este mai bine

 sa  suferi nedreptatea decat  sa comiti nedreptati.~

Citesc o carte frumoasa. Ce spun  eu- citesc o carte; citesc dintr-o carte, pentru ca nu este ceea  se citeste pe nerasuflate.
Citesc cateva pagini, ma intorc, recitesc, subliniez, imi explic si tot asa.

`~In cautarea unei lumi mai bune~, de Karl R.Popper

 ~A te apropia de adevar nu este lucru usor. Nu exista decat o cale, calea prin erorile noastre. Numai din erorile   noastre putem invata; si va invata numai acela care este dispus sa  aprecieze erorile  celorlalti ca pasi spre adevar; si acela care isi cauta propriile greseli, pentru a se elibera de ele.~`/pagina 154

p.s. tu ce spui?

printre silabe

Este treaba ta daca n-o sa-ti placa gandul meu ; eu am invatat  multe din  intamplarea de aseara, tocmai de asta  ma incumet sa  povestesc.//

Mereu elegant- are grija  sa-si puna in evidenta  mersul suplu de fost ofiter superior- domnul al carui nume  nu l-am retinut, cand si-a ridicat palaria, imi vreme ce-mi saruta mana, mai pe iarna,  in aceeasi statie in care asteptam autobuzul,  lipseste rar de la concertele Filarmonicii.

Aseara, in acelasi loc, fredona  ceva..
Dupa reverentiosul salut, insotit de o magulitoare observatie  despre un anume parfum, imi povesteste, plin de caldura, cat de mult i-a placut  tanara violonista, adaugand cu  nelipsitu-i zambet ca ii vor lipsi serile de joi..

- O sa ma bucur cu altceva: cu fiecare rasarit, cu  fiecare telefon primit de la fiicele mele  si de la nepoti, cu  prezenta guraliva a femeii de serviciu..

Stimata doamna, ma simt excelent,   la cei optzeci de ani ai mei , multumesc frumos, la fel va doresc si dumneavoastra!

La teatru nu mai merg, am incercat, nu mai aud ultimele silabe ale cuvintelor,  n-as putea povesti nimic cuiva, nici chiar mie;  cu muzica este altfel.

Si continua: bateam usor  ritmul,  in vreme ce o ascultam pe  viololonista.
Vecina de alaturi se apleaca discret  spre mine:

-Aveti cumva un pian?

-Acasa? ma minunez eu de curiozitatea tinerei , nu am. aici, cum sa am aici un pian?

-Nu, domnule,  intrebam de un pliant ..

-Vedeti, stimata doamna, de ce ma bucur  eu de fiecare clipa?

Daca muzica

este hrana sufletului, atunci porneste  sa canti!
W. Shakespeare

Superba seara - concert simfonic de inchidere a stagiunii 2013/2914, la Filarmonica Pitesti, sub bagheta magica a dirijorului ploiestean Radu Postavaru.

Rossini, Sibelius, Wagner.

O aparitie surprinzatoare-o personalitate de exceptie!

La 24 de ani, Simina Croitoru, fiica prestigiosului muzician, cunoscut si mult apreciat de publicul meloman pitestean-Gabriel Croitoru- a cucerit total  auditoriul, format , in mare parte din colegi de generatie!

Trebuie sa o  asculti!

Trebuie sa o vezi!

Nu stiu daca vioara ii creste din

interior sau daca ea si-a lipit arcusul de suflet..

Acuratete  in cadente atat de fine, atat de pure, de parca trilurile naturii se articuleaza in comensurabilitatea timpului.

Ecouri divine intr-o viziune  interpretativa  ce atinge farmecul cel mai dulce si mai mangaietor al fericirii si al  bucuriei muzicii!

suntem cate un pic

 din  fiecare experienta traita; asta am simtit eu  la sfarsitul zilei, care, deja , inseamna ieri.

 Printr-o  fericita intamplare-  extraordinar este sa ai parte  de astfel de intamplari-cineva  mi-a  dat doua numere de telefon, pe care, de-a lungul anilor,  mi le dorisem de multe ori. Cum  nu speram ca  le voi mai  obtine vreodata,   faptul ca puteam suna undeva  urmand sa aflu  niste vesti mi-a creat niste emotii mari de tot.

Am inchis pentru o clipa ochii, si gandurile  au inceput sa alerge pe intortocheatele coridoare ale  memoriei. 

Nu am descoperit  prima ora de latina, nici intaia lectie de dirigentie, nici chiar  pe ultima nu am gasit-o stivuita undeva.

