miercuri, 30 iunie 2010

de maine,

alta faina se va macina la moara.//

Or fi si porecle simpatice, nu zic nu. Cele mai multe sunt patimase, zgarie , lovesc..Stii cati copii, la elevi ma refer , am vazut suferind groaznic de pe urma lor? De asta, niciodata nu vorbesc despre cineva , numindu-l cu porecla. Cand vine vorba de politicieni, oricat de revoltata as fi, nu pot sa ma gandesc la porecle. La injuraturi , da, recunosc, dar in gand. Cum mi-ar sta , sa zic de toate cate nu sunt cum ar trebui sa fie, si sa injur sa ma auda lumea? Ma racoresc, ma descatusez, in gandul meu, eu cu mine. .
Nu despre asta vreau sa vorbesc, de fapt, am atatea in minte, ca nici nu prea stiu cu ce sa incep. Uite, fiindca tocmai am fost la cumparaturi, o sa vorbesc despre aprovizionare, da, despre aprovizionare , ieri si astazi.
Inainte de ’89, in zilele cand se da ratia de zahar, unt, carne, paine, untdelemn, unii vecini se anuntau de la ferestrele apartamentelor, apoi se asezau la cozile incolacite pana in piata si carau sacose uriase cu tot ce puteau gasi. Umpleau frigiderul, camara, balconul. O colega de cancelarie, la un 23 august, isi cumparase o plasa cu sapunuri si pasta de dinti. N-am comentat nicicum atunci, dar n-am uitat.
Mi-am amintit aseara, cand, mergand la unul dintre supermarcheturile din oras, am vazut aceeasi inghesuiala , aceeasi disperare pe fetele unora , ca atunci. De maine creste teveaul, da? Asa ca, lumea, cu mic cu mare , fuga, la cumparaturi! detergenti, e bine, tot ne spun altii nespalati, zahar, asta e rau, creste glicemia, ulei, rau, creste colesterolul, pui, cascaval vidat, cereale , salam, cafea..Nimeni nu mai citeste pe pachet, cate euri, ce termen, toti imping carucioarele, casierele nu mai prididesc.
In parcarea din fata , masini fitoase, burti revarsate, burice goale, zapuseala, desi un nor ameninta, telefoane mobile, toti vorbesc, ce-or fi avand de intrebat/raspuns/comunicat..
Un caine plictisit isi taraie coada pe trecerea de pietoni, insul de la volan franeaza brusc. Un copil se joaca intr-o baltoaca.
In fata blocului aceleasi trei’ doamne’ n-au terminat conversatia inceputa cine-stie- de – cand.
Ziua se pierde greoaie peste copacii care au depasit ca inaltime blocurile. Miroase a flori de tei. Dulce binecuvantare!
Instinctiv, iau telecomanda-animale inecate, izbite de valuri negre, figuri disperate, saci de nisip, strigate, namol, un dulap fara usi, valuri fara maluri, reporteri ragusiti. Deasupra cerul. Intunecat. Preot (sin)ucigas, in casa Domnului.Undeva, la un liceu, bacaloriatul domnului ministru cu nume predestinat costa 2000 de lei. Curat murdar, domnilor profesori..
Va inscrieti in partidul poporului? Haideti, este haiducesc , sa stiti, o sa luam de la bogati si o sa va dam dumnevastra , saracilor, si eu am fost baiat sarac..Catuse imaginare..
Domnu’ dan, sa ma ajutati si pe mine, zice cea mai frumoasa fata cu fundite, daca nu fac operatia de o suta saptezeci de mii de euro, pot sa mor, lasati numarul de telefon, poate se gasesc niste suflete milostive. Mai tarziu, domnu’ dan o sa povesteasca ce se intampla cu un canin personal, curg reclamele, se inmulteste averea.
Pe realitatea, domnul Boc da intruna palme unei femei care a lesinat, unii spun ca e rau, altii cred ca mai bine nu trecea pe acolo, actorul Mircea Diaconu stabileste ca mecanicul de locomotiva nu trebuie sa impinga trenul avariat in mijlocul campiei.
Cate Romanii or fi?

18 comentarii:

  1. Ajung din ce în ce mai des la concluzia că fiecare trăieşte cu România lui. Din această cauză punem în aplicare atât de des zicala cu "unii hăis, alţii cea"!

    RăspundețiȘtergere
  2. Inceputul formulei pt. nr. de Romanii: 22.000.000-7%unguri-7%alte popoare + ? (romani in Basarabia+alte raspandiri)- guvernantii + ..._...

    Este o pacaleala cu solidaritatea; daca ar fi asa, presedintele ar lucra gratis.Inteleg ca regii sa fie platiti, deoarece ei erau calificati de mici sa se supuna vointei popoarelor peste care domneau...Printesa Diana nu avea acest spirit...Deci nu-i usor...

    RăspundețiȘtergere
  3. Greu de spus, Gina!
    O Romanie a celor multi si fara privilegii, O Romanie a oportunistilor, o alta visata de elitele prezentului...
    Dar unde este Romania entuziasta si plina de sperante, de acum doua decenii si ceva?

