Nu ți se pare că suntem mult prea gravi?
Că orice problemă, indiferent de numărul de necunoscute, devine, brusc, chestiune generală?
Că lumea stă, parcă, pe un butoi de pulbere?
Că un cuvânt- două, rostite la întâmplare, pot sparge ferestre, închise, până atunci, cu mare grijă?
Ce se întâmplă cu mine, cu tine, cu noi- chiar nu ne mai rămâne timp pentru suflet?
Uite, cineva, o persoană pe care n-o cunoști, o cunosc eu, crede-mă, nu este nici săracă, nici bogată, nici prea tânără, nici îmbătrânită, este, cum să-ți explic, așa cum am vrea toți să fim- cu capul pe umeri, mă întreabă și, ca să nu-mi dea prea mult de lucru, în căutarea răspunsurilor, dă și răspunsuri întrebărilor.
Ia aminte!
1.Ce face un pensionar într-o săptămână?
r.De luni până vineri –nimic, sâmbătă și duminică – restul.
2.La ce oră se culcă un pensionar?
r.La trei, după ce a adormit în fotoliu.
De ce pensionarii își numără banii?
r.Pentru că sunt singurii care au timp.
4.Cum se descrie cel mai bine pensionarea?
r.O pauză care nu se mai termină niciodată.
5.Care este cel mai mare avantaj de a merge la studii, când ești pensionar?
r.Dacă lipsești de la cursuri, nimeni nu-i mai anunță pe părinți.
6.Care este cea mai mare teamă pentru un pensionar?
r.Că nu are destul timp, pentru a face tot ce și-a propus să facă…//
Ordinea întrebărilor poate fi schimbată, se pot găsi alte variante de răspunsuri.
Dacă nu ești pensionar, află ce te așteaptă, dacă ești, spune-le și altora..
p.s. sper să nu fi supărat pe nimeni, toți ne dorim să ajungem să ne bucurăm de pensia cuvenită , nimeni nu vrea să recunoască că pensionarea este acea foarte dură parte a vieții, de care se teme, doar gândindu-se că vine...
Greșesc?
Draga mea, cu mâna pe inima marturisesc ca abia astept sa treaca si ultimii 20 de ani de munca, sa ies si eu la pensie, sa ma joc cu nepotii pe care sper c-o sa-i am pana atunci :D
RăspundețiȘtergereFoarte fain ai potrivit melodia cu textul, Gina! Poate daca am fi mai constienti de faptul ca ziua care va veni, ar putea fi oricare din ziua noastra, lucrurile ar sta altfel.
RăspundețiȘtergerePersonal vad pensionarea ca pe o perioada in care nu ne mai gandim la "cate lucruri mai avem de facut", ci de indreptam si mai mult privirea catre noi insine, catre ce suntem, catre ce am devenit intre timp. Acolo doar, sa mai fie cate ceva de "facut"...
Nu mi se pare important ce lasam in urma noastra - material vorbind - oricat de folositoare ar putea fi lucrurile respective, la un moment dat, pentru un altul. Infinit mai valoros mi se pare faptul de a fi putut ajunge la inima cuiva si de a ne fi lasat atinsi in adancul sufletului de catre ceilalti, ori de a fi impartasit cu un altul/altii, o clipa de bucurie sau de tristete, o clipa de tacere sau o bucata de paine, iar asta sa fi fost de ajuns...
O saptamana frumoasa iti doresc!
Simpatic de tot, Arcadia!!
RăspundețiȘtergereUltimii douăzeci!!da, să-ți ajute Cel de Sus să fie cum dorești!
Ar mai fi un amănunt- potențialii nepoței sunt fiii cuiva. Nu se potrivește totdeauna socoteala de acasă cu cea din târg..în rest, toate ar fi bune și frumoase!
Ruxi,
RăspundețiȘtergereÎmi place mult piesa- și textul ,și muzica! Sunt atât de expresive!Invită la meditație profundă!
Știi, mulți din câți cunosc pun problema exact invers- aleargă. se zbat să „strângă„, să le rămână copiilor..Sau se întâmplă să rămână aiurea. Partea interioară se tot lasă pe ultimul loc.Sau nu0i vine rândul.
