joi, 31 mai 2012

de la major domus încoace


  Zilnic, pe la  diferite ore,    găsesc în cutia de scrisori mai un ziar, mai o fițuică  în care se strecoară nevinovate  rugăminți/ invitații/ felicitări fără conținut,  tot felul de scrieri și descrieri, toate, cu același candid mesaj- 
alegeți- mă pe mine!
O vorbă zice că trebuie să pornești totdeauna de la încredere, adică  să crezi în vorba omului, dacă spune  că vrea  ceva- un pahar cu apă, un scaun, un birou, o funcție, un vot, crede-l, ajută-l.
Nu mă pot lăuda  că  acord încredere din prima.
 Dacă ar fi să deschid o paranteză, aș zice că primarul   orașului  nostru  solicită al  cincilea mandat, dacă nu chiar al șaselea, parcă mai ține cineva minte?
Tocmai despre primar vreau să spun și eu ceva. Primar , ca  istorie, nu  despre un primar anume.
De dimineață, citeam pe un blog, la a cărui fiecare nouă  lectură, fără vreo exagerare, eu mă trezesc  școlărița  atentă , care am fost. Adică , în timp ce citesc, învăț. 
Zice  domnul profesor Hari,
 referindu-se la   noii, vechii sau  aceiași   pretendenți la mâna,  forțată să se mărite, a  fiecărei  așezări de pe hartă: „Cu toții, indiferent de urbe, au o mare problemă. Nu pot să explice, în câteva cuvinte sau într-o lozincă, de ce ar trebui să îi alegem exact pe ei„.
M-am  gândit eu ce m-am gândit și am ajuns la concluzia că  nu știu mai nimic despre cum a început  dorința  oamenilor de a avea, neapărat,  un primar. 
Am dat fuga la
http://ro.wikipedia.org/wiki/Primar
și, parcă m-am mai dumirit.
Aflu  și eu, în al nouălea ceas, de ce se fac alegeri de primari și, mai ales, cum este pe la alții.
Am reținut două chestii importante, prima îmi era cât de cât cunoscută, de la cursul  de latină, cum, de altfel, poate că este cunoscută oricui- cuvântul primar  vine din latina vulgară, unde însemna principalul.
A doua chestiune are legătură  cu finlandezii,  după a căror civilizație oftăm  noi  de fiecare dată când  aflăm cum le (mai)merge.
La Helsinki, întâiul om al urbei se numește POLIOMIERLITA..parcă n-aș vrea să știu  traducerea.
Tu  ce zici?

12 comentarii:

  1. Eu zic, s-o lase mai usor cu promisiunile fanteziste, ca sa nu le zic... ABURELI.
    Cred ca alegerile locale,reprezinta un prilej nemaipomenit, pentru a stimula imaginatia candidatilor, iar comicul promisiunilor lor, atinge cote maxime.
    I-auzi una: un candidat din Voinesti- Dambovita,fagaduieste alegatorilor,ca va aduce ploaia,care "are multa apa".

    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luli,
      M-ai dat gata!
      Spun asta, pentru că localitatea cu pricina- mi-aș dori să mai existe cel puțin una cu același nume- se află la nu prea mulți km de satul copilăriei mele.

      Când mă gândesc că tu scrii de la celălalt capăt de lume!!

      Ștergere
  2. Buna seara doamna Gina! :)

    Eu zic ca, atata m-am saturat de promisiunile lor, incat mi-e lehamite.
    Patru ani stau neclintiti in fotolii, fara ganduri, fara griji, iar acum, cand le este mucul la deget, roiesc pe strazi facand propaganda, promisiuni desarte. Cersind inca un mandat de odihna... fara rusine.

    O seara minunata va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef,
      Tocmai am venuit , pe jos, din oraș- nu există străduță completă, doar cârpeli!
      Câinii merg printre oameni.. nu am nimic cu sărmanele animale, dar locul lor este în cușcă, nu prin magazine, stații, pe trotuare.
      Și persoanele despre care vorbim cerșesc voturi..

      Seară bună să ai!

      Ștergere
  3. romanisme: a venit un nene de la primarie, cu acte, si am semnat un tabel prin care sunt de acord sa se anvelopeze blocul...
    sunt 100% sigur ca tabelul va avea alta destinatie...
    dar totul era corect prezentat, cum sa nu semnez?

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu nu-s un bun cetățean al urbei, nu m-am documentat despre candidații la alegerile care bat la ușă, dar nici numele lor nu m-au ispitit să fac cercetări. Ia ascultă și zi-mi care nume te-ar putea inspira: Aristotel, Mânzală, Pamparău, Țucunel, Popușoi, Scripcaru. Deci? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acuma, de, ce să zic, l-aș alege pe Aristotel , asta și pentru că este primul . Și tace.
      El zicea că s-a dovedit a fi un principiu că trebuie să asculți , pentru a ști comanda.
      Mulțumită?

      Ștergere
  5. Bun, deci merg pe mâne ta. Sper să tacă :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Noi, românii, votăm nume, nu idei...şi, oricum, de unde idei...şi la mine-n urbe, primarul îi de cân' îi, la al IV-lea mandat, cred.
    Şi nu e de mirare c-a ieşit tot el, contracandidaţii lui au venit în plus cu "după vot, merg la biserică". Aşa, şi? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar crezi că numele , mă refer la cele care se vor a fi votate, au idei? care idei?
      Nu-mi place să fac politică, aș fi fost tentată, dar mi s-au tăiat aripile înainte de a fi crescut, nu-mi place, ziceam, dar nici măcar să fac haz de necaz nu pot.
      Biserica? am o mare, mare dilemă, sunt o persoană credincioasă, nu discut problema asta, este intimă, dar mă simt tot mai nedumerită.

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.