iarba verde de acasa

Astazi fiecare dintre noi consuma de doua ori mai mult fata de acum cincizeci de ani..

Sa te bucuri, sa te minunezi, sa te sperii? Cine stie..

Sa fi fost asta motivul pentru care prima doamna a Americii a trecut la greblat/curatat/pregatit terenul din gradina in mijlocul careia se afla sediul pastorit de sotul ei?
Mi s-a parut absolut naturala, normala, inconjurata de atatia copii, dornici sa fie utili. Sa cultive legume. Sa invete a trai sanatos.

Am vazut apoi, intr-un mare parc , oameni de toate culorile si varstele, invatand sa identifice plante cu proprietati culinare.
Adunau mure si mancau cu mare pofta.

Involuntar, mi-a venit in minte ceva: la noi, asemenea lucruri ar parea firesti?
Sau imediat ar aparea in ziare, si la toate televiziunile -cu litere mari si cu niste poze uratite alaturi anuntul- doamna X ne scoate la pascut;
sau poate si mai rau..

Tot intrebandu-ma, am ajuns la tara.
Curtea casutei este mare.
Fara piatra. Fara nisip. Multe ierburi.
Am descoperit usor stevia. Foarte buna pentru o ciorbita acra.
Au iesit si urzicile.Nu-mi place sa le pregatesc.
Pentru ca nu mananc . Ar fi ca si cum le-as simti urzicandu-ma in gat.
Stiu ca sunt excelente, acum primavara.. Ca ajuta la reimprospatarea sangelui.
Ceva mai departe, am gasit fire de patlagina. Si mi-am amintit de bunica. Ne punea cate o frunza mare pe locul in care ne raneam jucandu-ne sau pe vreo intepatura capatata in alergatul prin gradina . Lega locul cu o fasie curata si rana se vindeca.
Intr-un colt al curtii, am gasit o intreaga poienita de rozmarin si alaturi cateva tufe de levantica. Sunt atat de parfumate!
Mama punea fruze de rozmarin printre ouale colorate de Paste.
Bunica usca frunze de levantica - ea spunea "alivanta"-si le presara printre rufe.
Sau de busuioc.
Parfum natural.

N-am uitat de unde am plecat.
Si-mi pare tare bine!