niciodată

să nu confunzi răbdarea cu ospitalitatea. Murphy

Povestea spune că un mare împărat  a primit  de la un vecin, împărat și el, dar nu atât de renumit, doi șoimi.Tineri și frumoși! Împăratul  i-a îndrăgit tare mult. 

În fiecare zi se interesa de ei.
  Pentru  antrenamentul  frumoaselor păsări   a  fost adus un  mare specialist.
Într-o zi, acesta a  i-a spus împăratului că în timp ce unul dintre șoimi a învățat, cu ușurință,  zborul , celălalt  nici nu se desprinde  de pe  creanga  de care părea lipit. Trebuie să se cațere el, de fiecare dată,  să-l hrănească.
Împăratul  a încercat el însuși să-l învețe  pe șoim să zboare.

 Fără șanse. 
 A trimis  veste în imperiu  să  se găsească un om priceput care să-l convingă pe șoim  că are o menire.
 Dorința împăratului  s-a răspândit repede.

 Slujitorii au adus la palat un  înțelept. A doua zi de dimineață, cam timid, ce e drept, șoimul  zbura  de colo, colo.
Tare mult s-a bucurat împăratul!

 Curios, l-a întrebat pe înțelept cum de a reușit atât de repede  să-l  convingă pe șoim  să  înceapă să zboare.
-Foarte simplu, a spus  bătrânul. 
I-am tăiat creanga de sub picioare.//

 Dacă  povestea noastră este ambalajul, cum ai  desprinde tu mesajul?