în spuză, scânteieri..

  Cerc de foc,  în  lujeri de bozii uscați, adunați  grijuliu  de cu toamnă,

 trosnet , în scară spre cer, prin  zorii  iviți între pleoape grele de somn, 

 perdeaua de  alb , vișini , pruni și gutui,  

 apă neîncepută în oala de lut, 

mâna bunicii adună jarul în vatră,
  foc  rupt  de restul lumii,

 colaci împletiți în  noapte târzie,

 rostuiți  pe câteva scaune mici, rotunde  și ele,

 așezate în cerc  tăinuit,

 vecine tăcute, împărțind pilaf de post cu prune uscate, păstrate în podul de taină  al casei.

 Joimărița  , zicea nașa  Rada, sprijinită în  bățul  alb, noduros,

 Joi Mari , spunea bunica-  rebegite de frig, sufletele   morților se adună la foc, își încălzesc degetele,  li se luminează drumurile.

 Se întorc pe la casele lor.

 Laolaltă, morții și viii , vis și speranță, ieri,  rătăcit în cotloane de suflet, azi, în lumină și  flăcări,  rugăciune și mit, vrajă în  dimineața rece  de joi.
În revărsat de  zori, urcă  la streșini,  de Moși,  în oale  arse, primesc  neuitarea.
( te rog,ascultă!)
Ai amintiri din săptămâna patimilor? 

Din partea Lidiei

cine mai crede

 că  veșnicia s-a născut la sat? 

Undeva, la puțini km. de oraș,  pe sprânceana  veselă  a unui tăpșan, avem o căsuță.

De pe la sfârșitul lui noiembrie, până  se deschid mugurașii, își poartă singură de grijă. Musafiri îi sunt doar vrăbiuțe gureșe,  iepuri ,  în căutare de tulpini fragede, uitate descoperite, și  câte o vulpe , care își mai rătăcește drumul.

Ieri i-a venit rândul la îngrijiri .

Am început  de dimineață, vreo zece ore de muncă, cu două pauze mici de masă. Vremea a fost înțelegătoare, așa că n-am simțit pic de oboseală. 

La plecare, ca de fiecare dată,   mi-am luat un buchet mare de  narcise și  de clopoței.

Drumul către casă taie trei sate și o câmpie.

Am regăsit prea puțin din forfota  pe care o țin minte  din anii copilăriei. 

Lipsește ceva, acea agitație  gospodărească , acel ceva care vine din suflet .

Satele mi s-au părut închise  între  ferestre cu obloane trase. 
Câte un autoturism frumos  în dreptul fiecărei porți. 

În rest tăcere.

 Nu, nu, era să uit- câțiva cheflii, uitături  întunecate,  în dreptul  halbei , peste care se ridică fumul nelipsitelor  țigări.

p.s. ai amintiri din săptămâna patimilor?