Am citit, m-am distrat,
pentru câteva clipe le-am avut în fața ochilor pe tinerele cu panglicuțe în cosițe, ținând două
degete în dreptul buzelor, semn că ai lor micuți dolofani să se retragă în pătuțuri, că vine tata, dacă aș deschide o
paranteză, aș putea zice vezi tu pe dracu, hai, recunoaște că nu-ți este
deloc străină expresia..
Astăzi, acum, în
clipa asta, chiar mă gândesc la ce am citit în manualul cu pricina.
Fetele de măritat, orășence sau țărănci, învățate sau fără școală, veneau
cu cinstea și cu zestrea.
Ca o
compensație, cumva, pentru ce urma să se întâmple.
Soția era sortită să rămână
acasă, să facă și să crească copii,
gătea, spăla, primenea..unele, cele bogate, aveau ajutoare, așa că își puteau
permite să aloce timp zilnic pentru a se păstra frumoase și proaspete pentru
când venea EL acasă, obosit, de la
muncă.
Pentru el,
așadar.
El aducea banii.
Femeia, vorba lui
Tibi, era, într-un fel, sclava.
Lipseau lanțurile.
Citeam pe undeva,
parcă Rousseau zice că ne naștem liberi,
dar toată viața purtăm lanțuri..
Revin la tânăra
de atunci și o văd- toată ziua face aceleași treburi pentru
casă, dar nu uită să se dichisească.
De
ce? Pentru el!
Să se simtă el bine, când vine, el poate fi un pic mai frumos decât dracu, zicea bunica, mă rog, nu este regulă..ea- obiect decorativ vorbitor, și uite așa trecea viața.//
Să se simtă el bine, când vine, el poate fi un pic mai frumos decât dracu, zicea bunica, mă rog, nu este regulă..ea- obiect decorativ vorbitor, și uite așa trecea viața.//
Astăzi, 2012, la mai
bine de juma de secol.
Multe s-au schimbat, multe au rămas.
Zestrea există, o aduce el- casă, mașină, cont, poziție
socială. Să fie băiat bun, zic părinții, să fie sexi, zice ea, și , neapărat să
aibă cont.
Unele sunt mai puțin pretențioase, nu contează vârsta, nici înălțimea, nici circumferința.. important este contul.
Unele sunt mai puțin pretențioase, nu contează vârsta, nici înălțimea, nici circumferința.. important este contul.
Fetele se aduc pe ele, serviciul
se numește job, în multe cazuri , cei doi sunt foști colegi de facultate/serviciu etc. Nu este obligatoriu certificatul de căsătorie, biletul vacii îi spune cineva, există căsătorie de probă, cred că este cea mai adevărată .
Dacă ambii lucrează, ceea ce îi unește ar fi cariera, stresul,
creditele, dacă n-a venit și
contribuția parentală.
Ziua- muncă,
trafic, el , mașină, ea , mașină, colegi, competențe, euri, masa la restaurant
cu gașca de la serviciu, casa este locul unde vin să facă duș, să se
schimbe, vorbe, facturi, telefoane, unde este încărcătorul, una alta, serile sunt tot mai scurte și cam la fel-politică, pe ecranul televizorului tot mai multe fete dezbrăcate, este criză mondială, francezii au ieșit din casele lor , 80% s-au dus la vot, somnul, deșteptătorul, tocmai când somnul este mai dulce, ziua următoare, mașina pornește mai greu, se mai naște
câte un copil, bonă, pamperși, grădiniță particulară, prin bucătărie doamna trece rar- totul se ia de pe raft, în locul panglicuțelor, se merge la sală,
bronz artificial, sâni artificiali..
Și atunci, ca și acum, există reguli, viața adevărată este dincolo de ele, fiecare ființă, fiecare familie își duce propriul drum.
În linii, coclauri, poteci, direcții mereu schimbate..
Greșesc?
p.s uitasem să-ți spun că românul n-a uitat să zâmbească- ascultă!
Pentru că astăzi, domnul Ponta are o zi specială, n-au întârziat să apară poantele.
p.s uitasem să-ți spun că românul n-a uitat să zâmbească- ascultă!
Pentru că astăzi, domnul Ponta are o zi specială, n-au întârziat să apară poantele.
Cică :
-lista cu membrii guvernului de formula I va fi anunțată pe la 21, 15, ca să-și facă și crinul somnul de frumusețe,
-planul de investiții al Guvernului se anulează, deocamdată, banii fiind dați pensionarilor. Nu de alta, dar să nu moară toți până la votare;
- sute de tineri , cu pixuri, coli, laptopuri etc..așteaptă, deja, în Piața Universității, lista cu noii guvernanți, ca să-și strige, în sloganuri, bucuria;
-domnul Mircea Diaconu îl va interpreta pe ministrul culturii, cortina este transparentă, nu se știe câte acte are noua piesă;
- domnului prim- ministru în așteptare îi place mult Bacovia, de aceea, o preferă pe doamna Rovana Plumb la Mediu;
-este un banc cu domnul Marga și limba română, se spune doar la ureche(a) externă;
-potrivit părerilor unor ziariști, noul guvern ar fi cel mai bogat din istorie,și dacă nu este, va avea grijă să fie!
