vineri, 4 iunie 2010

' mincinosii nu castiga alt lucru,

decat acela de a nu fi crezuti cand spun adevarul’- Esop

Unii o numesc – prudent- diplomatie. Fie vorba intre noi, ca atitudine, se inscrie in acelasi spatiu semantic cu prefacatorie , perfidie, slugarnicie. De multe ori, diplomatii- nu cei de cariera sau, mai stii?-chiar reusesc sa-si intimideze prietenii, rudele , colegii – cu aerul lor superior.
Nu m-am vaicarit ca-mi lipseste , aproape cu desavarsire, arta asta a disimularii, chiar cand am avut de pierdut mult, in plan material, de exemplu, o promovare, un loc mai in fata, un anturaj prielnic.
Cred ca lipsa diplomatiei personale are legatura cu bunica dinspre tata. Sa fi avut vreo cinci-sase ani, cand o tot auzeam daca minti, iti taie popa limba. Intr-o zi, s-a intamplat sa vad cum felcerul satului i-a luat sange de sub limba cuiva. Mai tarziu , la o lectie de anatomie, domnisoara Nitu avea sa ma lamureasca despre practica absolut criminala cu care se incerca vindecarea celor bolnavi de hepatita, cunoscuta atunci sub numele de galbenare. Retin foarte putin din intamplare, suficient, insa, spre a pastra in minte, pentru toata viata, interventia de care zicea bunica.
Daca in copilaria mea , a minti era ceva care sa se pedepseasca barbar, cu timpul, am perceput minciuna , de fiecare data, altfel. Ce bine-ti sta cu rochia asta, sa-ti pui ceva rosu, sa nu te deoache cineva. Asta , cata vreme , persoana era de fata. Dupa ce pleca- arata ca dracu. Sau du-te in cutare loc, sa maturi toata curtea, ca-ti cumpar sandale..si sandalele intarziau o vara.
Pe la 17/18 ani, am auzit, suspinat intr-o romanta, acel nemuritor minte-ma frumos! L-am avut deseori in preajma, l-am asteptat, a venit, a plecat, s-a reinors, l-am folosit si eu, ma mai lovesc de el.., sunt convinsa ca, inca, da bine, in orice mica adunare, nu mai mare de doua persoane.
Unii specialisti spun ca nu se poate trai fara minciuna.
De exemplu , pentru orientali, a fi sincer devine o incalcare a conduitei sociale. La musulmani, sunt pretuite lucrurile ascunse din pudoare , este ofensa sa-l intrebi pe un barbat ce mai faceCursiv sotia lui.
In lumea moderna, a pastra un secret este o dovada de maturitate si de incredere. Doar in copilarie, te lasi ispitit de insistentele mamei. Asa se pot explica expresiile a-ti pune lacat sau fermoar la gura. Sau tine-ti limba!, inghite-ti vorba!
In ultimele saptamani, cuvantul minciuna si toate derivatele lui s-au intins ca o plaga. Fiecare acuza si-l gaseste mincinos pe celalalt. Daca o iei din aproape in aproape, nu mai ramane loc pentru adevar. Adica suntem o tara de mincinosi. Sau adevarul exista doar la negru. Adica ar putea deveni marfa de contrabanda.
Asta m-a dus cu gandul la un pamflet, atunci ii spuneam simplu- poezie- de Alexandru Vlahuta. Era pe la jumatatea cartii mele de literatura, din clasa a VII-a. Poemul are multe strofe, merita la un sfarsit de saptamana sa fie citit in intregime, chiar cu pixul in mana. Asta , daca volumul de versuri exista in biblioteca. Daca nu, se gaseste pe google.
Uite cum suna ( o parte):

Minciuna stă cu regele la masă.../
Doar asta-i cam de multişor poveste:/
De când sunt regi, de când minciună este,/
Duc laolaltă cea mai bună casa./
O, sunt atâtea de făcut, vezi bine,/
De-atâtea griji e-mpresurat un rege!/
Atâtea-s de aflat! Şi, se-nţelege,/
Scutarul lui nu poate fi oricine./

Ce ţară fericită, maiestate!.../
Se lăfăieşte gureşa Minciună./
Că numai Dumnezeu te-a pus cunună/
De-nţelepciune şi de bunătate/

Păstor acestui neam ce sta să piară,/
Ce nici nu s-ar mai şti c-a fost, sărmanul,/
De nu-şi afla sub schiptrul tău limanul,/
De nu-ţi sta-n mână bulgăre de ceară./

Că tu sălbatici ai găsit aice,/
Sălbatici, şi mişei, şi proşti de-a rândul,/
Ş-o sărăcie cum nu-ţi dai cu gândul.../
Dar faci un semn, şi-ncep să se ridice/

Oştiri, cetăţi, palate lume nouă,/
Izvoarele vieţii se desfundă;/
De pretutindeni bogăţii inundă;/
Şi tu le-mparţi cu mâinile-amândouă./

E-o veselie ş-un belşug în ţară,/
Că vin şi guri flămânde de pe-afară./
Tot crugul sună de slăvitu-ţi nume./

Ia uită-te, pământul ce-mbrăcat e../.
Cresc flori pe unde calci, şi râde firea./

Tu-mparţi norocul numai cu privirea./
Încai ţăranii zburdă pe la sate!...”

