undeva se aude un flaut!

„Un flaut sângereazã note muzicale

Într-o Cale Lactee imaginarã

Cãlãtor, printre tufe de ferigi...”

Scăldat în parfumul florilor de tei, orașul respiră cochet în umbra înserării! Oriîncotro te-ar îndrepta pașii, același dulceag miros te îmbată.

Și pentru ca seara să fie perfectă, au venit pe la noi: un flaut fermecat şi un pian călător !

Ce minunată prietenie: doi artiști care se identifică în cea mai de suflet armonie cu muzica!

Maeștrii :

Ion Bogdan Ștefănescu ,

Horia Mihail,

astă seară la Filarmonica Pitești, într-un concert deosebit de frumos!

Inegalabile pagini vieneze:

Bach, Beethoven, Mozart!

Eleganță, limpezi sonorități, departe, atât de aproape, seninătate, ceva ce culege toate timpurile în cupa clipei!
„Văluri  țes  peste a  lumii tăcere...”

Toată viața este ca un salon de așteptare

„Gară pentru doi„

 (sau când imposibilul  pare posibil...)

http://pefilme.com/vokzal-dlya-dvoikh-gara-pentru-doi-1983/

  Am văzut  filmul  cândva, sunt mulți ani de atunci, chiar nu mai știu câți. Filmele  adevărate și cărțile foarte  bune  nu se uită  niciodată, de tot: o gară, un peron,  un pianist și o chelneriță, câte încurcături, un pian,o vină, care nu este a lui, închisoarea, o iarnă, ce iarnă!  drumul, un acordeon 

Și o iubire.//

   Sfârșit de februarie cu ploaie și nori, o zi între altele ca ea.

Sau diferită.//

„Nu mai trăim, rătăcim,  nu mai suntem la fel, ne-am pierdut flacăra, dar, nu e prea târziu să alegi alt drum.

”Am avut noroc, mâna aceea  mi-ai întins-o dumneata.

 Sunt tot timpul  cu oameni, printre oameni, dar sunt singur.”

”În viață nu depindem de șefi, ci cine  este   de serviciu.”

„Așa ești tu- firească  și   mă faci  și pe mine să fiu firesc, să mă simt ca tine.. Sunt așa cum  sunt. Nici nu știi ce însemni.

 Ești minunată!„

O chelneriță și un pianist..

„De ce  vorbim prin peretele ăsta?...da, eu sunt un om cu principii.

Platon Sergheevici. Vera.

”Nu te teme, joacă  totul pe o singură carte.

Dacă nu ai un as  în mânecă,

 miza e chiar viața ta

Să nu te temi  de o nouă încercare!„

Deci?

”Curând, viața mea  va fi la clasa a  treia....”

”Rătăcim,  nu e prea târziu să încerci  ca la început, să alegi alt drum, să crezi în magie

Să nu te lași,

Grăbește-te!„

printre silabe

Este treaba ta daca n-o sa-ti placa gandul meu ; eu am invatat  multe din  intamplarea de aseara, tocmai de asta  ma incumet sa  povestesc.//

Mereu elegant- are grija  sa-si puna in evidenta  mersul suplu de fost ofiter superior- domnul al carui nume  nu l-am retinut, cand si-a ridicat palaria, imi vreme ce-mi saruta mana, mai pe iarna,  in aceeasi statie in care asteptam autobuzul,  lipseste rar de la concertele Filarmonicii.

Aseara, in acelasi loc, fredona  ceva..
Dupa reverentiosul salut, insotit de o magulitoare observatie  despre un anume parfum, imi povesteste, plin de caldura, cat de mult i-a placut  tanara violonista, adaugand cu  nelipsitu-i zambet ca ii vor lipsi serile de joi..

- O sa ma bucur cu altceva: cu fiecare rasarit, cu  fiecare telefon primit de la fiicele mele  si de la nepoti, cu  prezenta guraliva a femeii de serviciu..

Stimata doamna, ma simt excelent,   la cei optzeci de ani ai mei , multumesc frumos, la fel va doresc si dumneavoastra!

