„Nu-mi doresc decat sa-mi petrec restul vietii intr-o zona izolata, ca un animal care vrea sa-si linga ranile, sa meditez si mai adanc si, din cand in cand sa zambesc prietenilor si sa ii salut. Asta imi aduce pace mentala si progres spiritual, fiind parte a pregatirii mele pentru cealalta viata."
Exact din aceste motive Dalai Lama a fost izgonit din ţara sa: pentru că pacea sa spirituală ar fi putut deveni contagioasă şi ar fi putut să producă progres spiritual în massă, în această viaţă.
Din câte înțeleg eu,dragă Tibi, oamenilor le este dragă neliștea, aici, pe pământ, pentru că vor avea parte de prea multă într-o altă viață? p.s. tot la incertitudini ajungem..
Pai da,nimeni nu e profet in propria tara,ce sa ne mai mire ,sunt o sumedenie de exemple.... Banii, de s-ar putea naste o societate in care sa nu existe bani,altfel sa fie apreciata munca omului...ar insemna ca suntem cu siguranta pe cel mai curat,onest,demn si spiritual drum!
Banii reprezinta o forma prin care unii iau cu mult mai mult decat au nevoie(ispita puterii si atasamentul de lumea materiala)fapt care conduce axiomatic la saracia si nefericirea celor multi...imagineaza-ti cum ar fi sa fii somer baremi un an de zile!Asta apropos de grija zilei de maine...
Dalai Lama face observatii pertinente. Problema noastra, a omenirii, este ca, prin complicarea lucrurilor, ajungem la o... neintelegere deplina a lucrurilor.
Sună frumos dar... ireal! Bineînţeles că toţi visăm la pace şi meditaţie! Dar nu numai atât înseamnă viaţa! De ce scriem aici şi nu... medităm? Nu ma certati, nu polemizez, doar spun ce gândesc. Sunt credincios dar tot mă întreb de ce sunt unii preoţi atât de lacomi... Dalai lama dă sfaturi dar în mod cert nu are grija zilei de mâine... E uşor a scrie versuri... şi comentarii, cum fac eu! O zi bună să avem!
Zău că o spui foarte bine, nici mie nu-mi plac polemicile, adică nu le caut, dar au grijă să vină singurele.. În clipa asta , îmi vine în minte Coșbuc- o luptă-i viața.. Auzi, să fie țelul vieții tocmai chestia asta-să nu ai grija zilei de măine? de ce să nu TRĂIEȘTI astăzi cum vrei? poți? Vezi? iar ajungem la incertitudini..
mama ei de viaţă, e ca o piramidă... întâi vrei "dacie", zici că "e tot ce îmi doresc"... apoi vrei "opel" pentru că "e durabil", apoi vrei mercedes pentru că e silenţios, apoi vrei rolls pentru că, na, ce zice vecinul? şi tot aşa... când ai şi maseratti, vrei simplitate... exact: incertitudinea incertidunii, totul este incertitudine...
Am un coleg, genul„ ce e pe el e și pe culme„. A spus-o de nu mai știu câte ori- domle, să-ți dea bani mulți la tinerețe, să te bucuri că poți lua ce-ți dorește inima, apoi, ce s-o mai ține..
Dac te lupti pentru o "dacie", cand mai ai timp sa traiesti? Cand mai ai timp sa vezi ca au aparut ghioceii, ca a inflorit liliacul, ca... Dar rasul cristalin al copiilor? Ma refer la NOI, in general. La toti cei ce viseaza in loc sa priveasca in jur.
