sâmbătă, 20 februarie 2010

demnitati

Nu este politica treaba mea. Asta nu inseamna ca inchid ochii. Sau imi astup urechile. Ce se intampla acum pare , deja, un spectacol suprarealist. Nemaintelegand desfasurarea actiunii, cum fac de obicei, cand nu am suficiente informatii despre si in legatura cu ceva, ma intorc la carte. Cartea mea preferata, in acest sens, este Eseuri. De Francis Bacon. Omul despre care s-a scris ca, de la nastere, s-a hranit cu politica.Toata viata lui a fost om politic. Iar nazuinta fundamentala a intregii sale existente a fost sa stabileasca, in filozofie si in stiinta, calea care sa –l faca pe om stapanul universului. Sa-l elibereze de ignoranta. Sa-l descatuseze de nevoi. Bacon a obtinut greu demnitatile la care a ravnit. A fost filozof- cancelar, membru al Camerei Comunelor, un umanist renascentist, om de stat, ganditor politic. Mare patriot. Am ales un fragment din capitolul’ Despre vaza si reputatie’. Vaza se castiga punandu-ti in lumina meritul si valoarea, in asa fel ca sa nu-ti daunezi cu ceva. Pentru ca unii, in actiunile lor, umbla dupa vaza si reputatie; si acestia sunt un soi de oameni despre care, de obicei, se vorbeste mult, dar pe care prea putin ii admira cineva in sinea sa. Iar altii, dimpotriva, isi intuneca propriul lor merit cand il arata, asa ca ei nu se bucura de pretuirea ce li se cuvine’. Se mai potriveste ceva? Sau adevaratele valori morale universale sa fie altele?

4 comentarii:

  1. Am tot citit, dar n-am inteles; adica demnitarii trebuie sa-si ascunda realizarile?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu! Nicidecum!
    Cei care nu au realizari n-ar trebui sa se laude cu ce ceea ce cred ca au facut, fara a face. Pentru ca, daca ar avea realizari, acestea s-ar vedea. Ei vor reputatie. Pe vorbe.

    Cei care au realizari ar trebui sa ramana morali- sa nu-si intunece valoarea cu fapte necinstite.

    Acum, daca tragem linie si efectuam operatiile necesare nu prea ne mai ramane mare lucru.
    Ceea ce era de demonstrat.
    Din nefericire. Pentru noi( ceilalti).

    RăspundețiȘtergere
  3. Se pot intalni la noi cred eu, toate cazurile de care vorbesti.Este umilitor sa nu ti se recunoasca valoarea dar la fel de nedemmn mi se pare sa incerci sa atragi atentia asupra lor prin fapte mai putin oneste sau chiar umilinta.Sper ca m-am apropiat de sensul textului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, Maria, chiar te-ai apropiat de text. Am citit in intregime eseul despre faima, vaza, demnitate. De cateva ori.
    Sunt oameni constienti ca pot face bine natiunii( vorbesc la modul ideal). Ei lupta pentru a ocupa locul dorit. Daca sunt onesti, merita toata admiratia. Doar ca nu toti din jurul lor sunt sinceri. In stare sa aprecieze sincer.Ii saboteaza. In fel si chip. Asta este o categorie de demnitari.
    Altii sunt carieristii. Alearga dupa glorie, fara sa o merite. Vorbesc mult. Nu fac mai nimic.
    Altii pot fi foarte buni profesionisti. Dar sunt imorali. Isi umbresc faptele bune cu gesturi imorale.

    Pentru noi sunt adevarati cei care sunt dezinteresati.Care ne reprezinta cu adevarat.
    S-or mai fi nascut asemenea oameni?

    RăspundețiȘtergere