joi, 29 mai 2014

cine este departe

de ochi este departe si de inima..(proverb turcesc)
Stii cum se spune: daca vrei sa  afli pulsul unui oras,  uita-te in ochii femeilor.
 Sa citesti atent.
Cum celor mai multe turcoaice  li se zaresc de sub voaluri doar ochii, ai crede ca pentru toate viata are acelasi curs adumbrit.
Nu stiu ce sa zic.. ca, nici pe vremea sultanilor  nu era asa..//
Toate prietenele mele l-au urmarit, fascinate, la televizor,   fara vreo intrerupere,  pe Magnificul Suleiman si aproape  toate au fost cel putin o data in Turcia.
 Cred ca  lipsa mea de interes pentru acest colt de  Europa, alungit in Asia,  are legatura cu ceea ce am invatat in scoala la istorie, si, mai mult ca sigur, se leaga de mesajele  poemelor pe care, an de an, le-am  tot faramitat cu elevii mei.
In paranteza fie spus, cred ca  unii dintre ei si le amintesc si acum.
Cum spuneam, greu m-am lasat convinsa  sa plec intr-o excursie  la Istanbul. 

O excursie de doar cinci zile, cu suficiente obiective in program: o croaziera pe Marea Marmara, ~Catedrala Sfanta Sofia~, ~Moscheea Albastra~, `~Hipodromul`Palatul Topkapi~; bazilica Cisterna, Dolmanbahce Palace si   nu putea lipsi, categoric, Suleimanie Camii~.
Istanbulul ne-a intampinat cam cetos, burnita cand am pornit in prima plimbare. Treptat, soarele si-a scos degetele, apoi si-a aratat fata roscovana.
M-au cucerit imediat stradutele pietruite, pe care furnicarul de  pasi si de  glasuri  se pierde printre  sutele de  buticuri, de unde cineva te cheama sa cumperi. 
Se vinde orice:  peste, ceai,  inghetata, rahat ( toata lumea  stie ca  mama lui este Turcia), porumb copt/fiert, aur, argint, ciorapi, blugi, pepeni, alune coapte,  fistic, suc,  chebab, ceai- cel mai  gustos din cate am gustat vreodata-, posete, sandale, covrigi, masline, sarailii,  halva, saluri, bluze, salvari, coronite, mirodenii, branzeturi, magneti, prosoape, agrafe, papuci,narghilele. (am cumparat una foarte frumoasa!)
Se vinde si se cumpara oriunde. 
Oricum. 
In magazine inghesuite, ca abia ai loc sa te misti un picut.
 La tarabe, pe jos, pe  marginea strazii..tramvaiul trece cam la o palma/doua de multe fereastre.
Bonuri fiscale? ..pe ici, pe colo..
Tocmeala face parte din  ritualul cumparaturilor. 
Primul pret te sperie, urmeaza  discutii, el, turcul , isi loveste fruntea, nu-i vine sa creada ca indraznesti sa  spui alt pret..daca  intri in joc , cu greu scapi fara sa cumperi ceva.
Dupa cum ai noroc.
Altfel, vanzatorii sunt foarte simpatici.(nu am vazut turcoaice  vanzatoare) 
 Imi spunea cineva ca, daca in societate, pe strada, femeia este  in spate , acasa, se schimba treaba: ea este sefa..
Se vede treaba ca  in spatele a ceea ce se misca  neobosit ,  din zori ( la cinci fix, se transmite slujba) pana noaptea tarziu- sa nu uitam ca Istanbulul numara 18 milioane de locuitori-exista o administratie foarte serioasa. 
 La miezul zilei este mare dezordine, chiar mizerie, peste tot. Dimineata, strazile sunt ca-n palma.
 Si tot asa..
Sa-ti povestesc cata bogatie exista in palatele vazute?numai in Dolmabahce ar fi 95 kg de aur..
Sa-ti spun despre cat de sinistra am simitit ca trebuie sa fi fost viata femeilor din harem?
cate sute de tipuri de nestemate sunt in sala trezoreriei? cat de bogat ornamentatate  sunt salile palatelor, ca sa arate ca sultanii erau foarte puternici, cand, de fapt, ei erau faliti?
Da, putem povesti multe . 
Si mult. 
Sa nu uit- in sala armelor, din Topkapi,  intre atatea  sabii, iatagane  dichisite cu aur si pietre pretioase, ca nu le poti numara, pe un perete, se afla si sabia lui Stefan cel Mare. 
O bucata de fier ascutit. 
Nu ai voie sa fotografiezi, mi-ar fi placut sa  vezi diferenta..
ei, si??eu ma intrebam de ce a ajuns acolo..inte timp, am reusit sa o ~imprumut~de la cineva , care, la randu-i , a obtinut-o pacalind  strasnicia pazei)
Ce mi-a placut mie cel mai mult  in aceasta odisee?
Croaziera pe Marmara!
Realitate si vis, albastru si pescarusi, povesti, moschei,  turle, trandafiri rosii- cel mai frumos rosu pe care l-am vazut vreodata- piete si strazi, palate si gradini,  lume intr-un mereu  viu du-te/vino.
 In clipocitul apei.
 Si serile! vreo trei la numar- doua , prima si ultima, intr-un restaurant pe malul Marii Marmara-mii de lumini, cerul  nesfarsit de albastru, uite acum imi dau seama ca nu am vazut deloc  luna , zeci de pescari, laudandu-se cu prada pandita toata amiaza, muzica trista, prea tragica, un fel de chemare a departarii, lume de prin diverse colturi ale Europei..
O plimbare cu metroul! trecerea din Europa in Asia, pe sub apa, o singura statie, ne-a explicat o romanca stabilita in Istanbul de vreo douazeci de ani..
Vazut in lumina candelabrelor, tarmul asiatic are ceva din  legendele   citite in copilarie, ceva care aminteste care  ar fi  fost  originea asezarii, numite pe rand: Stimbol, Estanbul, Istambol,  Bizant, Constantinopol, Istanbul.
 Legenda despre Zeus si primul sau cal, Byzantion.
sau
Istanbul-un oras infiintat, cum spune alta legenda, de catre regele Byzas, fiul unui semizeu- Semistros Trac, la randu-i, fiul lui Poseidon si al Keroseei..
Istanbul- un loc despre  care, cum  zice oracolul de la  Delphi ~àr trebui sa fii orb, sa nu-ti dai seama cat de frumos este~

