simplificări

 Fiecare problemă pe care am rezolvat-o a devenit o regulă, care, pe urmă,  mi-a servit la rezolvarea altor probleme.   R. Descartes.

Într-o bună zi, măgarul unui țăran căzu într-o fântână.

Nefericitul animal  zbiera fără încetare. Neajutorat,  țăranul căuta să vadă ce e de făcut. Două zile, omul își bate mintea, fără să mănânce, fără să doarmă.

Nu-i venea nicio soluție salvatoare în minte, așa că, stând el pe o piatră și frământându-și  mintea,   îi vine un gând-  măgarul era prea bătrân, ca să-i mai fie de ajutor, cerea hrană și apă, fântâna era secată și trebuia  să fie acoperită, pentru ca să poată săpa alta nouă.

Își chemă vecinii să-l ajute.

Fiecare apucă câte o lopată, întrecându-se să arunce pământ în fântână.

Măgarul, cât era el de speriat, a priceput ce i se pregătește și a prins să zbiere și mai tare și să se zbată. El zbiera, țăranii aruncau lopeți de pământ.

Dintr-odată, ca prin minune, măgarul se oprește din zbierat.

Nedumerit, țăranul privește în fântână.

Rămâne uimit de ceea ce vede. Îi cheamă și pe vecini să se uite- după fiecare lopată de pământ aruncat, bătrânul măgar se scutura de noroi și pășea deasupra.

În curând, când țăranii obosiseră aruncând lopată după lopată,   măgarul, ajuns la  gura fântânii, sare peste ghizduri, se  scutură bine, trage aer în piept  și pleacă prin curte.

Țăranii privesc uimiți.//

Am citit demult povestioara, mi-a venit în minte, gândindu-mă la câte se întâmplă  în jur.
  Dacă  micul spectacol este alegoria , iar animalul și țăranii îți amintesc de cineva, înseamnă că putem găsi morala. 
p.s. ce spui?