Toți oamenii fac ceea ce trebuie

să facă, nu gândim și nu făptuim la fel și nu e drept să-i judecăm pe alții după noi înșine„,
Margaret Mitchell , 8 noiembrie 1900, Atlanta? 16 august 1949, Atlanta.

 În picuri lungi, dimineața își despletește  răcoarea. Brusc, noiembrie și-a amintit că nu-i mai stă prea bine în dans nestingherit de frunze amețite . 
Ce pânză frumoasă, dincolo de fereastra mea; mesteacănul își ține în degete firave buchete de bănuți portocalii, tăcut, bradul primește odihna de-o clipă a gureșelor păsărele, alungate de șmechere coțofene, în alb-negrul lor, limpezit de ploaie.
 Răstoarnă cerul din barbă întrebări.

 Nu prea mă pricep la zodii, și de m-aș pricepe, ce explicații să afli că, într-o zi de noiembrie a mult așteptatului secol XX, se ivea pe lume, tocmai în Atlanta, Margaret Mitchell, scriitoarea , care avea să dăruiască lumii un nemuritor roman ”Pe aripile vântului„? ( ți-o amintești pe Scarlet O, Hara„La urma urmei, și mâine este o zi...„)
 Uluitoare ecranizări! 
Și tot într-o zi de 8 noiembrie, în 1935, undeva, la periferia Parisului, venea pe lume irezistibilul Alain Delon, cu cei mai frumoși ochi albaștri din câți vor fi fost vreodată! 
Și ca să nu uit, de astăzi, Mihai Șora intră în al doilea secol de viață. Cum să uiți că el ți-a dăruit ”Biblioteca pentru toți„, în care a adunat acele minunate cărți albastre și roșii care ți-au fermecat copilăria și adolescența ?
 Ce toamnă!

”Ceea ce vedem

nu-i alcătuit din ceea ce vedem, ci din ceea ce suntem.„
Fernando Pessoa, Cartea Neliniștirii, 472

Sărmana ființă omenească!

  E capabilă de  toate relele, dar în ea se  găsește  și comoara  binelui„

Mihail Sadoveanu, 5 noiembrie 1880,Pașcani/19  octombrie  1961,  Vânători, Neamț

Deunăzi, absolut din întâmplare, aflam din  blogul cuiva, care a mers la școală în aceeași vreme cu mine, cum i-a fost lui spălat creierul, în gimnaziu, când a trebuit să  fi făcut cunoștință cu  poeziile unora, femei și bărbați, aflați  în totală  obediență față  de regimul   instaurat   în vremea aceea. Nu fac politică, nici nu discut chestiunea, chiar dacă, absolventă de Filologie fiind, poate că  n-aș fi chiar străină  de  fenomenul literar.

Manualele  noastre de Limba Română cuprindeau câte  o poezie scrisă de Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Mihai Beniuc, Dan Deșliu (uite  că alte nume ”rele” nu-mi mai amintesc) dar atunci, în gimnaziu,  profesorul meu de  Limba Română, regretatul Gheorghe Fulga, căruia  astăzi, ca și-n alte  rânduri,  îi  dedic  un pios gând de recunoștință, ne-a   învățat  să iubim  literatura. DA!  Să o iubim! Memoram  cu mare plăcere pasaje mari din ”Scrisoarea III, din ”Pastelurile” lui Alecsandri, din poezia socială a lui Coșbuc,  ne plăceau „ Fabulele „lui  Alexandrescu și  Donici , dar și  ”Amintiri din copilărie”,  ”Ardealul”( știu și astăzi  , pe dinafară, întreg textul din manual)  ”Un om năcăjit„, ”Domnu Trandafir„, deși,  citeam și texte precum”Mitrea ”Cocor”,  „Desfășurarea”„Să nu uiți, Darie!”.

Astăzi este  ziua lui  Mihail Sadoveanu. 