19 comentarii:

  1. Totul este relativ in lumea aceasta, inclusiv adevarul sau minciuna.
    Eu prefer sinceritatea, si in ceea ce ma priveste si din partea altora. Dar au fost momente in care mi-am calcat pe principii. De exemplu, Gina, ai fi capabila sa spui foarte sincer cuiva ca mai are de trait doar cateva luni?

    RăspundețiȘtergere
  2. Din păcate, şi eu stau destul de prost la capitolul diplomaţie, de foarte multe ori. Dar prefer să spun omului în faţă ceea ce gândesc, chiar dacă se supără. Şi au fost destule cazuri...

    RăspundețiȘtergere
  3. Unii nu pot sa traiasca fara minciuna, prefacatorie.
    ca si tine, nu pot sa mint, sa ma prefac.
    Asta nu inseamna ca nu am mai nascocit cate ceva.
    Eu cred ca minciuna prin omisiune (cum spunea Berceanu) e mai putin condamnabila cand adevarul gol golut ar provoca rani adanci unei persoane.

    RăspundețiȘtergere
  4. Postarea ta mi-a amintit de vorbele "unui înţelept citit pe apucate, cândva"(vorba lui Vasile Baghiu):

    Minciuna premeditată nu mai e o chestiune de fantezie, ci una de caracter.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred că am ajuns să nu mai găsim graniţa dintre minciună şi adevăr şi am rămas undeva... la mijloc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am si eu o postare mai de demult pe tema minciunilor. Pot sa dau un link in comentariu?

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-a placut mult felul cum pui raportul adevar -minciuna, mai ales trecerea in revista a diferitelor moduri de a accepta adevarul in alte culturi.Da, adevarul e greu de suportat si, am costatat pe propia piele, relativ.Ceva azi iti pare frumos, la o privire mai atenta se dovedeste fals sau invers.Nu cred in adevaruri absolute, decat ...foarte putine.sa zicem, e un adevar absolut ca imi voi iubi copiii toata viata cu aceeasi intensitate.Cat despre secrete, ca ai atinsi aceasta problema, asa en passant, cu multa gratie cum faci de obicei, un proverb japonez spune ca decat sa-i spui unui prieten un secret, mai bine te duci la gura unei fantani si iti descarci sufletul.Mai nou, exista canapeaua psihiatrului, care e legat prin secretul profesiei sa taca.

    RăspundețiȘtergere
  8. NU stiu cum se face, dar in ultima vreme, minciuna are picioare din ce in ce mai lungi... si sare gardu...:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce să mai adaug. Da, perfect adevărat.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ce bine - ne mai amintim ca avem in panoplia de zi cu zi sarcasmul si spiritul de fronda!

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna analiza ta. Ma intreb si eu de ce nu mai reactionam la minciuna. Fiindca ne-am obisnuit sa fim mintiti sau poate fiindca o folosim si noi. Este o realitate trista ca pentru unii ascunderea adevarului cand este necesar sa fie spus nu coincide cu mniciuna... Drept urmare, am ajuns aici si ne este greu sa ne mai ridicam. Obisnuiti cu arta disimularii nu mai putem accepta faptul ca ar trebui sa fim altfel...

    RăspundețiȘtergere
  12. Cati,

    Sunt momente in care adevarul poate ucide. Sunt situatii speciale.
    Da, ai dreptate, de multe ori, adevarul este pe la mijloc.

    Cris, cam asa se pierd 'prietenii'.

    Gabi, daca vorbim de situatii marunte, sigur ca ne mai 'fofilam'.

    RăspundețiȘtergere
  13. Arcadia, la minciuna asta ma refeream, mai ales- aceea devenita stare de spirit pentru unii.

    @ Daurel, sigur.

    RăspundețiȘtergere
  14. Maria, sunt prieteni si Prieteni. Unii sunt mai de incredere decat psihiatrii.
    Nu putem duce povara necazurilor. Poate nici chiar pe cea a bucuriilor.

    RăspundețiȘtergere
  15. Diana, bine zice- sare gardu..si umbla prin toate ograzile.

    IB, nu te-am mai vazut de-o vesnicie.

    Irina, poate ca asa ne gasim un strop de liniste.

    RăspundețiȘtergere
  16. Florentin, ma gandeam ca doar eu vad asa..ca as avea, cumva, o problema, dar , dupa cum se vede treaba, boala de care vorbim este molipsitoare.

    RăspundețiȘtergere
  17. S-au schimbat vremurile: acum avem Preşedinte care se laudă cu ilegalităţile comise CA CĂpitan de vapor. În Memroii ne va povesti despre ilegalităţile comise de pe jilţul de Preş.

    RăspundețiȘtergere