Cred că este o problemă cu puternice rădăcini , undeva, în familie, chiar în neam..
Am o ”filozofie”- am început construcția cu mulți ani în urmă.Rezistă, deși, când sunt furtuni, se cam zgâlțâie ferestrele..
Mulțumesc mult pentru gânduri!
Zile frumoase și bune îți doresc!
Stăm pe un butoi de pulbere, aşa este. Tensiuni, tensiuni, tensiuni. Mulţi privesc către anii de pensie cu o teamă teribilă, din cauza faptului că au senzaţia că vor muri de foame. Atunci când vezi ce păţesc cei bătrâni, după o viaţă de muncă şi de cotizaţii către stat, nu poţi să simţi decât fiori pe şira spinării atunci când este adusă în discuţie pensia.
RăspundețiȘtergerePersonal, nu mă gândesc la acele vremuri. Vor veni de la sine. Cum vor fi ele? Încercăm de pe acum să ni le facem mai bune, dar nu reuşim întotdeauna...
Sora mea învăţătoare a ieşit la pensie după 47 ani muncă, dintre care mulţi la simultan ( două clase într-o oră: I + III sau: II + IV ) şi câţiva ani la cvadrupluplan ( adică patru clase deodată !!!???) …. acum vorbeşte cu mine despre evenimente netensionate şi … ţipă : < de ce ţipi ? > , < nu ţip …vorbesc un pic mai tare !> şi stă bine cu auzul. Eu o să ies la pensie după 45 ani de muncă ( nu am făcut schimburi ---- efectiv clipe = efectiv vechime ) şi nu am lipsit o secundă …
RăspundețiȘtergereDacă se aduna o anumită vechime cu vârsta biologică şi de la o anumită limită ….
Nu am avut , nu am , nu voi avea timp să mă plictisesc …formula alchimică din sufletul meu spune că voi fi o povară …ca pensionar … mulţi ani pentru statul român; acesta-i îndemnul trimis din punctul de foc – cât de trainic este firul ?!…. asta ar mai lipsi …să ştie cineva !. Este o boală care se ia …. în totalitate contagioasă … vă rog, să nu râdeţi ! Parcă alaltăieri păşeam cu emoţie ( de băieţel care a făcut o prostioară) …prima zi de serviciu … 40 de ani …incredibil ….undeva se ascunde o păcăleală!
Cris,
RăspundețiȘtergereSe vorbește prea mult despre latura pur financiară a acestei vârste.
Eu văd lucrurile, cumva, altfel. Dacă le lipsește ceva oamenilor, asta înseamnă liniștea.
Și atmosfera fără tensiune ,necesară celor care își încheie un anume tip de activitate.
Doi factori care pot fi personali, dar nu pot exista în afara socialului.
@GRIGORE ROTARU,
RăspundețiȘtergereNu prea știu cum să încep, aleg finalul, cum să râd?
Am aceeași senzație, de multe ori, revăd atâtea clipe, alteori mă văd în ipostaze minunate din ani diferiți..totuși, scriptic, lucrurile au altă reprezentare..
Meseria de învățătoare , când este făcută cu tot sufletul, mai ales în condițiile surorii dumneavoastră, lasă urme.
De fapt, a vorbi „puțin mai tare„ cred că este un defect profesional.
Renunți cu greu ..poate în timp.
Plictiseală ?
Să vă spun un secret- nu știu cum este să te plictisești.
Dacă mă gândesc, niciodată n-am avut motive de plictiseală.
Dincolo de toate acestea, ceva care schimbă atitudinea există. Este cumva, modul de a ”vedea ” altfel clipa.
Sau frumusețea clipei.
Vă mulțumesc!
O zi frumoasă!
Da, stiu foarte bine asta, de aia ma pregatesc stiintific sa fiu cea mai buna soacra de pe fata pamantului!
RăspundețiȘtergere:D
Dragă Arcadia,
RăspundețiȘtergereLăudabilă intenție!
Crede-mă că rolul de soacră nu prea are legătură cu știința.Poate cu știința simulării și a disimulării.
Este valabilă pentru ambele partenere, că, vorba aia, dacă spunem” soacră”, spunem imediat„ noră„.
Știi care este chestiunea?
