cheia

 ce mi-ai dat aseară/cheia de la  poarta verde/Am pierdut-o chiar aseară/dar ce cheie nu se pierde?
Ion Minulescu-1881-1944//

De ce  astăzi?

Pentru că s-a născut în noaptea de Bobotează, când  se pune busuioc sub pernă, pentru că, din prea multă dragoste, a rămas Corigent la limba română, în orașu-n care plouă /de trei ori pe săptămână, pentru că a  găsit Strofe pentru toată lumea și Romanțe pentru mai târziu, Într-o casă cu geamuri portocalii, stând , la gura sobei, în nopți târzii,  De vorbă cu mine însumi, atunci când  Pleacă berzele, ca un Manechin sentimental, depănând   Spovedanii,   în Roșu, galben și albastru, sincer precum Bărbierul regelui Midas, cutreierând  Cetițele noaptea, dar mai ales , pentru că,   recunoștea , cu tristețe-Nu sunt ce par a fi, cântând , asemenea oricui și fiecăruia în parte, dureros de singur,    Romanța negativă

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...

Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...