Se afișează postările cu eticheta viața la bloc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viața la bloc. Afișați toate postările

vineri, 8 mai 2020

(o altă ) filă de jurnal

Iubesc copiii!❤️
Cred că asta are legătură cu meseria mea, cu profesia căreia mi-am dedicat cea mai mare parte din viață.
O să cred totdeauna în frumusețea copilăriei, în inocență, în candoare.
Perioada asta în care trăim mi-a deschis, însă, cu durere trebuie să spun , o altă perspectivă în legătură cu felul în care cresc și ar trebui să evolueze copiii.
Aseară, la ieșirea din scară, pur și simplu, nu aveam loc de trecere .
Un grup de copii, cei mai mulți de prin alte blocuri, îmbulziți, vorbeau, unii cocoțați pe biciclete, alții pe trotinete, care cu o minge, care butonând telefonul.
M-am adresat unei fetițe , școlăriță în gimnaziu, întrebând-o dacă a înțeles cum este cu distanțarea. Pentru că s-a făcut că nu aude, au răspuns alții un ”nuuu”, maimuțărindu-se.
A fost prima mare deziluzie pe care am trăit-o în perioada pe care o traversăm- fiecare cum înțelege, cum poate.
De vorbă apoi, eu cu mine, mă întrebam cam care vor fi fost, în ultimele două luni, discuțiile despre ”persoanele vulnerabile”, prin familiile tinere, care locuiesc în blocurile ceaușiste.
Și mi-am răspuns tot eu:
- Pe unii moartea îi caută pe acasă și lor le arde de plimbări....
Profesorul universitar Mircea Lobonțiu vorbește despre agism.https://www.facebook.com/mircea.lobontiu/posts/1286109811597250
Fără să vreau, m-am gândit la Octavian Paler. Și la vorbele lui ”Lacătele de piatră
Se deschid cu râuri,


Lacătele de apă
Se deschid cu stele,
Lacătele din noi
Se deschid cu o lacrimă.”

miercuri, 8 august 2012

în cheie statistică


Poate că și tu ai musafiri pe blog, care te citesc și se retrag discret, fără  să lase  urme. Cineva îmi citește  însemnările , cumva, în paralel, adică în aceeași perioadă cu postările din anii anteriori, urmărind data.
Așa am descoperit  și eu  ce scriam în urmă cu doi ani.
Întâmplător sau nu,  ne învârtim cam în același cerc. 
Asta  o demonstrează un cititor anonim, care vorbea  atunci despre  un lucru,  astăzi  temă de interes  mondial-  cifrele. .
 Mai bine citește tu./ /

Partea asta de cartier s-a construit prima.
Oameni la locul lor- medici,  profesori, avocați,  ingineri, croitori, asistente medicale, contabili,  frizeri. Un avans de 10 %,  bani economisiți din greu. Sau împrumut integral de la stat.
Restul,  de la cec.
De restituit în rate, pe douăzeci de ani.
Blocuri de cărămidă, două-trei camere, mobilă de CPL, dormitor și bibliotecă, rafturi suspendate, Dacii, de la Uzină, toate în rate, verdeață, alei,  flori, un copil- doi,  în fiecare casă.
Concedii ,  la munte, la mare.
Ceareuri achitate la timp.
Au trecut anii, tinerii de ieri , câți mai trăiesc, au ghiocei la tâmplă,  pensia pe card, cablu și internet, medicamente la pungă .
Copiii din cărucioarele cu umbreluță sunt trecuți de treizeci de ani.
Unii au plecat . La București sau în alte capitale .Chiar peste ocean. Cei mai mulți, foarte serioși. Licențiați, cu masterate.Vorbitori de limbi străine.
Vin în vacanțe, n-au uitat pe nimeni, sărut mâna, doamnă,..ce mai faceți? îmi pare bine să vă văd.
Unii, nu mulți, ce e drept, mai puțin norocoși, au rămas acasă. Cartea nu prea le-a priit. Poate că și norocul le-a întors spatele//
Se distrau de câteva ori pe an.
Petreceri mari, muzică , sfârâiau grătarele, țâșnea șampania, sârbe , de se cutremura blocul. Altfel, oameni serioși, el modelor , nu unul oarecare, talent recunoscut . Neamț.
De vreo zece ani, nu mai este.
Au încetat petrecerile. Rudele au uitat adresa.
Copilul de ieri , cap de familie , este șomer, mama grav bolnavă, nu s-ar face gaură n cer dacă s-ar duce..
Bate sfios la ușă.Vrea semnături de la toți vecinii.
Se debranșează. Primul din bloc.
Lumea, ca lumea, unii pun întrebări, alții dau din cap.
Într-o zi, vara se va sfârși.
Fără căldură, fără apă caldă.
Speră să primească de la vecini.
Ceva din dreapta,ceva din stânga.
Ceva de jos, ceva de sus...//

Anonim:
Există acolo sus o mână de ''oameni'' care nici nu-și imaginează cât rău au făcut - cât rău vor mai face!
Indivizi ce relaționează cu populația doar în cheie statistica - socotind-o o masă amorfă, lesne de manipulat pentru interesele lor meschine.
Am dat de un blog în care ideea e ilustrată foarte bine într-o singură frază:
Există măgari, atât de măgari, încât nici nu mai realizează cât de măgari sunt!//
 Ce s-a întâmplat între timp?
 Mama tânărului  nu mai este,  uite acum îmi dau seama că ar fi trebuit să mă uit pe listă, când am votat..el  și familia lui stau mai mult la socri. 
Viața merge înainte.
Pe la tine, tot așa?