Am revazut  doar o silueta  imbracata adesea intr-un taior de stofa  neagra buclata, la care se asortau niste esarfe stravezii ( aveam sa aflam  mai apoi ca ca doamnei nostre diriginte ii murise mama) , un mers vioi si o privire buna, care ne invaluia  cald din spatele unor lentile  rotunde.

 Ochii aceia de culoarea castanei coapte  erau veseli chiar si atunci cand vreunul dintre noi- cati sa fi fost oare in  prima clasa de liceu, uite ca nu stiu, aflu sambata  daca va aduce  careva catalogul- incurca ablativul cu acuzativul, ca nici ele nu voiau sa fie totdeauna identice.

Diana Alexandrescu!

Pe toti ne-a fascinat numele!

 Apoi, am descoperit o diriginta preocupata de tot si de toate, un intelectual  adevarat,o  profesoara exigenta, la al carei obiect  nimeni nu avea mai putin de 7, pentru ca nu puteai sa nu inveti.

 Declinari si conjugari, traduceri din texte lungi, deloc obositoare- pe la facultate i-am auzit pe unii indaratnici  ca latina este o limba moarta-maxime~Amore, more, ore, re probantur amicitiae~, ~Verbum  dulce multiplicat amicos~.

 Nu m-am intrebat atunci cati ani are doamna noastra..calculul l-am facut aseara..//

La capatul celalalt  al firului  este chiar intaia mea diriginta. 

Am redevenit liceana emotionata, cautand cuvinte potrivite..

- Sunt Diana, stai sa-mi trag sufletul, sa nu cad, ca tocmai  m-am intors de la spital..

Am rugat-o sa se aseze- uite vezi, abia acum plang de-a binelea-da  am rugat-o sa se aseza, pentru ca vreau sa-i spun ceva, cuvintele au venit de la sine..

La 95 de ani, Doamna  pastreaza vioiciunea  vorbei, in tresariri de ~perioade~, cum ne invata in clasa.

-Ce bucurie imi aduci, draga mea, uite asta chiar ma face sa fiu mai puternica, mi-ar placea sa fiu printre voi, sa va imbratisez, copiii mei buni si frumosi!!../

Facea parte din ansamblul ~Perinita~.
 Aveam 15 ani , cand am aflat  la o lectie  de dirigentie cat de nemti sunt nemtii.
 Erau intr-un turneu. Au ajuns intr-o seara undeva, intr-o asezare rurala , pentru ai carei locuitori ansambulul urma sa prezinte un bogat spectacol. 

Satul nu avea  scena..Seara, terenul era un camp.

Toata noaptea au lucrat oamenii, masinile, uneltele; parca aud  scrasnetul fierastraielor..
 Dimineata, in mijlocul campiei, aparusera , ca din pamant, un chiosc in care se vindeau racoritoare, bere  si inghetata, si,  decorata cu ghirlande  multicolore, o scena trainica , care a cunoscut  iuresul si  frumusetea dansurilor noastre populare, indelung aplaudate de  seriosii mesteri nemti..

Nu i-am povestit Doamnei  noastre cat de mult  a contat pentru mine  povestea nemteasca, nici despre picnicul din paduricea de la Titu-Targ, cand a venit de la Bucuresti cu  vesela intr-un cos, ca sa ne invete cum se asaza o masa frumoasa, pe care , tepos ca un arici, un mar isi suporta , delicat scobitorile,   nu i-am povestit.

Mi le-am spus in gand, multe ore dupa aceea..

Doamnei i-am sarutat in gand obrazul scaldat in lacrimile bucuriei si mana blanda,  pe care am simtit-o pe crestet!

Mi-am luat o scurta pauza, se facea  noapte, mai aveam un numar de telefon.

 Dintr-o rezerva a  spitalului Floreasca  mi-a raspuns vocea  de fumatoare inraita a  unei dintre profesoarele mele dragi.
  Doamna Viorica Neacsu a fost mult prea  emotionata, cand i-am povestit despre prima olimpiada de literatura romana la care am participat , pregatita de dumneai, in clasa a X-a., despre meseria mea, despre colegii mei.

I-am daruit toate  bucuriile mele de  profesoara!
 Toate gandurile mele bune de liceana, pentru care, in  cateva minute, timpul  s-a asternut cuminte  intr-o sala de clasa, mereu cu fata spre soare!

traditia adevarata

este singura merinde de  suflet. 
Liviu Rebreanu
 Profesorul nostru de folclor, domnul  Gheorghe Vrabie, de care imi amintesc cu drag si emotie, cand imi fac timp sa  răsfoiesc, pastrat intr-un sertar,  cursul  de anul II,  ne vorbea cu mare pasiune despre mitologia populară.  