    RăspundețiȘtergere
  4. Greu de spus ceva... nu stiu ce as putea sa mai spun...

    RăspundețiȘtergere
  5. În aceeaşi Românie, în devălmăşie, şi hârciogul şi milogul şi teologul. Va urma epilogul...

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris,
    urmarea ar fi inevitabila- caruta se rupe in drum.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Daurel,
    ma gandisem la vremea potrivita ca printesa n-a rezistat intr-o lume, pentru ale carei rigori nu era pregatita.
    Cat despre noi, chiar sa nu mai fie posibila solidaritatea?In '89 parea ca traversam un moment de gratie.

    RăspundețiȘtergere
  8. Pescarus!
    asta ma tot intreb- cum de ne-am imprastiat asa?
    Sa fie banul sursa tuturor necazurilor?

    RăspundețiȘtergere
  9. Denisia, greu pentru toti. Vezi, inecul nu iarta nimic. Este ingrozitor..

    RăspundețiȘtergere
  10. Arcadia,

    cred ca ai dreptate, chiar daca s-ar parea ca facem haz de necaz.

    RăspundețiȘtergere
  11. O stare de spirit ca a ta:

    ADIÓS MUCHACHOS
    1927

    Letra: Cesar Felipe Veldani
    Música: Julio César Sanders


    Adiós muchachos, compañeros de mi vida,
    barra querida de aquellos tiempos.
    Me toca a mí hoy emprender la retirada,
    debo alejarme de mi buena muchachada.
    Adiós muchachos. Ya me voy y me resigno...
    Contra el destino nadie la talla...
    Se terminaron para mí todas las farras,
    mi cuerpo enfermo no resiste más...

    Acuden a mi mente
    recuerdos de otros tiempos,
    de los bellos momentos
    que antaño disfrute,
    cerquita de mi madre,
    santa viejita,
    y de mi noviecita
    que tanto idolatré.
    Se acuerdan que era hermosa,
    más bella que una diosa
    y que, ebrio yo de amor,
    le di mi corazón?
    Mas el Señor, celoso
    de sus encantos,
    hundiéndome en el llanto,
    me la llevó.

    Es Dios el juez supremo.
    No hay quien se le resista.
    Ya estoy acostumbrado
    su ley a respetar,
    pues mi vida deshizo
    con sus mandatos
    llevándome a mi madre
    y a mi novia también.
    Dos lágrimas sinceras
    derramo en mi partida
    por la barra querida
    que nunca me olvidó.
    Y al darle, mis amigos,
    el adiós postrero,
    les doy con toda mi alma,
    mi bendición.

    RăspundețiȘtergere
  12. Gina se pare ca suntem din nou pe aceeasi lungime de unda.Si pe mine ma apasa tristetea si neputinta romanilor...Am spus de nenumarate ori eu nu sunt printre cei mai nefericiti dar,ii vad peste tot in jurul meu....ma contamineaza durerea lor.Ma bucur ca am citit la tine despre Ziua Invatatorului...

    RăspundețiȘtergere
  13. ionel Muscalu,

    Cred ca doar asta ne ramane:
    'Mas el Señor, celoso
    de sus encantos,
    hundiéndome en el llanto,
    me la llevó.'
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  14. Elite,

    Dureros este ca ne contaminam..daca am putea schimba aceasta stare. Cum?
    Ziua invatatorului? Cui ii mai pasa?

    RăspundețiȘtergere
  15. ... si te-ai intors cu niste concluzii despre solidaritate. cu ceva timp in urma iti spuneam ca asa ceva NU exista. si nici nu va exista.Cristian Lisandru are mare dreptate cand afirma ca fiecare traieste in ... Romania lui! asta inseamna ca suntem fragmentati total iar unitatea nu se poate realiza decat constientizand fiecare ca eu sunt tu, noi suntem voi etc... ceea ce este IMPOSIBIL! cel putin in Romania actuala.

    RăspundețiȘtergere
  16. shanti, orice am face, oricat am incerca sa schimbam raul in bine, deocamdata, eu sunt doar eu, tu esti doar tu.
    Noi? Cine stie? Am mult prea multe intrebari fara raspunsuri.

    RăspundețiȘtergere
  17. Buna Gina, bine ai surprins imaginea celor care au "inundat" supermarket-urile, ieri. Ma refer la burtosii cu ceafa groasa. Si mai sunt si alarmistii, sau furnicile, sa stranga, nu conteaza ce. Omul sarman abia traieste de azi pe maine, nu-si permite sa faca stocuri.

    RăspundețiȘtergere
  18. Cati,

    Si cuvantul' stoc' face sa am furnicaturi pe spate..nu-i voi intelege niciodata pe tipii astia.Mai cu seama, pe femeile pline de inele si lanturi, carand in casa , in camara, in pivnita, tot ce se poate gasi..

    RăspundețiȘtergere