Până vine răspunsul , fac o glumă- visezi la tinerețea proprie sau .. p.s. am muncit de m-am spetit- am citit o carte- Tinerețe fără tinerețe, Mircea Eliade, de aseară , până acum ..a trebuit să o comentez în limitele unui număr de rânduri, respectând ”instanțele narative” etc. Este vorba despre un anume fel de întinerire- reântoarcerea în timpul ancestral, acolo unde legile firești ale scurgerii timpului sunt sfidate, un fel de călătorie onirică în trecut, o punte între mâine și ieri, un prezent care depășește vechiul, păstrându-l. Este interesant. Cel care ar fi trebuit să înțeleagă problema este copilul de clasda a IX-a...
mă refer la tinereţea expusă de domnul Mihai, gândesc exact la fel în această situaţie, adică suntem orbiţi de "goana după aur" şi nu vedem strălucirile de rouă, clopoţelul glasului de copil, mângâierea ca de mamă a vântului... iar eu am vrut să completez (adică am făcut dar parcă prea succint şi nu vreau să se înteleaga altceva) că "atunci", în copilărie, trăiam împletiţi în aurul atâtor minunăţii dar nu ştiam să apreciem valoarea clipei, acum am şti dar ne este greu sa retrăim, fizic, aceleaşi bucurii...
Încercăm să ne apropiem iar de lucrurile simple, bucurându-ne ca de "căldura şi moliciunea unei fuste lungi de catifea" de nopţile albastre... (cum atât de frumos descria cineva...)
Astăzi sunt distrată, mă răsfeți cu „ moliciunea unei fuste lungi de catifea„.. trebuie să fac și o corectură-„reîntoarcere„- să spun că tastele-s de vină? eu sunt neatentă.
Eu zic ca Dalai Lama a spus un mare adevar, care ni se confirma cu fiecare zi care trece si tot nu luam aminte. sa ne schimbam stilul de viata. Zi dupa zi, alergam, dupa sfarsit. Care oricum vine. O zi senina va doresc, doamna Gina! :)
Bine zici, Ștef, alergăm mult prea grăbiți către final, uitând să ne bucurăm de lucrurile, cu adevărat frumoase și firești. Mulțumesc pentru clipa de filozofie!
Servus, Gina!
RăspundețiȘtergereSpun că Dalai Lama a fost izgonit din propria sa ţară.
Deși este un mare iubitor de pace și liniște.
Ștergere„Nu-mi doresc decat sa-mi petrec restul vietii intr-o zona izolata, ca un animal care vrea sa-si linga ranile, sa meditez si mai adanc si, din cand in cand sa zambesc prietenilor si sa ii salut.
Asta imi aduce pace mentala si progres spiritual, fiind parte a pregatirii mele pentru cealalta viata."
Exact din aceste motive Dalai Lama a fost izgonit din ţara sa: pentru că pacea sa spirituală ar fi putut deveni contagioasă şi ar fi putut să producă progres spiritual în massă, în această viaţă.
RăspundețiȘtergereDin câte înțeleg eu,dragă Tibi, oamenilor le este dragă neliștea, aici, pe pământ, pentru că vor avea parte de prea multă într-o altă viață?
Ștergerep.s. tot la incertitudini ajungem..
Pai da,nimeni nu e profet in propria tara,ce sa ne mai mire ,sunt o sumedenie de exemple....
RăspundețiȘtergereBanii, de s-ar putea naste o societate in care sa nu existe bani,altfel sa fie apreciata munca omului...ar insemna ca suntem cu siguranta pe cel mai curat,onest,demn si spiritual drum!
De asta sunt atât de puțini cei care pot renunța total la binefacerile modernismului?
ȘtergereBanii reprezinta o forma prin care unii iau cu mult mai mult decat au nevoie(ispita puterii si atasamentul de lumea materiala)fapt care conduce axiomatic la saracia si nefericirea celor multi...imagineaza-ti cum ar fi sa fii somer baremi un an de zile!Asta apropos de grija zilei de maine...
ȘtergereDalai Lama face observatii pertinente. Problema noastra, a omenirii, este ca, prin complicarea lucrurilor, ajungem la o... neintelegere deplina a lucrurilor.
RăspundețiȘtergereCum o fi „să trăiești cu adevărat„?
RăspundețiȘtergereSună frumos dar... ireal! Bineînţeles că toţi visăm la pace şi meditaţie! Dar nu numai atât înseamnă viaţa! De ce scriem aici şi nu... medităm? Nu ma certati, nu polemizez, doar spun ce gândesc. Sunt credincios dar tot mă întreb de ce sunt unii preoţi atât de lacomi...
