Este ziua mondiala a teatrului.
Voiam sa scriu ceva; chiar ma gandisem la versurile lui Iancu Vacarescu ”V-am dat teatru/ vi-l pazitzi ca un lacash de muze./ Cu el curand vetzi fi vestitzi, / Prin veshti departe duse”.
M-am razgandit.
Pentru ca o vad din nou- trei zile la rand.
Se tot duce. Shi vine. Fara vreo treaba.
Nu shtiu catzi ani are.Vazuta in treacat, pare o mana de om. Acoperita intr-un trening.O shapca trasa pe ochi.
Daca te apropii , ii vezi shirurile de brazde pe obrajii de culoarea lumanarii.
O shtiu de multzi ani.
Era secretara la un liceu.
Frumoasa. Foarte cocheta.
Copiii noshtri erau colegi de clasa.
N-am schimbat niciodata niciun cuvant.
Au trecut anii. N-am mai vazut-o. Nici pe fiul ei.
Acum cateva luni , am trecut una pe langa cealalta.
I-am intalnit ochii..Nu priveau nicaieri. Erau absentzi . Ca doua puncte.
Ieri, cand coboram dintr-un taxi, am zarit treningul mergator.
Se legana. Fara nicio directzie.
Am ramas in spate.
Daca n-ash fi cunoscut-o, ash fi zis ca nu gaseshte o adresa. Sau ca a notat-o greshit.
Dar mi-am dat seama ca ratacise calea.
Calea ei.
Acum o vad din nou.
Sta pe banca din fatza blocului meu. Fumeaza. Tzigara de la tzigara.
Nu shtiu daca are vreo tzinta.
Mi-ar placea sa cred ca nu s-a oprit aiurea.
Sunt multzi copaci shi multa verdeatza.
Si se vede padurea.
In locul tau, as cobori. As face, la repezeala, o cana de ciocolata calda. As cobori cu cana in causul palmelor si m-as aseza linga ea, pe banca. As pune canutza intre noi. "Buna ziua, doamna draga! Nu v-am mai vazut demult. Ce mai faceti?" Probabil ca s-ar uita speriata, ca batrinul profesor din "eu Alin, ea Alina". Sau poate s-ar uita "prin" mine si n-ar intelege iota din ce-i spun. Atunci i-as intinde cana. Cred ca macar atit ar mai sti, sa primeasca un dar. Dar astea-s detalii. Ar conta doar c-am intrebat-o. Poate ca prea multi doar o privesc si nimeni n-o intreaba. Si poate ca-i place ciocolata calda, sarmana...
RăspundețiȘtergereO zi dulce ca o ciocolata, sa ai, Ginutza draga! :)
Sa shtii,Lav, ca mi-a trecut prin minte ceva, nu neaparat sa-i pregatesc o ciocolata, ci sa-i vorbesc.
RăspundețiȘtergereAm s-o fac!
Cred ca oamenii care ajung in asemenea situatzii sunt total abandonatzi.
M-a emotzionat gandul tau!
pt ca este ziua Teatrului:
RăspundețiȘtergeresi nuintamplator poate
'nu-i auzim pe cei care sufera s, iar cea ce este teribil in viata se petrece undeva in culise' - A. P. Cehov
Asa este Anamaria, cum spune Cehov, prin vocea ta- dramele adevarate se petrec pe scena vietii!
RăspundețiȘtergereO zi luminoasa!
Emotionanta poveste de viata ne-ai infatisat, draga Gina!
RăspundețiȘtergereE foarte trista viata pentru unii dintre noi, la un moment dat.
Tare as vrea sa-i vorbesti acelei femei, poate ca se va insufleti si ceva din ceata in care pluteste, se va risipi.
Si pentru ca e Ziua Mondiala a Teatrului, te invit sa accesezi acest link si sa urmaresti, de la 19.30, astazi in direct, spectacolul Teatrului Masca:
http://www.blogtv.com/People/teatrulmasca
O seara plina de delectari pentru suflet!
