joi, 7 aprilie 2011

cu ochii în patru(zeci și patru)

 N-aș zice că mă afectează profund, nicidecum, dar nici nu mă pot preface că nu există.
 În carte se spune  că  trebuie să te autoeduci, încât , chiar dacă  vezi/auzi/simți ceva  care nu-ți place, să reușești să treci , fără să-ți pese.
Dacă stai și te gândești, n-ar fi chiar imposibil.//
De cum se ivește primăvara, întinerind spațiul dintre blocuri, dumneaei își ia postul în primire.
Când trebuie să urmărească o acțiune în  desfășurare completă, nu se sfiește- se așază pe una dintre cele două băncuțe , tocite de atâta apăsare,  și împletește o vestă antiglonț, care nu se mai isprăvește de nu știu câți ani.
Din când în când, pentru divertisment,   schimbă registrul preocupărilor, curăță urzici, trebuie să-și regenereze  circulația, nu te speria, da, asta face, curăță legume  în fața lumii, că doar stă la parter- are întreg arsenalul pe fereastră, ia ce-i trebuie, schimbă, completează, în vreme ce ochii îi aleargă în toate părțile.
Nu știu câți ani are, poate că nu știe nici ea, odată, i-a cerut nu știu cine să se iscălească pe  o listă, s-a scuzat că nu are ochelari și a semnat un copil în locul ei.
Spuneam că i-a uitat și Dumnezeu vârsta,  aceleași metehne o țineau veșnic pregătită de atac,    pe când copiii de pe scară  erau mici, îi urmărea  cu bățul pregătit  după ușă, să  nu cumva să facă zgomot când treceau  cu mașinuțele ori cu bicicletele, la fel este și astăzi când se prăpădește de curiozitate că –i vede cam rar și nu reușește să afle de prin   ce părți ale lumii  se întorc.

Îi știu de frică toți pisoii, cei doi comunitari aciuați prin preajmă fug de le scapără picioarele, când îi întâlnesc  privirea închiondorată.
Când nu are ceva special de urmărit, nu mai iese din casă, nici la fereastră nu stă.
Joi seară , când ne  întoarcem  de la concert ,  eu și prietena de la II ne pregătim din vreme , călcăm ușurel, să n-o tulburăm din poziția de lemn- tănase, postată strategic,  în  spatele perdelelor.
Ce face  ea cu atâtea informații, pentru cine le adună, cred că nimeni nu știe.
Ceva este cert- lucrează fără să fie remunerată- îi înjură cu aceeași voluptate  pe toți, de la cei care au tăiat din pensii și salarii, până la cei care le primesc.
p.s. sora ei ( geamănă) locuiește pe lângă tine?

31 de comentarii:

  1. Astfel de vecini/vecine sunt peste tot. Fiindcă nu au ce face sau fiindcă aşa au fost obişnuiţi de-a lungul timpului, trag cu ochiul pentru a fi la curect cu tot ceea ce fac ceilalţi. Nici măcar ruşine nu mai au, se uită direct atunci când aud paşi pe coridoare. Adevărate agenţii de... zvonuri, nu de presă...

    Gânduri bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sarut-mana, buna ziua!
    Ai umor, nu gluma!Ai incercat sa scrii pamflete? Cred ca te-ai descurca de minune!
    N-am asa ceva prin preajma dar am citit undeva despre o "domnisoara", ceva asemanator dar aceea era administratora de bloc ( nu de blog!)
    si-l batea la cap pe autor sa participe la sedintele Asociatiei, iar asta nu voia cu niciun chip.
    S-auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu una ci, mai multe ! :)

    Şi nu doar "ele" ci, şi o gaşcă de "ei" care pun zilnic la cale blocul, cartierul, sectorul, oraşul, regiunea, ţara, continentul, lumea şi, ce mai tura-vura, pun la cale întreg universul!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-a trimis sora mea un mail si mi-a zis ca m-ar lasa corigent daca i-as fi elev!Cica se spune si se scrie corect, "administratoarea" Am luat-o!

    RăspundețiȘtergere
  5. am trecut ,am vazut..lacatul pe poarta si cainii liberi....nu am putut sa salut pe nimeni!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris,
    Să fie vorba despre acel mult prea bătătorit mers de rac al lumii nostre mioritice, din care nimic nu ne mai abate?
    întreb și eu..

    RăspundețiȘtergere
  7. @Ica St.O.Victor,
    Viața bate nu doar filmul!
    Personajele astea- nu doar feminine- au fost cândva tinerele„ s-a-mbuibat/și s-a dus/ceasul rău/ceasul tău, domniță Hus„...
    „Buhuhu la luna șuie/solzi de sticlă-n unghie/Ochiul tău înjunghie”
    p.s. fără un strop de umor, am muri în fiecare clipă, la cât de necruțători suntem..

    RăspundețiȘtergere
  8. Tibi,
    Or fi alcătuind vreo legiune de care nu s-a aflat încă la ”senzațional ddd”?

