Le auzeam adesea. Mai cu seama din gura bunicii. Apoi am auzit-o si pe mama rostindu-le. Si pe tusa Stela.
Mi se obisnuise urechea cu alea doua vorbe, spuse in fuga-omu’meu.
Imi placea cum il rosteau. Fiecare in felul ei.
Era ca si cum toate femeile din familia mea se intreceau sa aminteasca una alteia ca fiecare isi are omu’ei.
Si cand ma gandesc la ele , le si aud-aveau nevoie sa- si repete ca sunt ocrotite, ca le poarta cineva de grija.
Ca el-omu’ ei- oriunde ar fi plecat- seara se intorcea acasa.
Pentru ca apartinea cuiva- bunicii, mamei, matusii.
Casei.
Aproape ca uitasem cele doua cuvinte.
Pentru ca generatia mea a inventat sinonimele.
S-a intamplat deunazi si s-a repetat astazi.
Au reaparut. Scrise. Nu graite.
De niste persoane tinere. Nu le cunosc vocea. Nu le stiu nici privirea.
Mi-am incordat auzul.
Aceleasi vorbe..
Alte sensuri.
Sau poate aceleasi.
hahahaha Sint "vinovata de serviciu". Lavinia. Sint tinara. Am blog. Si am "omu'meu".
RăspundețiȘtergereGinutza, cit ai putut fi de dulceeee:) Citeam ce-ai scris si deja ma luase cu frig, nitzel. Zic: maaaaaaaama, de mine e vorba! Ce-oi mai fi facut?:)))Pe cine am suparat?:))))
Sa stii ca la mine in casa nu zicea nimeni "omu'meu", nici bunica, nici mama, nici matusile. Dar m-am trezit ca mie asa mi-e drag sa-i zic, cind il aduc in discutie. Nu-mi place deloc cum suna "sotul" - mi se pare... nici nu stiu cum sa zic - cred ca mi se pare sclifosit, nu stiu, are ceva rece, distant in el cuvintul "sotul". Ce-mi mai ramine?
1. "al meu" - mi se pare ca il fac obiect
2. "barabata-miu" - e de coafor, parca l-as birfi
3. "al meu sot" - parca l-as mustra in lipsa
Si sensurile sint aceleasi. Precum mama, bunica si tusa Stela, si eu, cind zic "omu'meu" - e cum stiu eu sa-i zic mai frumos. El e casa mea si imi poarta de grija. Si eu lui. E toata viata mea in "omu'meu" :))))
Ginutza, mare vulpe esti... ne tragi de limba, da' tu nu ne spui ce varianta preferi tu :)))))
Lav,repede te mai identifici.Dar n-ai fost prima . Le gasisem alaltaieri scrise de o doamna de varsta dumitale.
RăspundețiȘtergereEste frumos ca le-ai ' inventat'.Ca nu le-ai auzit.
Eu, pentru ca le auzisem de multe ori, am trecut la dinamica vocabularului; la sinonime.
O zi frumoasa!
Ok, Gina, n-o sa ma mai identific atit de repede de-acum incolo. Imi cer iertare. Nu stiu cu ce te-am suparat, dar e dreptul tau si o sa-l respect.
RăspundețiȘtergereO zi buna si tie!
Lav,in niciun caz nu m-ai suparat. Am spus ca esti iute, ca te recunosti. Poate ca vorbele mele n-au fost limpezi.Cu o zi inante , gasisem la cineva, de varsta dumitale, aceleasi vorbe; am fost uimita sa constat ca va exprimati atitudinea in acelasi mod.
RăspundețiȘtergereSa ai o zi si mai frumoasa!
Ginutza, oi fi eu iute, da' sint si dulce, sa stii. Nu ti-am zis exact ce era mai important: ca ai gasit un subiect "beton" din astea doua vorbe care fac cit o viata: "omu'meu". Cred ca e cea mai originala deschidere de discutie despre familie, fara sa spui ca tema e fix "celula de baza a societatii".
RăspundețiȘtergereBravo, Ginutza mea draga!
Sa ai o zi... cea mai frumoasa,na! :))))))))))
Asa, fetito! Stiu eu ca esti dulce!
RăspundețiȘtergereMa bucur ca iti place tema.
Fara celula, asa!!!
O zi luminoasa!!!
Cu siguranta acelasi inteles.
RăspundețiȘtergereN-as putea spune barbatul meu. E urât. E omul meu. Si in engleza suna bine my_man nu my _husband
Cred ca e universal, frumos_sonor!
Sunteti nemaipomenite! Voi mi-ati dat de gandit!
RăspundețiȘtergereCe-mi place!!!
mie mi se intampla destul de des sa spun numai al meu
RăspundețiȘtergereprin al meu neintelegand un obiect cum spune lavinia, ci al meu cu ... dupa, al meu iubit, al meu om, al meu adorat, al meu sufletel, al meu si numai al meu :)
insa cum generatia de azi e una grabita si are tendinta prescurtarilor cred ca m-am adaptat si eu la prescurtari si ramane "al meu..." adica multe de spus doar pentru sufletul meu... :)
Da, fiecare spune cum simte; fiecare generatie cu exprimare specifica a simtamintelor, trairilor.
RăspundețiȘtergereMultumesc!
Buna seara,Gina!
RăspundețiȘtergereOmu` meu...nu folosesc aceste vorbe,dar aveam colege care le foloseau.
Mai des le-am auzit rostite de femeile de la tara.
Eu ii zic pe nume,cateodata barbatu`meu,mai rar,sotul meu.E al meu si eu a lui si e bine ca avem pe cineva alaturi si la bine si la rau.
O seara linistita!
Frumoasa expresie, eu nu am prea auzit-o in familie, dar citind postarea ta deosebita si comentariile prietenelor tale, Gina, am realizat ca e fara varsta si are o mare incarcatura de tandrete.
RăspundețiȘtergereDe ce sa spuna doar "El", conform slovei unui cantec in voga acum cativa ani, "fata mea este model"?
De ca sa nu spuna admirativ si afectuos si "Ea", "Omu' meu este un zeu/zmeu"? :)
Sa ai o seara inveselita si inseninata de prieteni!
Gabita, este frumos cum spui- el al tau si tu a lui, la bine si la rau!
RăspundețiȘtergereO seara frumoasa!
Pescarusule, ai un tonus proaspat.
RăspundețiȘtergereChiar suna admirativ: zeul/zmeul..
O noapte frumoasa iti doresc!
clar, aici n-am ce sa ma bag, e discutie intre doamne :)
RăspundețiȘtergereva rog sa va faceti ca nu m-ati vazut, altminteri s-ar putea sa rosesc
Este un semn ca va plac vorbele doamnelor!
RăspundețiȘtergereIncertitudini, imi cer scuze ca ma amestec in discutia voastra dar, nu pot sa remarc aprecierea Laviniei fata de "omul "sau, minunat spus:)) si gandit in acelasi timp.
RăspundețiȘtergereSubiectul tau excelent!! tare frumos spunea si bunica "omul meu"!
Multumesc , Paul, acum te-am gasit!
RăspundețiȘtergereTocmai la ea ma refeream, am auzit-o spunand asa si m-am minunat, pentru ca eu, desi il stiam de atata amar de vreme, nu l-am folosit niciodata.
Ea este originala, asta e!
Sa fii omu' cuiva, ti doresc!