Acționează niște chimii.
Nu le poți schimba- reacționează benefic. Sau dimpotrivă.
Și de aici, restul problemei.
Da, despre orice se poate glumi.
RăspundețiȘtergereAndi,
RăspundețiȘtergereRealitatea pe care o numim , cu oarecare strângere de inimă- pensionari- este dură, de ce să n-o spunem pe cea dreaptă.
Dacă nu putem privi lucrurile și cu oarecare umor, atunci devine insuportabilă..
Ai dreptate, despre absolut orice poți discuta în glumă, doar dacă poți.
Gina, m-ai făcut să râd și nu numai! M-ai făcut să râvnesc la dulcii ani de pensie, când...voi adormi la trei, pentru că am moțăit în fotoliu până atunci și voi avea timp să număr bani și să mai fac o facultate fără să-i pese nimănui dacă lipsesc, și uite-așa! Gina, ce viață! Pe bune și arhiserios! ;)
RăspundețiȘtergereMirela,
RăspundețiȘtergereVezi, în copilărie îmbrăcăm, pe furiș, hainele mamei, probăm pantofi, mai apoi încercăm diverse culori de păr, citim cărți interzise și bilețele ascunse sub pernă..
Vremea fuge, vrem odihnă, invidiem perechile cu păr alb, privind soarele fără să le pese de timp.
Și când le-am avut și le-am dorit pe toate, ne dăm seama că timpul ne este marele dușman.
Dacă nu avem curajul să privim în glumă totul..suntem bătrâni de-a binelea..asta am simțit că trebuie să-ți spun!
Normal ca suntem panicari... un soi de cot-codac nation!
RăspundețiȘtergereAstept intrigata 'pacaleala' de care vorbest Dl. Rotaru....
RăspundețiȘtergereo seara buna si fara prea multa zapada, Gina!
Gina, cum sa nu fim gravi?Fie ca suntem pensionari sau nu, ceea ce traim e o neincetata lupta, zbatere pentru supravietuire, cu conditia sa mai avem destula vlaga.
RăspundețiȘtergereCred ca pensionarii ar trebui sa se considere niste oameni destul de fericiti.daca nu au probleme grave de sanatate, pensionarii au macar un venit sigur (inca), un acoperis deasupra capului, nu-i streseaza nici un sef,nu se tem ca-si pierd locul de munca...
In schimb, multi tineri s-ar putea sa nu mai prinda pensia, dupa cum vedem si auzim in jurul nostru. :(
Sunt pesimista si aproape ca nu mai am speranta.
Chiar nu pot sa comentez!
RăspundețiȘtergereSpune o vorba romaneasca: "Ai grija ce iti doresti, ca s-ar putea sa se intample!". Acum, de exemplu, gandesc ca la pensie o sa am parte de odihna, de liniste, o sa am timp sa rezolv tot ce am lasat nerezolvat in anii acestia nebuni. Dar... cine stie... poate voi fi prea obosita, prea batrana si, probabil, prea bolnava, ca sa ma bucur. Habar n-am. Asa ca, mai bine sa traiesc la maxim clipa! Toate la vremea lor!
RăspundețiȘtergereIulia,
RăspundețiȘtergereS-ar zice că zvonistica este cea mai ușoară meserie, din păcate- sau din fericire, neplătită.
Irina,
RăspundețiȘtergereEste o păcăleală fericită să nu simți că timpul
roade ca un șoricel firul..niciodată ființa sub vremi.
Gabi,
RăspundețiȘtergereEste mult adevăr în vorbele tale.
Conștientizez că tinerii o duc mult mai greu decât am trăit noi la vârsta lor.Cred că stresul este mult mai mare.
Sunt și pensionari nefericiți.
Lumea este complexă și complicată.Sunt atâția factori care ne influențează viața.
Toți căutăm echilibrul.Eu așa văd..
O zi bună îți doresc!
Ionel Muscalu,
RăspundețiȘtergereNu putem găsi răspuns pentru toate întrebările. Nu, imediat..
Cati,
RăspundețiȘtergereAsta este filozofia pe care o uităm, de cele mai multe ori- carpe diem!
multumesc de idei. mi-a placut aia cu cursurile :D
RăspundețiȘtergere