    RăspundețiȘtergere
  9. Cred că e o tipologie umană care are o anumită pondere pe kilometrul pătrat, sau oricum o anume răspândire geografică. :D
    Actualmente n-am vreo astfel de vecină. Poate pentru că suntem mai răsfiraţi şi nu interacţionăm foarte mult. Dar cunosc genul, am trăit sub astfel de observaţie strictă într-o vreme. :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Am avut şi eu o bancă-ntreagă de " dumneaele" la baza blocului unde locuiam. Veneam frântă de la muncă şi parcă le auzeam numărătoarea paşilor mei până intram în umila mea căsuţă. Acum m-am mutat.
    La casă. Dar şi aici providenţa mi-a făcut rost de-o "dumneaei".
    Îmi cunoaşte programul mai bine ca propriul meu soţ.
    Asta e!

    RăspundețiȘtergere
  11. @Ica Șt.O. Victor,
    Nu fi atât de exigent cu tine, dacă am ține seama , la tot pasul, de ce spune DOOM2, am deveni o țară de eterni repetenți..
    p.s.” administrator/admirator” formează femininul cu sufixul moțional- oare, după modelul- învățător/învățătoare, nu - profesor/profesoară;

    RăspundețiȘtergere
  12. @Cezar,
    Armata se teme de câini? dar dacă ne atacă extratereștrii?

    RăspundețiȘtergere
  13. Arcadia,
    O poți considera un element pitoresc până la un punct, chestia este că nu are deloc umor..

    RăspundețiȘtergere
  14. Lucia,
    Soțul tău ”este pe mâni bune„, vezi cum se compensează toate pe lumea asta?
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Din fericire nu. Acum nu. Dar toata copilaria noastra a fost bantuita de un asemenea mos. Oricum, peste ani ii multumesc. Asa am invatat ca atunci cand trebuie sa fugi, sa fugi de iti lovesti ceafa cu calcaiele, cand trebuie sa te cateri in copaci sa scapi de jordie, pai sa o faci mai repede decat o maimuta, iar cand iti pui mintea cu un batran tampit sa iti pregatesti si fundul pt tabacela. De la parinti evident, caci iti dai seama, o astepta pe mama la colt sa ii dea cu para.
    Dar... ne-am facut mari si il rog pe Dumnezeu sa imi tina mintile la batranete.

    RăspundețiȘtergere
  16. Cati,
    Sigur că acum poți privi lucrurile cu detașarea adultului care pune în întâmplări experiență ți înțelepciune, dar copilul din sufletul tău nu poate uita niciodată FRICA..
    Își amintești fragmentele din ”Amintiri„ cu Nică și mătușa Mărioara? sau cu același Nică și moșneagul din târg?
    Paginile respective sunt imagini magistrale de film, așa le-am văzut ..este mult umor, dar tot atâta frică. Ea atinge paroxismul, zic..Știi ce cred? asemenea oameni- personaje sunt, de fapt, niște fricoși, cu suflete urâte, nu au curaj să spună ce vor, acționează furând din viața altora..
    O zi frumoasă îți doresc, draga mea Cati, mămică de Codru!

    RăspundețiȘtergere
  17. Recipiente goale si imbatranite, au nevoie de ceilalti pentru a simti ca traiesc ceva. Viata ta, a vecinilor din stanga sau din dreapta, copiii care-i dau batai de cap, pisicile si cainii de la bloc ce o supara, toate astea vin sa umple zilnic, interiorul carcasei ce, pana la varsta asta, ar fi trebuit sa fie destul de consistent...
    Noaptea e liniste, nu mai au de unde sa se hraneasca, asa ca dimineata o iau de la capat. Si asa, ani de-a randul... Vieti mici si chinuite, traite in borcan.

    Uite, tocmai ma intrebam daca nu i-ar prinde bine sa-i faceti cunostinta cu batranul acela de la etaj, care uraste vrabiile?! Cred ca si-ar face viata frumoasa reciproc...
    Toate bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  18. @Cezar,
    Dacă ar fi să fie precum spui- ce bine că pot păstra ceea ce nu trebuie să fie lăsat vederii, mai ales că nu prea cred în presupuneri- aș zice că Nichita a simțit cât pentru toți care se gândesc la el.
    p.s.comentez doar când înțeleg mesajul, altfel, prefer să rămân o elevă ascultătoare.

    RăspundețiȘtergere
  19. Ruxi,
    Îți sorb încet curățenia din vorbe, încercam, cumva, într-un fel apropiat să-i răspund lui Cati la povestea ei din copilărie.
    Cum este lumea asta croită..să fii mereu încordat din cauza unuia sau altuia, să-ți simți libertatea amenințată, doar pentru că , întâmplător- se zice că nimic nu este lăsat la întâmplare- trăiești sub același mare acoperiș cu personaje golite se de suflete..
    p.s.
    culmea este că respectivele persoane-personaje se dușmănesc de moarte, poți să-mi explici de ce, Ruxi?