Nu-i așa că ziua de luni este cea mai simpatică din toată săptămâna?
Servus, Gina!
RăspundețiȘtergereChiar că mi-ai făcut această zi extrem de simpatică. :)
Știi cum se zice- luni , va fi nițel răcoare, altfel bine și mult soare!
Ștergereexact, exact...
RăspundețiȘtergereacum glumesc şi eu, ai uitat să "expui" pătura escrocilor, din care fac parte cu brio, constat...
uite vezi? nu degeaba am ridicat sprâncenele când am întâlnit textele tale...
iată cum desconspiri şi "a treia cale":
1 - melancolia amintirilor;
2 - vraja faldurilor catifelate;
3 - sprinteneala umorului contemporan...
hmmm, pun pariu că o să intervină un anonim care va spune: atenţie, atenţie! eşti o victima potenţială!
oricum, dacă textul e jos pălăria, fotografia cu "bijuteria-cătuşe" e Geni-ală!
Când facem lucruri serioase, suntem gravi, luăm în calcul tot felul de circumstanțe, precauții; lucrurile mărunte , de care rareori ținem seama, vin de la sine, firesc, natural.
ȘtergereDupă o vreme , ne dăm seama că tosmai ele au dat farmec zilelor.
Ca sarea și piperul.
p.s. căutam lăcățelul de multe zile, a apărut, pur și simplu, de asta l-am luat în seamă, iar el,împăunându-se , și-a ocupat locul între amăgitoarele podoabe!
Anul 1955? Dar femeile lucrau pe atunci. In unele filme erau fruntase. Parca imi amintesc de un film cu Papaiani si colectivizarea. Ea nu-l voia pentru ca nu se inscrisese in CAP.
RăspundețiȘtergereE, de, ce să zic, era abia începutul unor vremuri „noi”, fetele veneau de la țară, se angajau în fabricile primitoare, voiau buletin de capitală.
ȘtergereCele cărora li se adresa manualul despre care vorbim erau născute și crescute în oraș.
Adica este (era) vorba de discriminare?
ȘtergereN-aș merge chiar atât de departe cu presupunerea.Mă gândesc că fetele plecate de la „ coada vacii„ aveau , pe atunci, un fel de pudoare, ele veneau în oraș să câștige un ban cinstit, să-și facă „un rost„, căsătoria cu un „ domn„ nu prea cred că figura în lista lor de obiective. Zic și eu..
ȘtergereÎntre timp, adică , la o juma de secol, altă făină se macină la moară..
Da, fiecare familie isi duce propriul drum. Perfect adevarat!
RăspundețiȘtergereEu sunt in total dezacord, cu asa numitele casatorii de proba, de coniventa, concubinaj, sau cum le-or mai zice, si le repudiez.
Nu draga, iei la pachet, tot ce inseama casatorie: bune/ rele; ras/plans; impliniri/dezamagiri; bucurii/tristeti; caliatati /defecte.In aceasta lume avem parte de toate. Cum ar fi sa zic :imi iau jucariile si plec, pentru ca am chef sa ma joc cu altcineva.Imi place sa zbor, din floare in floare, si sa culeg ce e mai bun.Hm,exclus!
Nu asa se ajunge la implinire. Esti implinit atunci cand privesti in urma si constati ca, ai reusit sa tii piept furtunii ca, ai ramas in picioare si ca, in pofida tuturor dificultatilor, esti alaturi de omul cu care ai pornit la drum.
Lidia
Dragă Luli,
ȘtergereCum spuneam, suntem diferiți.Tocmai de aceea, nu te voi contrazice, deși eu susțin „căsătoria de probă”.
S-o luăm metodic- doi tineri sau mai puțin tineri se întâlnesc, petrec mai mult sau mai puțin timp împreună, se îndrăgostesc și se căsătoresc. O vreme, merge. Apoi, se întâmplă ceea ce auzim la tot pasul- neînțelegeri, agresiuni etc. Urmează divorțul, nervi, stres, copii folosiți ca niște mingi, cemai, drame!
De ce să se ajungă aici? De ce să se scrie acel petic de hârtie care poate provoca atâta durere, la anume moment?
În familia mea , în neamul meu , n-a existat divorț. Așa am fost crescută, cum spui tu, totul până la capăt.
Eu nu le-am transmis copiilor mei o teorie în acest sens. Fiecare este stăpânul propriilor decizii.
Ar mai fi ceva- de ce să ții cu tot dinadinsul pe cineva înlănțuit dacă nu mai există iubire? Doar pentru că la început au fost doi?
Buna seara, doamna Gina!
RăspundețiȘtergereFoarte adevarat spuneti.
Ce pot sa spun, nu sunt absolut deloc de acord cu casatoriile astea din interes si nici cu casatoriile de proba (concubinajul), dar se practica si unii le considera cool. Poate ca unora asa le place sa fie mereu in "drivetest" sa schimbe partenerii ca si lenjeria intima.