12 comentarii:

  1. toma constantin29 mai 2014, 18:04

    Descriptio Constantinopole ! Superba redare !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma onoreaza aprecierea ta!

    Ñoua Roma `, cum era numit Bizantul, pe la anul 340 d. H., si-a schimbat numele in Constantinopol, care inseamna orasul lui Constantin, devenind al doilea oras important al Imperiului, dupa Roma.
    Imparatul l-a impodobit cu palate si temple , a construit bai, obeliscuri si hipodromuri, mai ales in zona unde astazi se afla Catedrala Sfanta Sofia si Palatul Topkapi.
    Mai tarziu, s-a construit chiar un teatru.

    Istanbulul de astazi a fost cunoscut sub numele de Constantinopol pana la cucerirea sa de catre Imperiul Otoman., in 1453.

    RăspundețiȘtergere
  3. sigur ca da, Turcia are o istorie interesanta si bogata...
    nu am vizitat-o...
    nici serialul cu magnificul nu l-am urmarit...
    percep turcii, ( impresie facuta de cei intalniti aici) mai barbari... mai haini... dar painea lor mi se pare de neegalat... la fel ca si costitele de miel la gratar... ori alte delicatese...

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine ai revenit, oovi!
    Gand la gans la gand cu bucurie! stii de ce? ca tot voiam sa povestesc cate ceva despre mancarea turceasca. Eu nu gatesc si nici nu mananc miel, dar, pemtru ca am fost tugata, mi-am zic sa n-o sa mor din asta.. Rezultatul? nici nu cred ca am mancat ceva mai bun decat cotlet de miel!! cu salata de sparanghel!
    Painea?? foarte gustoasa!! Si pestele!! si niste aperitive - legume cu tot felul de sosuri, deloc grase, dar deosebit de atomate si apetisante!
    Si baclavalele, ah ce bune!
    Sunt mari bucatari!

    Nu pot acoli o problema: sunt foarte sireti: daca nu citesti lista cu atentie, te cam ard la poermoneu; noroc ca am fost precauta!