Mulți îl critică, i se tooot descoperă pete negre, ca și lui Marin Preda, ca și altora.

Știi ceva?

Noi  nu am fi ceea ce suntem, dacă nu i-am fi citit pe toți, așa cu toate ale lor.

De  ce să arunci cu noroi în Eugen Jebeleanu?

 Ai citit „Elegie pentru floarea secerată„ ?Dacă   răspunsul este nu, du-te și caut-o!

Ai citit „Taine „, dar ”Hanu Ancuței”?

Fă-ți timp  și  deschide cărțile astea vechi, prăfuite,  abia după aceea să   vezi dacă, în școală,  ți-a fost spălat, cumva, creierul.

Am căutat  pe internet„Taine„, pentru că-mi este greu să   transcriu textul din carte. 

Să știi că nu l-am găsit, în schimb, am  descoperit  fel și fel de  site-uri   cu rezumate și ”comentarii”, unele  de-a dreptul jalnice, la îndemâna   elevilor leneși.

În vară, am fost într-un loc minunat. Mi-am lăsat sufletul să povestească-

http://incertitudini2008.blogspot.ro/2016/07/in-dumbravioara-de-la-marginea-satului.html

Trompeta, personajul unei seri de toamnă!

„Eu sunt o cadențare de bine

Eu sunt o-ncrucișare de harfe
și trompete,
De leneșe pavane
Și repezi farandole ”
„Ecce homo„,

Ion Minulescu

Condusă de maestrul Alexandru Ganea, Orchestra Filarmonicii Pitești ne-a oferit o seară regizată altfel decât până acum:
O mai mică orchestră, pentru 
„Simfonia nr. 2 în Si bemol major, de W/A. Mozart
”Concertul pentru oboi, în varianta pentru trompetă mică și orchestră de coarde”, de A. Marcello„
„Concertul pentru trompetă mică și orchestră,în Re major, de Antonio Vivaldi/J.S. Bach, când concert- maestru a fost domnișoara Alexandra Mirea , solist trompetă- Sergiu Cristea, șef de partidă trompetă în Orchestra Operei din Timișoara.
Exuberant, strălucitor, optimist cuceritor segment muzical!

În partea a doua a serii, domnul Mădălin Sandu și-a părăsit fotoliul de ascultător, ocupându-și locul de concert-maestru, orchestra s-a completat, pentru ca noi să ascultăm într-o splendidă realizare: 
”Simfonia a V-a, Reformata„ de Felix Mendelsohn-Bartholdy.
Delicioasă psihologie a instrumentelor de suflat, claritate și limpezime sonoră, forță și optimism, ample acorduri de suflet!
O seară frumoasă, cu participarea plină de elan a Orchestrei Filarmonicii noastre, care, cu fiecare concert, ne face părtași la marile bucurii ale muzicii.

Strălucitor  final  într-o  desfătare  de  broderii artistice!

Felicitări acestor oameni minunați, care compun Filarmonica Pitești!

laolaltă, dar nu împreună

Trec adesea pe strada asta, îmi place să-i ascult liniștea, să-i calc pietrele, să trag cu ochiul prin curțile înflorite de toamnă. În clădirea din spatele copacului ăstuia golaș, am dansat de multe ori!

„Turist!„

Aseară, întorcându-mă pe jos, din cealaltă parte a orașului, m-am uitat la copacul, până mai ieri încărcat de frunze și de păsări. Cu degete desperecheate, debarasat, doar el știe cum, de orice pretenții, cată spre cer.

Crescută lângă el, o tufă verde sfidează răcoarea,și-a încolăcit nenumăratele-i tentacule în jurul tulpinii singuratice, sorbindu-i, parcă, toată viața...și mi-am amintit de o carte citită mai greu, „Furie„,Salman Rushdiev.”Drepturile nu sunt niciodată acordate de către cei ce le dețin, sunt luate întotdeauna de către cei lipsiți de ele.„, pagina 210