Nu stiu, oi fi eu mai demodata, tocmai pentru ca am crescut la tara si conjunctura a facut, sa fim crescuti, trei frati inca de mici, numai de mamica, care era si este o femeie foarte severa, ( trebuia sa fie, alfel poate nu izbutea cu noi) si care ne-a impus niste reguli foarte sricte dupa care sa ne coordonam viata, credinta si integritatea, iar noi o iubim enorm de mult si-o respectam si ii suntem recunoscatori pentru toate sacrificiile pe care le-a facut pentru incat, noua, sa ne fie bine.
O seara minunata va doresc, doamna Gina! :)
Ștef,
ȘtergereDacă ar fi să vorbesc despre exigența tatălui meu nu doar în privința căsătoriei, cred că te-aș emoționa puternic, ca să mă exprim eufemistic.
Tăranul are un anume tip de mândrie, care nu acceptă nicio abatere de la un anume cod. Este codul familiei.
Să revenim la conceptul de căsătorie de probă. Să nu se înțeleagă că aș fi adepta zorului din floare în floare sau cum folosești tu metafora schimbării partenerului ca și cum ar fi un anume articol de îmbrăcăminte.
Nu ! Categoric nu!
Cred și susțin că persoanele, care decid să se căsătorească în fața lui Dumnezeu, trebuie să știe dacă între ele există o compatibilitate cât mai aproape de a fi acceptată, fără rețineri, de ambii parteneri.
Și reiau ideea- de ce să ții cu dinții să păstrezi pe cineva alături, dacă nu mai există iubire?
E adevarat ca ''manaci un sac de sare cu un om si tot nu-l cunosti'', dar nici coabiarea nu e infailibila.Are multe consecinte ascunse.
RăspundețiȘtergereConcluziile cercetarilor realizate de universitati din Canda, Suedia, Noua Zeelanda si Statele Unite demonteaza asteptarile conform carora relatiile premaritale conduc ulterior la stabilitatea relatiei in casatorie. Datele obtinute demonstreaza ca intre 50% şi 80% dintre cuplurile care au convietuit anterior casatoriei ajung la divort, comparativ cu cele care nu au coabitat anterior casatoriei. De fapt, unii cercetatori vorbesc de „efectul de coabitare“, care in timp, este asociat cu reducerea stabilitatii in cuplu, cresterea conflictelor, tensiunilor si, in final, cresterea numarului de divorturi.
Lidia
Luli,
ȘtergereTotal de acord cu tine în privința subiectivității oricărui fel de „angajament„.
Noi avem aceeași vârstă, am primit cam același tip de educație, avem căsnicii care numără mulți ani.
Nu discutăm aici problemele personale, discutăm problema, în principiu.
Nu mă va convinge nimeni că o ființă trebuie să suporte „chinurile „ unei legături, pe viață, doar pentru că există o hârtie semnată.. de aceea, susțin căsătoria de probă.
Dacă m-ar auzi părinții mei, m-ar sancționa aspru de tot.
Coabitarea- era scris in mesajul de mai sus, dar am ''inghitit'' o litera.
RăspundețiȘtergereUltimul meu argument este evident, si cel religios.
Casatoria este un dar al lui Dumnezeu catre om. Nu omul a inventat casatoria, ci Dumnezeu, inca de la inceput, a facut pe om „barbat si femeie” (Facere 1, 27). Creand primul om, pe Adam, Dumnezeu l-a creat spre a iubi, spre a fi in comuniune cu El si cu alti oameni. I-a daruit apoi o sotie, creandu-o pe Eva, intrucat „nu este bine sa fie omul singur” (Facere 1, 18). De atunci incepe aceasta minune a existentei omului: daruirea reciproca a sotilor, in casatorie.
Lidia
Luli,
ȘtergereNu intru în discuții pe teme religioase, nu mă consider pregătită. Argumentul meu în vederea susținerii căsătoriei de probă este că , adesea, cănd într-o căsătorie nereușită sunt copii, ei au cel mai mult de suferit.
Am uitat să-ți spun că am auzit proverbul cu sacul de sare , într-un moment care, deși era trist, m-a disrat . Am și scris la vremea potrivită o postare.
Un tip , dintr-un bloc vecin fusese abandomat de către soție. Ulterior, am aflat că era un mare băutor de bere..Aplecat către motorul mașinii, repara ceva acolo, asta repeta întruna- mănânci cu nevasta un sac de sare și tot n-o cunoști!
Cam așa se întămplă.. nu cred că ajungem să ne cunoaștem cu adevărat, oricât de longevivă ar fi căsătoria.
Despre zestre,casatorie si casnicie nu comentez, deoarece mai am o fiica de maritat...De altfel,inafara de cei din familie, nici nu m-ar crede nimeni; din cauza ca m-am tot laudat, vin vizitatorii la noi ca la Mekka...
RăspundețiȘtergerePS.Bancurile sunt ultra-actuale; mai ales ca se refera si la nefericitul sot al Dianei Lupescu.
Și fiul meu cel mic este necăsătorit. Nu știu dacă să mă laud sau să iau lucrurile așa cum sunt.
Ștergerep.s. Doamne, ce mult mi-a plăcut respectivul domn în căteva filme ( pe vremuri)..