incerc

 sa adaptez situatia la mine, iar nu pe mine la situatie..

http://www.edisproduction.de/2013/11/19/fox-hunting-under-snow-in-an-incredible-way/

cine mai crede

 că  veșnicia s-a născut la sat? 

Undeva, la puțini km. de oraș,  pe sprânceana  veselă  a unui tăpșan, avem o căsuță.

De pe la sfârșitul lui noiembrie, până  se deschid mugurașii, își poartă singură de grijă. Musafiri îi sunt doar vrăbiuțe gureșe,  iepuri ,  în căutare de tulpini fragede, uitate descoperite, și  câte o vulpe , care își mai rătăcește drumul.

Ieri i-a venit rândul la îngrijiri .

Am început  de dimineață, vreo zece ore de muncă, cu două pauze mici de masă. Vremea a fost înțelegătoare, așa că n-am simțit pic de oboseală. 

La plecare, ca de fiecare dată,   mi-am luat un buchet mare de  narcise și  de clopoței.

Drumul către casă taie trei sate și o câmpie.

Am regăsit prea puțin din forfota  pe care o țin minte  din anii copilăriei. 

Lipsește ceva, acea agitație  gospodărească , acel ceva care vine din suflet .

Satele mi s-au părut închise  între  ferestre cu obloane trase. 
Câte un autoturism frumos  în dreptul fiecărei porți. 

În rest tăcere.

 Nu, nu, era să uit- câțiva cheflii, uitături  întunecate,  în dreptul  halbei , peste care se ridică fumul nelipsitelor  țigări.

p.s. ai amintiri din săptămâna patimilor?