Praga de suflet!

 Vechi și nou, baroc  și  modernism, ieri și astăzi  în clipocit de  molcomă Vltavă , culoare și credință, veche arhitectură gotică, înnegrită de vreme,  amintind cu lacrimi în ochii ferestrelor albe  de o primăvară roșie, încălțată cu cizme  străine, strânse dureros pe trup și în suflet, până într-o toamnă  de catifea, Praga te cheamă în toate  anotimpurile ,  cu misterul  ei ,mereu princiar.//

Undeva, într-un colț de suflet, păstram scânteierile  unei   nocturne croaziere pe Vltava. 

Praga purta pe ziduri  o pânză cenușie.

  Un farmec greu de uitat.

Mezinului meu, care intra în clasa I, i-am adus în dar , din prima mea excursie dincolo de graniță,  un penar  cu mai multe compartimente, frumos, colorat, sofisticat, dacă este să-l compar cu ceea ce se găsea pe la noi.//

Au trecut douăzeci și cinci  de ani.

 Copilul de ieri, bărbatul de astăzi, mi-a dăruit bucuria reîntâlnirii cu  impozantul oraș, al șaselea ca număr de vizitatori într-un an, după Londra, Paris, Roma, Madrid, Berlin. 

Să nu uităm că Praga înseamnă-Einstein, Kafka, Mozart, Kepler.

Inseamnă, deopotrivă, orașul  a o sută de clopotnițe.  //

Ne-a întâmpinat  într-o dimineață zburlită de mai-impecabilă,  în mantoul ei  elegant de doamnă misterioasă, împrăștiind parfum de panseluțe.//

 Astăzi este o zi mare în calendarul  nostru - Înălțarea Domnului..

 De aceea, încerc să redau ceva din frumusețea  bisericilor pragheze, pe care le-am văzut într-o scurtă  trecere.

Dacă, atunci când  vei vrea să vezi  acest oraș fără vârstă, vei avea  mai mult timp,  du-te, neapărat  să le vezi- nu în fugă, ia-o pe îndelete, notează-ți amănuntele,  privește   cu ochii sufletului, mai ales.

Ridicată în timpul lui Charles IV, cizelată  de infleuența lui Matthias din Arras și Peter Parler, biserica Tyn  este un omagiu adus  Maicii Domnului. Blazonul  de aur  este însemnul husiților. În 1679 a fost distrusă de incendiu, a fost refăcută, iar două secole mai târziu au urmat alte deteriorări. Renovările  au început prin 1973, 19995, unele continuă și astăzi.

Bogat și frumos interior!

M-a impresionat legenda turnurilor- zice-se că dacă le privești atent, sunt  nu doar inegale, chiar  sunt ușor depărtate ca linie- unul ar reprezenta bărbatul, ca forță a familiei, rolul lui de cârmuitor, cu un pas înaintea femeii.

Biserica Sf.Nicholas este cea mai frumoasă, strălucitoare  în  verdele domului și al acoperișului, cu o  lățime de  40 de m și  lungime de  60.

Turnul cu ceas, ferestrele mari , luminoase, pereții roz,  decorațiunile aurite, fresce reprezentându-i pe Sf. Nicholas, Sf. Claudia, Sf. Constantin, Sf. Theodosia sunt  momente de mare încântare!

 Apoi 10  tablouri reprezentând Patimile Mântuitorului. 

Poate vei urca cele 299 de trepte, care duc la  galerie. 

Și dacă îți vei cumpăra bilet  din timp, vei asculta un concert. Nu uita  să ai o haină  potrivită!//

În biserica Sfântul Toma, o prietenă  mi-a atras atenția asupra  unei icoane, pe care am văzut-o pentru prima oară Indurarea divină în sufletul meu, aparținând  Sfintei Faustina.

Se spune că poloneza Elena Kowalska, născută în 1905, al treilea copil din cei zece, dintr-o familie săracă,  a urmat doar trei clase primare,  respinsă mereu  de ordinele religioase la care ceruse protecție și ajutor. A lucrat ca slujnică prin diverse case.

La douăzeci de ani, a devenit călugăriță, cu numele de Maria Faustina. Sensibilitatea  și  puternicele ei  trăiri  sufletești i-au permis   revelații și  experimente mistice, pe care  le-a notat minuțios  într-un jurnal, conceput fonetic, pentru că se descurca foarte greu cu scrisul, fiind aproape analfabetă. 

Însemnărilșe ei  au fost considerate , multă vreme, erezii.

Papa Ioan Paul al doilea a cerut ca  jurnalul  să fie tradus cu atenție, iar Vaticanul  a descoperit  în paginile cărții care s-a publicat o mare iubire către Dumnezeu.

În 1930 Maria Faustina  a primit un mesaj de la Isus, mesaj pe care  ea a fost  rugată  să-l transmită lumii..Isus a cerut   să se picteze Imaginea Sa, sub care să se scrie Isuse, cred în Tine! 

Din inima lui pornesc  două mănunchiuri de raze- unul roșu, ca simbol al  vieții, al iubirii pentru Dumnezeu,  voința și desăvârșrea Lui, și unul alb- semn al apei,   al compasiunii și al  milei fără margini, cu care suntem înconjurați.

Într-o seară , pe cand mă aflam in chilia mea, L-am văzut pe Isus îmbrăcat într-o tunică albă, cu o mână ridicată pentru a binecuvanta, iar cu cealaltă atingându-și vesmântul în dreptul pieptului.

Din tunica intredeschisă la piept ieșeau două mari raze, una roșie și una pală. În tăcere, îl fixam cu privirea pe Domnul, iar sufletul meu era cuprins de teamă , dar și de o mare bucurie. După un moment , Isus mi-a spus:

Pictează o icoană potrivit imaginii pe care-o vezi, cu inscripția:

Isuse, mă încred in Tine.

Doresc ca această icoana sa fie cinstită mai întâi in capela voastră , apoi în lumea intreagă.

Promit ca sufletul care va cinsti această icoană nu se va pierde. 

Ii promit, de asemenea , victoria asupra dușmanilor săi înca de aici , de pe pământ, și mai ales în ceasul morții. 

Îl voi apăra Eu Insumi ca pe propria mea slavă.

Hristos s-a înălțat!