RăspundețiȘtergereDalai lama dă sfaturi dar în mod cert nu are grija zilei de mâine...
E uşor a scrie versuri... şi comentarii, cum fac eu!
O zi bună să avem!
Zău că o spui foarte bine, nici mie nu-mi plac polemicile, adică nu le caut, dar au grijă să vină singurele..
ȘtergereÎn clipa asta , îmi vine în minte Coșbuc- o luptă-i viața..
Auzi, să fie țelul vieții tocmai chestia asta-să nu ai grija zilei de măine? de ce să nu TRĂIEȘTI astăzi cum vrei? poți?
Vezi? iar ajungem la incertitudini..
mama ei de viaţă, e ca o piramidă...
RăspundețiȘtergereîntâi vrei "dacie", zici că "e tot ce îmi doresc"... apoi vrei "opel" pentru că "e durabil", apoi vrei mercedes pentru că e silenţios, apoi vrei rolls pentru că, na, ce zice vecinul? şi tot aşa...
când ai şi maseratti, vrei simplitate...
exact: incertitudinea incertidunii, totul este incertitudine...
Am un coleg, genul„ ce e pe el e și pe culme„.
ȘtergereA spus-o de nu mai știu câte ori- domle, să-ți dea bani mulți la tinerețe, să te bucuri că poți lua ce-ți dorește inima, apoi, ce s-o mai ține..
Dac te lupti pentru o "dacie", cand mai ai timp sa traiesti? Cand mai ai timp sa vezi ca au aparut ghioceii, ca a inflorit liliacul, ca... Dar rasul cristalin al copiilor?
RăspundețiȘtergereMa refer la NOI, in general. La toti cei ce viseaza in loc sa priveasca in jur.
Imi permit sa raspund aici: in tinerete visam cai verzi pe pereti, acum visez tinerete...
ȘtergerePână vine răspunsul , fac o glumă- visezi la tinerețea proprie sau ..
Ștergerep.s. am muncit de m-am spetit- am citit o carte- Tinerețe fără tinerețe, Mircea Eliade, de aseară , până acum ..a trebuit să o comentez în limitele unui număr de rânduri, respectând ”instanțele narative” etc.
Este vorba despre un anume fel de întinerire- reântoarcerea în timpul ancestral, acolo unde legile firești ale scurgerii timpului sunt sfidate, un fel de călătorie onirică în trecut, o punte între mâine și ieri, un prezent care depășește vechiul, păstrându-l.
Este interesant.
Cel care ar fi trebuit să înțeleagă problema este copilul de clasda a IX-a...
mă refer la tinereţea expusă de domnul Mihai, gândesc exact la fel în această situaţie, adică suntem orbiţi de "goana după aur" şi nu vedem strălucirile de rouă, clopoţelul glasului de copil, mângâierea ca de mamă a vântului...
Ștergereiar eu am vrut să completez (adică am făcut dar parcă prea succint şi nu vreau să se înteleaga altceva) că "atunci", în copilărie, trăiam împletiţi în aurul atâtor minunăţii dar nu ştiam să apreciem valoarea clipei, acum am şti dar ne este greu sa retrăim, fizic, aceleaşi bucurii...
Încercăm să ne apropiem iar de lucrurile simple, bucurându-ne ca de "căldura şi moliciunea unei fuste lungi de catifea" de nopţile albastre... (cum atât de frumos descria cineva...)
Astăzi sunt distrată, mă răsfeți cu „ moliciunea unei fuste lungi de catifea„..
Ștergeretrebuie să fac și o corectură-„reîntoarcere„- să spun că tastele-s de vină? eu sunt neatentă.
Eu zic ca Dalai Lama a spus un mare adevar, care ni se confirma cu fiecare zi care trece si tot nu luam aminte. sa ne schimbam stilul de viata. Zi dupa zi, alergam, dupa sfarsit. Care oricum vine.
RăspundețiȘtergereO zi senina va doresc, doamna Gina! :)
Bine zici, Ștef, alergăm mult prea grăbiți către final, uitând să ne bucurăm de lucrurile, cu adevărat frumoase și firești.
ȘtergereMulțumesc pentru clipa de filozofie!