numai doua exemple:calugarii Cartuzieni au facut ,,Chartreuse''- (in Grande Chartreuse-Grenoble)- din 130 de plante+55% alcool.
    Calugarii benedictini, dupa reteta unui calugar venetian, Dom Bernardo Vincelli, au facut ''Benedictina''(in Normandia- Fecamp).
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lasă-l în plata lui pe zbenguitul de „ a ”, nu știu să-l tai, altfel ar fi dispărut de aici.

      Ce vrei tu să-mi spui, dragă Luli, ar fi că sființiile lor n-o duc chiar atât de rău, așa-i?
      Cam asta cred și eu..

      Ștergere
  8. Gina, licorile astea au virtuti tamaduitoare si erau incercate mai intai, pe bolnavii adapostiti in chiliile devenite , mai tarziu, bolnite.
    Aminteste-ti de celebrul bitter medieval-TERIAC. Ei bine, acesta licoare amara- a carei reteta- dateaza inca din antichitate,a baut-o preventiv si imparatul NERO,speriat de o eventuala moarte, prin otravire.
    (Cat priveste- HERBORISTERIA- ea este o stiinta veche, de mii de ani).
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lului,
      În 2002, am intrat în farmacia mânăstirii Santa Maria Novella.
      Acolo se vinde Colognia 1612, obținută de niște călugări dominicani, care împleteau alchimia cu știința chimiei.
      Produsele cumpărate astăzi poartă în esența lor o istorie de câteva secole bune.
      Nu pot să nu mă întreb- ce făceam noi, sărmanii, în primii ani ai secolului al XVII_lea..

      Ștergere
  9. Stai linistita, ca si la noi se practica demult fitoterapia.
    Herodot scria ca dacii erau"buni cunoscatori ai plantelor, avand si un mestesug deosebit pentru ingrijirea bolnavilor cu ajutorul plantelor''.
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luli,
      Sigur că avem o zestre farmaceutică , rătăcită prin cotloanele amintirilor.Strămoșii erau inventivi. Și eu am învățat tot felul de mici tratamente de pe la bunici.
      Mă refeream la preocupări serioase, științifice..poate că vor fi fost.

      Ștergere
  10. Acum Gina, sa nu crezi cumva, ca Doamna Stanca, ori curtezanele lui Mihai Viteazul- imbrcate in brocarturi fine, cu fir de aur, nu strecurau pe ele, o picatura, doua de... apa de roze...
    ( Stii ca baile dese erau daunatore,fiindca aduceau ciume si alte bili...)
    Nu uita ca, tamaia era cel mai vechi odorizant amintit de izvoarele istorice, alaturi de smirna si mir.
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi, da, dacă primeau stofe și mătăsuri , aduse de negustori venețieni, sigur că nu uitau stropul de roze..deși busuiocul uscat a fost totdeauna un parfum la îndemâna oricărei femei, nu?

      Ștergere
  11. Servus Gina!
    Sper ca randurile mele sa te gaseasca bine. M-a delectat postul si mi-a facut placere sa te vad in fotografii.

    Imi cer scuze pentru 'disparitia' de mai mult timp de pe bloguri,si intarzieri de a raspunde la mesajuri am trecut printr-o perioada intensa, care nu mi-a lasat timp liber.

    Cu prietenie, imbratisari,

    irina

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.