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru cine vrea sa afle si altceva:
    ( primit prin mail de la un prieten)
    TRATATUL DE PACE AL SULTANULUI MEHMED I I. CU ŞTEFAN CEL MARE, DOMNUL MOLDOVEI..

    "Pricina emanării acestui semn hakanal preaslăvit, căruia i se cuvine ascultare, şi a strălucitei tugra sultanale, podoabă a lumii,-veşnicească-i Allah preamăritul eficacitatea prin respectul produs de şapte planete- este acesta : Moldoveanul, care din vremurile vechi era plin de omenie şi supus al pragului acoperiş al califatului familiei osmanilor, îndeosebi al vestibulului cerului măreţiei şi al bolţii grandoarei mele neamânând o clipă îndatoririle slujitoreşti şi obiceiurile fixate prin firman, plătea fără amânare la timp haraciul pe care îl impusesem şi îl orânduisem prin porunca mea. De la o vreme, vârându-i-se cu şoaptele încăpăţânatei satane zburdăciunea şi stricăciunea în creier, a călcat în afara cercului cuviinţelor robiei şi fiindcă manifestase, din duh de supunere, o rătăcită abatere de la calea ascultării, forţa religiei divine şi zelul onoarei padişahale s-au pus în mişcare şi prefăcând, prin majestatea crivăţului furiei mele şi a văzduhului furtunii, asemenea lighioanelor, poporul ţării sale prospere, precum ţinuturile Semud şi Ad, i-am dat o zdravănă pedeapsă cu viteaza mână a mâniei mele. În felul acesta, deşteptându-se el din somnul prostiei, căindu-se şi întorcându-se la locul pocăinţei cu o sută de mii de plecăciuni şi felurite umilinţe, şi-a frecat faţa de pământul servituţii (s-a închinat) şi s-a adăpostit la curtea mea, refugiu al lumii, şi oferindu-şi robiei grumazul după fosta rânduială în jugul sclaviei, care era de trei mii de bani frânceşti florini în fiecare an, dublându-l, l-am făcut să fie în fiecare an şase mii de bani şi să se considere prieten prietenului şi duşman duşmanului, să nu mai iasă din drumul dreptăţii ca în vremurile trecute. Implorând acest prag al sferei universale şi înălţata-i boltă, zicând că-i este unul dintre servitorii din tată şi moş, ca să şteargă pulberea răutăţii de pe locul supunerii, revărsând torentul lacrimilor de teamă, pentru că ceruse iertare, s-a tălăzuit marea mărinimiei şi oceanul bunăvoinţei mele, i-a iertat vina şi am înoit legământul contractual căci Allah cel milostiv şi iubitor e acela care a azis :"Ţineţi-vă legământul, căci sunteţi răspunzători de orice legământ" Deoarece Ştefan s-a apropiat şi s-a legat cu adevărat, conform condiţiilor acestora amintite, de pragul acoperişului sultanatului meu, el şi averea şi ţara lui nu vor mai suferi nici un atac din partea mea şi a beilor sangeacurilor şi din partea celorlalţi robi ai mei ; văzându-l în făgaşul cel drept, va fi aţintit cu ochiul augustei mele favori şi se va bucura de mărinimiile mele împărăteşti. Şi cu acest legământ scris l-am învrednicit să aibă în mâinile sale dovadă de credinţă şi pricină de încredere." --------------------------------------------------------- Sursa : *** Catalogul documentelor turceşti. Întocmite de Mihail Guboglu. Bucureşti. Editura Academiei. 1960-1965. Suret 896H/1940 Cod. Esad Efendi Istanbul nr.3369. Circa 1480-1481/885 Şulhnăme-i Sultan Mehmed-tale serahu-Karabogdan.

    RăspundețiȘtergere
  6. Inainte sa scrii tu acest articol ca urmare de a fi vizitat Istanbulul...eu voiam a scrie un articol despre puterea cuvantului in care pomeneam de cuvantul care cladeste si cel care distruge.La prima categorie pomeneamdespre imparatul Iustinian care a poruncit sa se inalte o mandra biserica...astfel s-a nascut biserica Sfanta Sofia,considerata a 8-a minune a lumii!!!