    RăspundețiȘtergere
  20. Nu stiu cat de explicativ ar putea fi raspunsul meu, dar voi incerca, totusi: mergand pe teoria psihologica clasica, pentru ca e normal sa proiectezi asupra celuilalt si sa respingi ceea ce, de fapt, nu poti accepta la tine. Mai clar, pentru ca batranul cu pricina nu este altceva decat oglinda ce-i intoarce inapoi propria imagine hada si ciuntita. Si cati pot vedea si accepta faptul ca au trait degeaba, pana la o asemenea varsta?...
    E doar o explicatie simplificata, de fond. Cu siguranta ca, privita in detaliu, situatia este complexa, putandu-se gasi numeroase explicatii pentru care lucrurile au ajuns pana in acest punct.

    RăspundețiȘtergere
  21. Ruxi,
    Ce aș mai putea adăuga? poate un șir de întrebări..suntem un amestec ciudat de ființe, menite/sortite să împartă, de multe ori, spații prea strâmte pentru unii, prea vaste pentru alții.
    Viața curge , mereu într-un sens..
    îmi vine să șterg ce am scris, dar parcă așa se întâmplă.

    RăspundețiȘtergere
  22. Haha!O mai fi de la vreo organizație secretă,camuflată într-o femeie morocănoasă și nesuferită.

    Da,și eu am dat peste o astfel de tanti,despre care am scris.M-am amuzat când am vazut-o pe sora ei la dvs pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  23. Cred ca fiecare gasim astfel de situatii. Insa, este posibil ca ele sa se diminueze, fiindca grijile cotidiene nu ne mai permit nici macar sa fim concentrati la ceea ce se mai intampla prin jur. Viata a devenit prea alerta si nu ne mai luam timp nici macar sa respiram...SI cu toate acestea, ar trebui sa mai avem ochii deschisi...

    RăspundețiȘtergere
  24. am ras cu pofta dar totusi cam...manzeste ....sora ei geamana chiar langa casa parinteasca .....daca ma apuc sa povestesc .....se face juma de carte . :(

    RăspundețiȘtergere
  25. Nu ştiu dacă sora ei geamănă locuieşte lângă mine. E posibil. Sunt prea zănatecă să o observ.

    RăspundețiȘtergere
  26. Stau intr-un "cartier" select al satului,cu numai 9 case.Vecinele mele au varsta mamei,iar pentru baietii mei sunt ca niste bunici.Cunoscand faptul ca timpul este inamicul nr.I in primavara asta pentru mine,azi dimineata una dintre vecine imi da telefon sa deschid poarta si intra cu o tava mare de piscot cu visine(aseara i-am dat un borcan de visine puse pentru prajituri si checuri,iar ea n-a stat pe ganduri.
    Azi alta vecina ,vazand ca suntem toti in fata casei si curatam din nou livada scolii,care da in fata caselor noastre,vine cu niste pancove(gogosi) pentru fiecare...
    Cam asa suntem noi,vecinii acestui micut "cartier":).
    Era sa uit,in capatul ulitii sta o batranica,caruia Mark,acum vre-o 6 ani i-a spus ca seamana cu baba Cloanta din reclama cu Perinitele nati.Nu s-a suparat nana Floare pentru aceasta comparatie,aducandu-le copiilor ,in poala cateva mere,si asta in fiecare iarna:).

    E amuzanta povestioara ta,dar si stresanta o astfel de persoana.Se spune ca ...curiosii mar repede.Probabil ea e exceptia care intareste regula!:)

    RăspundețiȘtergere
  27. Vera,
    Cred că asemenea ființe, dacă n-ar fi rele, ar putea părea chiar simpatice..zici că seamănă ??

    RăspundețiȘtergere
  28. Florentin,
    Știi cum este vorba- le-aș lăsa eu, dar nu mă lasă ele..
    Deseori, și de n-ai vrea, tot îi observi de curioși..
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  29. Alm,
    Deja, am descoperit o „gașcă„, răspândită prin multe părți!
    Aștept „ s-o văd pe paznica de pe lângă casa mamei tale!
    Gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  30. @dictaturajustiției,
    Bine ai venit!
    Cred că știe cine ești și lucrează conspirativ!

    RăspundețiȘtergere
  31. Angi,
    Cunosc bine atmosfera satului. O ltiu, îmi este dragă și o am în suflet! Câțîva bătrâni ai satului meu trăiesc și acum, îi vizitez când am prilejul!
    La țară , bunul- simț, respectul și grija pentru altul se păstrează , încă. Este drept, nu chiar peste tot..
    Știi ceva? Am senzația că îți cunosc cartierul, îmi sunt dragi vecinele tale, în marea lor frumusețe a iubirii pentru copii!
    p.s. așa este- curioșii se duc repede, chiar dacă nu, fizic..
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere