joi, 9 iunie 2011

dramă la scenă deschisă

Am urmărit aseară o emisiune  lungă , încâlcită  și fără vreo șansă de a ajunge la  o concluzie- jurnaliști , oameni politici și domnul Sobaru.
Tema- drama zilei.
Ei, cei plătiți din banul public,  gâștele Capitoliului, țipau în cor, nimeni nu asculta (de) pe nimeni - ar fi o noutate să se asculte unii pe alții- umilindu-se  fără jenă.

Da, omul acela, căruia n-am fost pe fază să-i fotografiez mâinile, care mi-au furat lacrimi, dar  și un respect extraordinar, el , omul simplu, le-a dat lecții  tuturor!
 De morală, de civism, de profunzime, de înțelepciune. 

El știe de ce trăiește, pentru cine și pentru ce luptă cu armele lui.
Cu sufletul și credința  lui.
Și m-a mai impresionat ceva. 

Dacă nu l-ați urmărit, vă spun ce-am înțeles- el ar fi în stare să-și ceară scuze pentru gestul care l-ar fi costat viața, în iarnă, de o mie de ori guvernanților. 
Da, dar în ce condiții?
Dacă ar observa o îmbunătățire , nu neapărat, a calității vieții, o îmbunătățire a stilului de muncă al celor care ocupă scaunele cu spătarul cel mai înalt în demnitățile și dregătoriile țării.
Dacă ar descoperi acel licăr de omenie, de speranță, de șansă pentru pentru copiii lui, ai tăi, ai noștri.
Nu știu dacă persoanele  din jur  aveau timp să-l asculte și să-l înțeleagă, niște doamne râdeau cu gura până la urechi, la câte o vorbă aruncată aiurea de câte unul dintre domnii cu ceasuri scumpe,  de parcă erau acolo la o șuetă..
Să plângem ? 

Sau să râdem?
Nu știu de ce, mi-am amintit , pentru a nu știu câta oară de marele, inepuizabilul Caragiale.
p.s. dacă nu am dreptate, spune-mi!

22 de comentarii:

  1. Eu n-as fi rezistat sa ma uit la o astfel de emisiune. As fi schimbat urgent canalul!

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Gina,
    Bună dimineata !
    Eu nu am urmărit emisiunea respectivă că m-am săturat de acei domni si doamne cu ceasuri scumpe care nu se gândesc decât la clipa când se va termina show-ul ca să plece cât mai repede la un alt post de televiziune să-si dea cu părerea dar pe bani frumosi primiti de la cei moguli de presă. Am inteles insă totul din relatarea ta si, fără să supăr pe cineva, am inteles chiar si mai mult . Din păcate, in ROMÂNIA de astăzi, peste tot asistăm la DRAME LA SCENĂ DESCHISE : persoane disperate din cauza măsurilor de austeritate luate pentru iesirea din criză dar si din cauza nedreptătilor la care au fost supuse apelează la gesturi extreme : cazul SOBARU, cazul de ieri al bărbatului urcat pe stâlpul de tensiune din preajma Palatului Cotroceni, cazul tot de ieri al pensionarului militar care si-a dat foc si dacă s-ar cunoaste toate asemenea cazuri, ne-am ingrozi . Dar, ii pasă cuiva din conducerea tării ? Da de unde ! Ca lumea să uite de asemenea cazuri extreme, ZI de ZI ni se bagă pe gât tot felul de DIVERSIUNI care mai de care mai ordinare si periculoase. Iar românii, ce fac ? Unii râd ca cei de-aseară, altii isi văd de treburile lor murdare iar cei mai multi, niste terchea-berchea , vorba ta, ce trăiesc numai din ajutorul social,asteaptă pomeni electorale si-un pumn de bani să-si vândă nenorocitii votul celui ce le dă mai mult in noaptea dinaintea scrutinului ca să câstige fotoliul de ales in fruntea obstii si a tării.
    Asta-i DRAMA ROMÂNIEI !

    RăspundețiȘtergere
  3. Geocer,
    M-am încăpățânat să rămân, drept este că n-am stat cu ochii lipiți de ecran.
    Chiar simțeam că omul Sobaru nu este o simplă apariție.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Alioșa,
    Spuneam ieri cuiva că postura de judecător mi se pare cea mai incomodă și chiar antipatică- nu sunt în măsură eu să judec pe nimeni.
    Nu pot , însă, nu este normal, să stau de lemn - tănase , când vine vorba despre condiția umană.
    Nu poți, este imoral să dai soluții, într-o clipă, în legătură cu faptul că un om, un MILITAR decide să-și dea foc!Indiferent de vârstă.
    A glumi, a face poante în văzul lumii când cineva, un om, indiferent de starea lui mentală, sufletească, financiară ..alege tortura prin ardere, în locul vieții, este un gest monstruos.
    Nu-i mai înțeleg pe oameni..

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu erau doamne, Gina, erau "lebede de carton" :)))))

    Si eu am plans la emisiunile in care aparea domnul Sobaru, profunzimea ideilor exprimate in cuvinte simple si drama lui ca reprezentant,aproape singurul, al nostru, al celor "supusi" regimului actual, m-au impresionat de fiecare data.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sar"mana-cazurile extreme(parca de asta-i vorba)nu se justifica si nici nu rezolva nimic.Nu trebuie incurajati,ci doar compatimiti pt. ca la fiecare in parte mai este vorba si de altceva ,psiho-patologic!
    Parerea mea!
    Ex. pens. militar-in fapt lui i-a crescut pensia dupa recalculare!!si atunci....?

    RăspundețiȘtergere
  7. Elise,
    Le- ai „croit„ cea mai potrivită haină tipelor ăstora venite la bal..
    De când mă știu, n-am fost invidioasă pe stilul adevărat feminin.
    Dimpotrivă, îl admir !
    Sunt adepta hainelor care pun în evidență personalitatea cuiva.
    Dar, a modera emisiuni cu teme și conținuturi grave presupune haine pe măsură, nu neapărat cenușii.
    Bretele, cercei cât furculița, zburdălnicii și poante de trei lei, când, alături, invitat chiar de către prețioasa doamnă, un om își spune în drama proprie, starea de îngenuncheat sub povara vieții, a oricăruia dintre semeni, atitudinea moderatoarei este o totală încălcare a normelor deontologice.
    o mare rușine!
    Aseară am avut un sentiment de total dezgust .

    RăspundețiȘtergere
  8. @Cezar,
    Știu și eu..fiecare individ este „un caz„. Ne deosebim prin multe- zestre genetică, educație, cultură, putere de muncă, rezistență în fața presiunilor vieții.
    Ce voiam să spun este că, pornind de la niște cazuri particulare, s-a ajuns la probleme de interes național, a căror tratare a fost submediocră. Un om simplu a demonstrat că stăpânește bine rigorile dialogului, ale exprimării convingerilor morale. .
    Parcă n-aș lua în discuție ”mărirea pensiei„ cu câțiva bănuți..
    Problema morală este chestiunea !

    RăspundețiȘtergere
  9. "Conducătorii" noştri sunt la distanţă de ani-lumină de cetăţenii pe care - spun ei - îi conduc. Nu le înţeleg durerile, păsurile, necesităţile, supărările cotidiene. Există două lumi, aşa după cum am mai spus. Un a celor din "elite" (vorba vine) şi una normală, a omului care merge la piaţă şi vine acasă cu sacoşele mai mult goale. A celui care se gândeşte cu jind la un concediu pe care îl face din ce în ce mai greu.

    RăspundețiȘtergere
  10. Precizare la "copiutele"
    moderne:)

    Prafului de pusca nu-i era dat sa ucida cum nici informaticii dezvoltate si intretinute de B. Gate nu i-a fost menit sa-si insele profesorii. B Gate nu scrie personal diplome dar tehnica lui a ridicat nivelul stilului de inselatorie.
    Normal, cei realizati pe merite au satisfactii, credeti opare ca cei "realizati" prin copiute, inselaciune ori talent nu stiu sa se bucure de realizarile lor? V-ati intrebat vreodata cum ii vad ei pe cei cinstiti si bogati la suflet ... dar saraci cu luciu?

    Oare nu vedeti ca oportunismul nu mai e o rusine ci e o mare virtute?

    Oare astazi nu e considerat a fi prost unul care da cu piciorul unei sanse de A FACE BANI?
    Sau unul care refuza sa plece sa lucreze pe salariu de doauzeci de ori mare in strainatate decat sa taie umil frunze la caini in Romania?

    Asta mi-e duritatea?

    :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Citesc si regret ca sunt oameni care spun ca nu rezistau si ar fi schimbat canalul. Oricum primim informatii cu portia si cevrea o tabara sau alta. Nu trebuie decat sa cernem , sa punem cap la cap si sa ne formam opinia personala. De altfel orice dictatura mizeaza pe lipsa sau denaturarea informatiei finale. Daca te uiti pe B1 ii iubesti, daca te uiti pe A3 ii urasti. Daca te uiti pe Prima nu conteaza cum traiesti.
    Domnul Sobaru da dovada de mult prea mult bun simt atunci cand vine in contact cu politicieni.
    Reactia celor de la putere este oglinda sufletului lor si reprezinta limitarea unui inconstient hidos.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cris,
    Parcă a mai fost cândva așa- lumea lor și lumea noastră, iar pe vremea domnilor cu sceptru era și un Moțoc; mulțimea este răbdătoare..

    RăspundețiȘtergere
  13. @Anonim,
    O să încep cu interogația finală- când spuneam că ești dur, de fapt, mă gândeam la faptul că ai o logică diferită de cea a românului care tooot așteaptă ceva de la cineva.
    Nu sunt de acord cu atitudinea asta- să vină cineva să te întrebe- ce vrei, cum să fii ajutat..nu, categoric, nu!
    Fiecare este făuritorul propriului curs al vieții.
    Revenind la ce spui despre praful de pușcă, m-ai cam rătutit un pic- am dat fuga la Wikipedia, să văd dacă mă înșel- uite ce zice-pulberea neagră, folosită astăzi în pirotehnică, la fabricarea de rachete pentru focurile de artificii era cunoscută de către bizantini în 671-un amestec explozibil folosit în apărarea Constantinopolului.
    Adică pentru război,la ce altceva ar fi folosit-o?
    În privința calculatorului , îți dau dreptate, omul, mai ales românul , este inventiv.Sau priceput la șmecherii.
    Banii?
    Am opinia mea- nu se poate trăi fără ei, condiția fiind să reprezinte remunerarea corectă a calității și cantității muncii, mai departe, nu știu..

    RăspundețiȘtergere
  14. @Micutzul,
    Într-o vreme, declarasem război deschis televizorului și televiziunilor.
    Totuși, nu poți trăi în afara lumii..
    Domnul despre care vorbim nu este un caz extrem, în opinia mea. Este un om cu o logică simplă, clară. El își cunoaște drepturile și îndatoririle , a acționat cum a găsit de cuviință, dar , în ceea ce privește atitudinea lui de cetățean, dă lecții multora dintre cei care se vor formatori de opinie.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ați atins un punct slab,televiziunea.A devenit mai nou un bâlci în care fiecare spune ce vrea,când vrea,într-o limbă pe care doar ei o înțeleg,unde femeile se transformă în maimuțici de încălzit scaunele,iar bărbații au grijă ca circul să nu se oprească.Așa că cine să asculte oamenii aceștia simpli,care își manifestă bogăția prin cuvinte gândite,prin gesturi de mare omenie și nu printr-un ceas scump?Maimuțicile și bărbații de care ziceam?Nici vorbă.Câteodată atunci când deschid televizorul mă apucă o stare de iritare,un gust amar și îl închid.

    P.S.M-am bucurat să aflu că deasemenea vă uitați la mâinile oamenilor.Și eu obișnuiesc să fac asta deoarece sunt la fel de importante precum ochii,cred că sunt a doua oglindă a sufletului.

    RăspundețiȘtergere
  16. ce-i lipseşte omului actual, este, poate, chiar seriozitatea, fără de care, cred eu, nu putem face nimic real şi trainic.
    păcat că se râde fără nicio ruşine!

    o seară cumpătată să avem!

    RăspundețiȘtergere
  17. Vera,
    Spunea cineva că primim informații trunchiate, așa este, în plus, mulți dintre cei invitați merg de la un post la altul, ca și cum ar fi în tranzit; total dispreț pentru omul de rând..
    Da, mă uit la mâinile oamenilor- ele vorbesc!
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  18. Ottilia,
    Seriozitatea face parte din deontologia moderatorului, dar și a celui chemat să dea explicații.
    Ei se comportă, ca și cum fac spectacol, deși tema este gravă.
    Ce să aștepți??

    RăspundețiȘtergere
  19. Sunt sigur ca exista oameni cu spirit de sacrificiu;
    e un discurs greu pentru mine...Eu sunt eliberat rapid de asemenea solidaritati extreme doar gandindu-ma la vecini...
    Imi vine in minte solidaritatea recenta a japonezilor
    http://www.financiarul.ro/2011/06/02/japonia-pensionari-voluntari-se-ofera-sa-actioneze-la-fukushima-in-locul-tinerilor/

    RăspundețiȘtergere
  20. @Daurel,
    Am transcris un pasaj, din dorința de a fi citit și de musafirii mei
    „Valorile în care cred pensionarii-voluntari sunt foarte asemănătoare cu cele ale samurailor: sunt gata de sacrificiu pentru a rămâne credincioşi idealului de patriotism şi a pune întotdeauna binele comun mai presus de cel individual. Nu le place însă să fie etichetaţi drept “kamikaze buni” sau “samurai moderni”.

    Se definesc un “organism calificat de veterani”, alcătuit în principal din ingineri pensionari, gata să se expună riscurilor contaminării în locul tinerilor. S-au săturat să privească pasiv cum evoluează situaţia.

    Ideea de a crea un organism special i-a venit lui Yasuteru Yamada, un fost inginer de 72 de ani care, după ce a constatat că peste o mie de tineri muncitori şi lucrători necalificaţi continuă să fie implicaţi zilnic în activităţile de reparare a centralelor deteriorate a contactat telefonic, prin e-mail şi reţele sociale alţi 200 de foşti colegi pensionari, în speranţa că vor fi dispuşi, ca şi el, să-şi aducă propria contribuţie la “salvarea naţiunii”.
    Uimitor!!!

    RăspundețiȘtergere
  21. M-am gandit mult inainte sa scriu ceva, si inca nu sunt sigura ca ar trebui...
    N-am urmarit emisiunile la care faci referire si nici altele pe teme similare. Pe dl Sobaru l-am vazut fugitiv intr-o stire scurta si, daca nu ma insel, tentativa sa de suicid avea legatura cu faptul ca, in conditiile actuale, nu isi mai poate intretine copilul autist (ori cu ceva handicap).
    Acestea fiind datele, eu l-as aprecia mult daca ar fi dispus sa-si ceara iertare pentru gestul comis nu guvernantilor, ci siesi si copilului sau, fata de care, cel putin teoretic, si-a asumat o responsabilitate. Responsabilitate pe care nu vad cum a luat-o in calcul, in momentul in care s-a aruncat de la balcon. Ma intreb, retoric, cu ce l-ar fi ajutat mai mult pe amaratul de copil daca in acel moment, tatal sau ar fi murit?!
    Cred ca din disperare omul este in stare sa faca multe gesturi. Inclusiv acela de a-si curma propria viata, considerand ca in acest fel problemele exterioare lui se vor sfarsi.
    Insa, nu stiu in ce masura disperarea si gesturile ce decurg din ea pot fi luate ca exemplu pozitiv. In fond, in cazul de fata vorbim despre o tentativa de omor. Asupra lui insusi si, prin recul, asupra fiului ce-ar fi ramas de izbeliste, la "mila" unui stat pe care tatal il vede in toata "splendoarea" lui corupta.
    Nu-i neg bunul simt si intelepciunea simpla, nu doresc si nu pot face nici un fel de aprecieri de valoare la adresa lui. Insa a promova disperarea ca valoare, mi se pare un pic prea mult... Intre sinucidere si crima - ambele din disperare de cauza, uneori sta un singur pas...

    Mai cred ca neputinta, resimtirea propriei debusolari si a lipsei de atitudine ferma (nu activism!), ne indreapta privirile care eroi, catre modele din exterior. Poate ca si asta vine din acea expectanta a romanilor ca altcineva sa vina sa schimbe lucrurile, nu stiu.
    Stiu doar ca fara a filtra aceste modele, riscam sa repetam istoria ori, si mai rau, sa adancim si mai mult criza in care ne gasim. Ca romani, dar mai ales ca oameni!

    RăspundețiȘtergere
  22. Ruxi,
    Este mult adevăr în vorbele tale, este chiar esența vieții.
    Da, când aduci pe lume un copil sau mai mulți viața ta este, întâi de toate, a lor.
    Domnul Sobaru a vorbit cu multă durere despre acele momente. Sunt convinsă că a conștientizat mai mult decât orice gravitatea gestului său.
    Eu vorbeam despre dialogul din seara în care dumnealui era invitat ..ceva din ce se petrecea acolo era total nepotrivit. De fapt, dramelele unor oameni erau transformate în subiect de presă, în sursă de scos bani.
    El, omul simplu, nu a realizat asta, el era sincer cu sine, sincer cu toți.
    Asta m-a durut pe mine- exploatarea unor drame de către niște persoane care semnau statul de plată.
    În sume colosale.
    Mulțumesc Ruxi!

    RăspundețiȘtergere