Asha este , Pescarushule!
RăspundețiȘtergereTrist, dar adevarat, din nefericire.
Da, mi-a sugerat shi Lav acelashi lucru, de altfel am avut un impuls, dar nu shtiu de ce n-am mers pana la capat.
O voi face sigur.
Itzi multzumesc pentru dar!
Shi tzie o seara luminoasa!
imi place sa ma uit la oameni pe strada. si le zambesc in stanga si in dreapta. stii cine imi raspunde cel mai des?
RăspundețiȘtergerebatranii. de diferite varste.
si mai stiu ca intro perioada speciala a vietii mele mi-am pierdut aproape toti prietenii. suferinta este contagioasa. nu i-am mai sunat, nu i-am mai cautat. si ei ma cauta tot mai rar.
dar as vrea sa stau pe o banca si sa se apropie cineva strain ca sa imi vorbeasca. despre orice.
si atunci fatza mea nu ar mai avea atatea riduri. si ochii mei ar imprastia lumina si pentru altii.
go on, Gina.
simte :) si mergi spre ea. te asteapta
@Angela,
RăspundețiȘtergereAm cateva lucruri sa-tzi spun:
ma simt perfect cand mi se adreseaza cineva necunoscut.Mi s-a intamplat in toamna asta - daca vrei, potzi citi postarea , se numeshte "4 galbeni".
Chestia asta cu pierderea prietenilor devine o caracteristica a vremurilor.
Sigur o voi aborda pe femeia de care am vorbit.
Shi acum o intamplare , pe scurt: exista un barbat, fost coleg, care mi-a pricinuit rau shi pe care nu-l vazusem cam de 1 an shi jumatate. Zilele trecute , urcam, pe scara rulanta dintr-o parte a orashlui. El cobora pe latura paralela.In momentul in care am ajuns unul in dreptul celuilalt, eu am zambit cu toata fatza. Asha am simtzit ca se intampla- a fost involuntar. El s-a fastacit , a scrashnit shi a dat din cap; fatza ii era inflexibila.
Fiecare s-a dus unde voia sa ajunga.
Nici nu shtiu de ce tzi-am povestit- poate ca sa vezi cum se primesc pe aici zambetele..
O seara frumoasa!
Pentru comentatori: Voi vedeti omul despre care se scrie! Oare nu e cazul să mai aruncati ochii spre ceva ce merita?...arta de a scrie, minunata arta de a aseza cuvintele in ochii si in sufletele celor ce citesc!...si citirea printre randuri....si citirea randurilor cu pauza...
RăspundețiȘtergerePentru Incertitudini:Imi shi imaginez lansarea volumului: "Incertitudini din adolescentza de blogger"! Scrii minunat!
Multzmesc pentru cuvintele frumoase, Anonim!
RăspundețiȘtergereAnonim, permite-mi sa-ti precizez ca sint un fan declarat al STILULUI in care si cu care scrie Gina. Ii admir verbul atit de prezent, sacadarea voit unduioasa, pauzele care spun atit de multe, suspansul tinut atit de bine, epitetele iesite din clisee, metaforele vii, finalurile atit de inspirat conturate si care invita o data in plus la meditatie si multe altele. In varii ocazii, i-am spus, rind pe rind, toate acestea, cind postarile ei mi-au ridicat mingea la fileu. Faptul ca nu repet asta zilnic nu cred ca este un pacat, ci o dovada de delicatete, pe care Gina o merita. Ar fi penibilo-patetic sa-i spun la fiecare postare: Gina, cit de bine scrii!
RăspundețiȘtergereAsa ca, inainte sa dai palme, rogu-te, studiaza mai bine terenul, Anonim! Nu sintem o sleahta cretinoida de incuiati si de insensibili pe-aici. Cine o apreciaza pe Gina i-a spus-o deja si o s-o mai faca, chiar daca nu zilnic. Din gingasie.
Cu speranta ca nu te va leza in vreun fel lamurirea adusa de mine, ma scot deci din aria de acoperire a palmei date pe obrazul insensibilitatii si ignorantei vazute de tine.
O zi buna. Ma-nclin.
impresionant... intotdeauna povestile astea sunt impresionante... poate unde stii ca este prea putin ce poti face, sau pote unde te gandesti ca si tie sau cuiva drag i se poate intampla. pe mine ma oripileaza senilitatea... si nu pentru ca as putea deveni o povara, sau un "trening miscator si fara directie", ci pentru ca mi-as pierde... viata... tot ce ma leaga de trecut, de cei dragi. of, mi se pare sinstru sa ti se steraga memoria, rand cu rand, si sa te si prinzi ca ti se inatampla.
RăspundețiȘtergereoricum, viata bate filmul de departe! cele mai mari scenarii se scriu sub ochii nostri, fara tus...
*******
am si o nota pentru anonim!!!!
noi o cunoastem de mai mult timp pe gina!!!! suntem mereu sub mirajul talentului ei...
gina, sa ma bifezi pe lista de asteptare, pls. :)
Draga Lavinia,
RăspundețiȘtergereTrebuie sa iti destainui ceva! Urasc sa dau palme! Eventual sunt mult mai dur!
Urasc sa nu analizam ceea ce poate deveni valoare si sa analizam doar obiectul a ceea ce se scrie! Urasc sa nu spun oamenilor ceea ce simt ca ar trebui sa stie, oricat de critic si criminal ar fi! Urasc multe! Dar iubesc infinit mai multe!
Legat de cine, cum si de cand cunoaste pe altcineva....hm! ...credeam ca ai priceput ceva esential pentru o viata...si anume ca: Nimic nu este, doar ceea ce pare a fi!
Da! Viata bate filmul de departe! cele mai mari scenarii se "petrec" sub ochii nostri,...da,...fara tush!
In rest, mii de scuze pentru indrazneala mea precoce! Poate e ceva specific provincialilor obraznici!
Pentru Incertitudini: Mii de scuze pentru comentariul acesta, dar nu as vrea sa fiu atit de impertinent prin navala mea directa pe blogul Laviniei!
Gina,femeia despre care ne povestesti are nevoie de ajutor ca sa fie salvata.
RăspundețiȘtergereDe ce sa n-ai fi tu ingerul ei salvator?
@ anonim, nu prea imi place sa raman datoare; trebuie sa punem cateva lucruri la punct.
RăspundețiȘtergereCred ca ai fost bine intentionat, cand ai comentat ceva aici, la mine pe blog.Daca ar fi asa, nu trebuia sa ramai anonim, ci era normal sa-mi spui ceea ce credeai, eventual doar mie.
Mi-ai luat prietenii la rost, reprosandu-le ca nu observa elementele stilistice ale postarilor mele.
Cu alte cuvinte, i-ai suparat, punandu-ma intr-o situatie jenanta.
Oamenii scriu ce vor- nici eu nu fac analiza de text atunci cand ii vizitez.
Daca esti corect, ar trebui sa ceri scuze, mai ales Laviniei si Lumsei.
Nu cred ca este normal sa fac eu asta in numele tau.
eu nu am nevoie de scuze!!!!! s-a vazut de la o posta ca ii place scisul tau... asa ca e ca si iertat/a!!! :) nu m-am simtit lezata in nici un fel... i-am adus singurul argument care parea ca nu l-a obersvat singur... ca noi te stim mai demult... si ca vedem si "mesajul" si stilul...
RăspundețiȘtergereplus ca, eu am o mare intelegere pentru cum transpar cuvintele pe net... uneori. mai aspre decat le vrem.
:)
iar tu nici atat nu trebuie sa-ti ceri scuze! de ce? pentru ca ai un/o admiratoare patimas/a? fii linistita.
ok.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult , Lumsa!
M-am linistit!