ieri spre maine

Maretie a inceputurilor, lumina nedefinita, prinsa in uriasul calendar lumesc,” muzica ratacita in carne”, cum o numea Emil Cioran, femeia este una dintre marile opere ale lui Dumnezeu.
Napoleon spunea ca daca proza este barbatul, poezia este femeia.
Primul care a ocrotit-o, chiar pe cea pacatoasa, a fost Hristos. A avut intelegere. Poate chiar duiosie.
Imparati, regi, conti, printi i-au cazut la picioare-gandurile lor s-au asezat cerc, in jurul ei- 500 de ani de pictura- de la Leonardo da Vinci la Pablo Picasso- sculptorii i-au modelat in materie spiritul matern, dar si gratia, sublimul formelor si misterul .
” Ah, ochii mei, ravnind splendori fidele,
ca sufletul meu propria-i salvare,
n-au alt mijloc prin care
sa urce-n cer , decat privind modele..”.

Au cantat-o muzicienii, au ingenuncheat sub ferestrele ei trubadurii.
Poetii i-au inaltat ode..
„In cinstea ta-cea mai frumoasa
Si mai nebuna dintre fete,
voi scrie trei ode
trei romante”.
A fost rasfatata,
„Si-acum da-mi mainile,
Da-mi ochii
Da-mi gura
Da-mi viata toata.
……………….
Iar maine-n zori
Fii libera din nou” .

A fost privita fara cinism, chiar cand viata a purtat-o prin locuri dosnice- barbatul indragostit stia ca in suferinta femeii este esenta vietii.

A fost” bibelou de portelan”,” amanta cu ochi verzi”, „ statuie turnata in bronz”,” nimfa si zeita”, „ logodnica de-a pururi, sotie niciodata,” inger si demon”,” leoaica tanara” „toamna tarzie”, "inger blond",”trista renuntare”.
A fost anonima –hangita, tiganca , dascalita, artista, zgripturoaica, soacra, nora, tradatoare, lucratoare , tarancuta, i s-au dat nume- Adela, Doamna T, Madame Bovary, Anna Karenina, Traviata, Ofelia, enigmatica Otilie, Julieta, juna Rodica, Ileana Cozanzeana, MADONA.

Conteaza timpurile verbale?

Cantecul s-a istovit- poezia a devenit o prelungire a geometriei; meduzele, plimbate sub clopote verzi si-au inceput jocul secund, din ceas dedus s-a conturat fata ascunsa a femeii-
pezevenchea,
domnisoara Hus
” cu picioare ca pe fus
si piciorele in coji
Numai noduri, numai dare
Cercuitii –ochii tai
Gem ca pietre-n tavaluge…”
Vrajitoarea isi cheama prin descantec iubitul de pe lumea cealalta-
„Adu-mi-l pe-o coarda rupta
Rupta si de lingura
In zemi acre si amare
Cati au ras de fata mare”.

Si cand el, indragostitul , a fost tradat, ea, felina obsedata de placeri , papusa mecanica, a fost uitata, „ ca si uitarea e scrisa-n legile-omenesti”.

Eterna poveste, cheie a naturii, cel mai frumos dintre toate spectacolele lumii- femeia si perechea ei- barbatul- sunt un TOT.

„ Acel ce timpul din nimic creat-a
nu inainte de-a ne da vieti noua,
i-a dat- dar mai intai l-a frant in doua-
un soare-aprins si luna- nvecinata”.

Michelangelo.