    Te tapeaza la portmoneu spui...ei .asta nu-mi place defel!
    Mai recent aflu ca la Praga trebuie sa ai grija de portmoneu,se fura!
    Nu demult am citit impresiile unui roman stabilit in Anglia...deloc satisfacatoare!ma abtin la cuvinte mai dure.
    Oare ce inseamna civilizatie cu adevarat?Castele minunate, dar fara inima!Comert peste tot,din orice!
    Cu siguranta amerindienii de odinioara erau mai civilizati!Se armonizau cu Natura,o respectau!

    RăspundețiȘtergere
  7. Da!
    Cel mai important monument de istorie arhitecturala- constructia a durat cinci ani; este , de fapt, a treia bazilica, complet diferit de anterioarele, in constructia careia au fost angajati cei mai renumiti arhitecti ai epocii. Au fost trimise ordine catre toate statele imperiului pentru a participa cu pietre, marmura, coloane
    Imparatul Iustinianus a daruit astfel o catedrala mareata si glorioasa, care poarta urmele arhitecturii romane, dar si ale artei rasaritene!

    Furtul, hotia au devenit ~sporturi~, practicate pe multe meridiane si paralele;
    Castele minunate , spui, da- ele sunt dovada existentei inaintasilor. Acum se percep preturi foarte mari , ca taxe se intrare- nicaieri nu costa mai putin de treizeci de lire, se viziteaza in fuga,( culoarul este ingust) iar numarul incaperilor deschise este cam la jumatate.

    Natura?
    Da!
    Turcia este un taram de vis!

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-a plăcut reportajul tău, Gina, felul în care ai descris Turcia si turcii. E o țară a contrastelor. Frumusețe, durere, istorie, artă, delicii culinare, excelentă negociere, condiția femeii, muzică,palate, natura, multe din lucrurile care îl suprind pe vizitatorul dornic de a descoperi tainele orientului și a deslusi câte ceva, dincolo de povestiri, filme ori relatări istorice. Despre sabia lui Stefan cel Mare, știu ca de la turci că a ajuns la Istanbul ca pradă de razboi. Istoricii romani susțin că, Stefan cel Mare, din drag de turci le-a facut-o cadou. Acum, fiecare înțelege ce îl lasă sufletul și gândul. Eu înclin să cred prima variantă.
    Mă bucur că ai reușit să vezi o lume spectaculoasă în vacanța ta.

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Gabi,
    O excursie in grup este o optiune- sau un mod organizat in care te implici, cu dorinta de a cunoste niste locuri, cu oameni/civilizatie/cultura/specific/arta, fara ca tu sa fii nevoit sa te ocupi si de transport, deplasare, masa, casa..

    ( cat poti reusi sa prinzi intr-un anume timp)

    Am preferat forma asta de cunoastere, pentru ca altfel mi-ar fi fost aproape imposibil sa-mi potolesc dorinta de a cunoaste.
    Este , intr-un fel, destul de bine. Sunt , totusi, multe dezavantaje, care se inmultesc odata cu trecerea timpului.

    Turcia?
    A fost o experienta inedita- nicio tara nu seamana cu alta, civilizatiile sunt, de fiecare data altele, acum , insa, a fost chiar altfel. Am ~furat~foarte putin dintr-o lume in care trecutul si prezentul se afla asa, ca pe un covor miscator- vraja si realism, poveste si trai aspru, frumusete si munca dura..stralucire , ascunzand un trecut mult prea sangeros, aparente, ascunzisuri, caderi, triumf, desfatari, departe, mult albastru, cu parfum exotic, trandafiri rosii, aur, in cele mai neasteptate forme si impletituri..o lume greu de inteles.
    Un basm fara formula finala..

    RăspundețiȘtergere
  10. Imi cer scuze celor care vor citi comentariile si vor gasi multe greseli: acum am vazut- tastatura este cam pe jumatate stearsa( am cumparat-o in martie..)~Traim in Romania si asta ne consuma multi bani si tot atatia nervi);
    daca as cumpara alta tastatura? saptamana asta nu am timp.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  11. frumos istambulul tău.
    teşekkurler! :)

    RăspundețiȘtergere
  12. psi, trebuie sa te vizitez; chiar nu stiu cum s-a facut, ca nu ne mai ~intalnim~~.

    Multumesc pentru vizita!
    Sa ai zile frumoase!!

    RăspundețiȘtergere