Mi-e dor de palma  lui deschisă,  în care contura zonele sărbătorilor, obiceiurile și mulțimea de întâmplări nepământene  .  Ascultam vrăjiți istoria tainică  a tradițiilor noastre , care se pierd într-o lume dominată de magie.
 Drăgaica-termen slav- este considerată zeița agrară a vârstei fecundității câmpiei, protectoarea lanurilor de grâu și a femeilor măritate, care își doresc să devină mame.
 În~ Descriptio Moldaviae~,  cartea cerută la Berlin, ca document despre noi și despre tradițiile noastre, Dimitrie Cantemir-domn,  scriitor, om politic,  filozof, astrolog, etnograf, enciclopedist, lingvist, muzicolog,  folclorist, compozitor, primul  român, membru al unei academii străine-in 1714-   a descris-o  pe zeița Ceres, Drăgaica,   ca fiind mândră și orgolioasă.
De maine,  Sancta Diana, nascuta la 9 martie, cand ar fi murit Baba Dochia, se maturizeaza.
De ziua ei, nu se iese la muncă în câmp, nu se coase, nu se spală rufe. Răzbunătoare, Dragaica   vine cu tunete amenințătoare și cu înec.
 In realizarea cuprinzatoarei sale carti, extraordinarul   cărturar, Dimitrie Cantemir, consultase peste 100 de documente , scrise, la vremea aceea,  în patru limbi- latină, greacă, rusă, polonă.

Inspirați de vraja nopților de cireșar, Mircea Eliade și Mihail Sadoveanu au dedicat Sanzienelor câte un superb un roman.//
În noaptea care tocmai si-a pus  albastra-i marama, s-ar consfinti  un pact între lumea noastră și lumea cealaltă,se   deschid porțile cerului, animalele  stau la sfat . Cine le poate asculta  le deslușeste tainele.
Intre orele 22 și 24, se zice că, în întunecimea codrilor, unde  nu pătrunde cântecul cocoșului, păzită strașnic de duhuri, se ivește floarea de ferigă..
Stralucitoare ca  stea si alba ca zapada!//
Sânzienele sau Drăgaica   ar însemna, pentru calendarul ortodox,  poate, cea mai tulburătoare sărbătoare a verii!
Pământul are  cea mai  frumoasă culoare- verde luxuriant, fertil, pentru că Soarele îmbrățișează Fecioara și alungă întunericul din viețile noastre.
 Este atotputernic, pentru că trăiește din plin începutul  solstițiului  de vară.
În cinstea lui, pe colnice , pe dealuri, oamenii , încinși cu brâie de pelin, pe vremuri, aprindeau, focuri,  dansau  în jurul flacarilor, apoi își aruncau pe jar  cingătorile , pentru ca necazurile, amare ca pelinul, să ardă.//Cine se scaldă în apele tăinuite ale sălbăticiei, sub lumina lunii, în acestă noapte, își păstrează sănătatea și tinerețea fără bătrânețe.
La miezul nopții, Sânzienele, ielele, se prind de mâini și dansează.
Amăgitoare unduiri, în șoapte doar de ele știute!
Nu trebuie să fie văzute de nimeni, pentru că se supără, și-i lasă pe cei neascultători fără glas.
Se năpustesc  în vijelii și furtuni năprasnice.//

Simbolul zeiței Ceres este floarea de un galben strălucitor, care țâșnește în lanul de grâu, mângâind spicele cu parfumul ei amețitor.

Dragaica!

O vezi și pe marginea drumurilor, legănându-se în bătaia vântului de seară.
Întinde mâna și culege-o!

Se poartă la brâu, în sân, în buzunar . Fetele nemăritate o așază  răsfirată sub căpătâi , în speranța că-l vor visa pe cel ce le-a fost ursit.

Se zice că fata, care se rostogolește în roua căzută asta seara  în iarbă,  devine mai frumoasă, mai plină de viață, mai senzuală.

Din firele de drăgaică , împletite cu spice, se fac coronițe. Se aruncă pe case, ori se pun la ferestre. Atât ele, cât și talismanele cu flori de drăgaică , purtate la gât, asigură  protecție împotriva răului.//

În satul meu, de Drăgaică, se împărțeau mere dulci și flori.

Nu știu dacă se mai păstrează obiceiul, dar mie, Drăgaica îmi aduce în minte figura bunicii, roșie în obraz, cu mânecile suflecate și șorțul plin de fructe, pe care ni le impartea celor  șase nepoți, în fața casei, pe iarba verde și moale.
p.s. du-te maine dimineata, culege cateva fire  galben-aurii si impleteste-ti talismanul norocos!