La teatru nu mai merg, am incercat, nu mai aud ultimele silabe ale cuvintelor,  n-as putea povesti nimic cuiva, nici chiar mie;  cu muzica este altfel.

Si continua: bateam usor  ritmul,  in vreme ce o ascultam pe  viololonista.
Vecina de alaturi se apleaca discret  spre mine:

-Aveti cumva un pian?

-Acasa? ma minunez eu de curiozitatea tinerei , nu am. aici, cum sa am aici un pian?

-Nu, domnule,  intrebam de un pliant ..

-Vedeti, stimata doamna, de ce ma bucur  eu de fiecare clipa?

noiembrie... în ritmuri sud-americane

Stropi reci, rafale prelungi, frunze moi- noiembrie își zburlește barba..

Ei , bine, nu prea m-am lăsat intimidată de  ifosele lui de bărbat țâfnos, mi-am luat umbrela și  și am dar fuga la concert- doi bănățeni făloși-Sorin Petrecu ,pian, Doru Roman, percuție și un flaut fermecat, Ion Bogdan Ștefănescu.

Trio Contraste!

Dincolo de ușa sălii cs, atmosfera a fost  electrizantă! 

muzică sud-americană,  da ce muzică!

dansuri columbiene(Mejia), tangouri argentiniene (Piazzolla),  cântece din Venezuela, (Moleiro), din Mexic ( Ponce),din Brazilia(Abreu), Bolivia, Peru, Chile, ..

În micile pauze  dintre piese, Sorin Petrecu, carismaticul pianist, a picurat din tolba lui de amintiri, așa ca pentru o seară de  relaxare și  amuzament, întâmplări  din turneul pe  care trupa  tocmai  l-a încheiat în exotica lume  plină de aventuri,  admirabil descrisă de   Garcia Marquez , de  Mario Vargas LLosa. 

Sau de Isabel Allende.

Zice el- și  aveam convingerea   asta- că  dansează columbienii pe rupte, nici nu este de mirare, la cât sunt ei de sentimentali, își aruncă picioarele, fără să se gândească dacă le  mai primesc înapoi..

Dansează, muncesc, se plimbă,  și nu sunt deloc străini de  filozofia lui Emil Cioran.

80 de minute la temperatura sufletului, o călătorie fantastică,  în ritm de tangou nebun sau  de mambo.. cu gândul și cu tresăriri calde, într-o lume fabuloasă-un univers al contrastelor, într-o lume misterioasă, peste care plutește vălul transparent al romantismului..

Amor, suspin, vis, soare, patimi, intrigi complicate, hazard , aventură- toate , într-o seară de noiembrie, cu  trei Domni speciali-Trio Contraste.

Un dar de suflet!

universul

se naște din sunet. Ion Dumitrescu

Superbă seară de mai!

Filarmonica ne-a oferit  un Concert simfonic omagial Ion Dumitrescu, sub bagheta  dirijorului  român ,stabilit în Spania, Octav Calleya.
Laolaltă, într-un moment unic,  optzeci  de  muzicieni din Pitești, Vâlcea, București, Sibiu.

Invitată specială, pianista  Ilinca Dumitrescu, fiica   ilustrului   sărbătorit, reprezentant  al Școlii românești de la mijlocul  veacului trecut.

  Am ascultat Preludiu  simfonic-Ion Dumitrescu, Eduard Grieg, F. Schubert.

Emoționată,  caldă și  generoasă, nobilă  fără efort, doamna Ilinca Dumitrescu ne-a  răsfățat, dăruindu-ne  într-o splendidă interpretare, în afara Concertului  pentru pian  și orchestră în trei părți de Edvard Grieg, două mazurci de Chopin.

Talent, rafinament, grație,  dăruire, emoție,  patos!

În partea a doua a concertului,  am  ascultat Simfonia  nr. 9  în Do major D944.
  Entuziastă și  profundă, o  melodică  poveste schubertiană ,  ca un roman  în patru părți, melancolic, amplu, strălucitor.

Daruri de la Ștefania

mezinul

așa cum îl văd eu.