Dar am multe desene colorate in imaginatia mea:). Apreciez ca iti pasa, eu in clasa a saptea purtam deja pantofii pe care tatal meu nu ii mai purta, ii strangeam bine cu sireturile si gata:). iti dai seama ce a insemnat pentru mine o cutie nou-nouta si straina:). Parintii mei au avut bani dar doar pentru ei, ma bucur ca au trait viata pe care au vrut-o. Imi iubesc copiii si caut sa le ofer tot ce au nevoie si le foloseste, stiu ce inseamna sa ai familie dar in realitate sa nu ai pe nimeni langa tine.
Vezi tu, Robert, eu ”privesc„ lucrurile dintr-o perspectivă diferită- am fost la Praga , în urmă cu un sfert de secol- eram tânără mămică- le-am adus copiilor mei,celui mic, un penar sofisticat, pe la noi erau unele inestetice, el mergea atunci în clasa I, celui mare i-am găsit o machetă interesantă de avioane- asta îi plăcea să facă, să „scoată avioane din bucăți. Înainte de toate, m-am gândit ce le-ar plăcea copiilor mei să primească, aveam foarte puțini bani - câți se dădeau la schimb, nu mai țin minte. Acum , am primit în dar excursia de la fiul cel mic, astăzi bărbat..lucurile se schimbă, noi ne schimbăm. p.s. nu înțeleg și nu voi înțelege niciodată egoismul- nici al părinților, nici al copiilor. Asta este! Tu trăiești intens! ( știu bine ce spun)
Gina, am vazut -o particica- din galeria ta foto! Astept cu interes si celelalte instantanee pragheze. ,,Orasul celor o suta de turnuri''- zici- dar tot atatea si... clopotnite. Am o curiozitate: ai fost si pe Zlata Ulicka, cea mai ingusta strada din Praga? Zice-se ca prin anul 1597, Imparatul Rudolf II a pus la dispozitia celor 24 de tintasi, care aparau Castelul din Praga, un spatiu redus, unde sa construiasca niste casute. Printre locuitorii faimosi ai Ulitei de Aur, a fost si scriitorul Franz Kafka, la numarul 22. Legendele Ulitei de Aur spun ca, aici, au locuit alchimisti, care au incercat sa creeze piatra filosofala, sa creeze elixirul tineretii, sau sa transforme fierul, in aur. Daca stii si alte povesti, ''spune-le'' tu! Sunt ochi si ,,urechi''. Lidia
Da, am fost pe „ulița aurarilor„, am văzut și numărul 22, păcat că am avut prea puțin timp. Ulița aurarilor este cu adevărat ceva rupt parcă dintr-un basm! Am căteva povești, nu despre alchimiști și despre încercările lor, altele.. Știi, Luli, am adunat în suflet, mai bine- zis am înghesuit tot ce am auzit, aș fi vrut să merg împreună cu cineva cunoscător, care să-mi povestească doar mie.. Oricum, Praga , așa cum am simțit-o eu, nu este cu nimic mai prejos de alte metropole în care trecutul și poveștile lui au fost bine prinse într-un prezent cenușiu. În Prga , trecutul și prezentul sunt „ la braț„. Printre ele- lumea. Lumea , cu ale ei!
A cincea imagine...cum se numeste cladirea?imi plac foarte mult asemenea turle piramidale cu turnulete mai mici!Candva ma gandeam de ce nu se mai construiesc biserici cu asemenea turle...au mult spirit!
Am locuit la etajul XIV
Si parintii mei au fost tare incantati. Cand au venit am primit si o cutie de creioane colorate, o am si acum, a fost singura:)
RăspundețiȘtergereRobert,
ȘtergereAm lăcrimat. Nu știu de ce..
Dar am multe desene colorate in imaginatia mea:). Apreciez ca iti pasa, eu in clasa a saptea purtam deja pantofii pe care tatal meu nu ii mai purta, ii strangeam bine cu sireturile si gata:). iti dai seama ce a insemnat pentru mine o cutie nou-nouta si straina:). Parintii mei au avut bani dar doar pentru ei, ma bucur ca au trait viata pe care au vrut-o. Imi iubesc copiii si caut sa le ofer tot ce au nevoie si le foloseste, stiu ce inseamna sa ai familie dar in realitate sa nu ai pe nimeni langa tine.
ȘtergereVezi tu, Robert, eu ”privesc„ lucrurile dintr-o perspectivă diferită- am fost la Praga , în urmă cu un sfert de secol- eram tânără mămică- le-am adus copiilor mei,celui mic, un penar sofisticat, pe la noi erau unele inestetice, el mergea atunci în clasa I, celui mare i-am găsit o machetă interesantă de avioane- asta îi plăcea să facă, să „scoată avioane din bucăți.
ȘtergereÎnainte de toate, m-am gândit ce le-ar plăcea copiilor mei să primească, aveam foarte puțini bani - câți se dădeau la schimb, nu mai țin minte.
Acum , am primit în dar excursia de la fiul cel mic, astăzi bărbat..lucurile se schimbă, noi ne schimbăm.
p.s. nu înțeleg și nu voi înțelege niciodată egoismul- nici al părinților, nici al copiilor.
Asta este!
Tu trăiești intens! ( știu bine ce spun)
Gina, am vazut -o particica- din galeria ta foto! Astept cu interes si celelalte instantanee pragheze.
RăspundețiȘtergere,,Orasul celor o suta de turnuri''- zici- dar tot atatea si... clopotnite.
Am o curiozitate: ai fost si pe Zlata Ulicka, cea mai ingusta strada din Praga? Zice-se ca prin anul 1597, Imparatul Rudolf II a pus la dispozitia celor 24 de tintasi, care aparau Castelul din Praga, un spatiu redus, unde sa construiasca niste casute. Printre locuitorii faimosi ai Ulitei de Aur, a fost si scriitorul Franz Kafka, la numarul 22.
Legendele Ulitei de Aur spun ca, aici, au locuit alchimisti, care au incercat sa creeze piatra filosofala, sa creeze elixirul tineretii, sau sa transforme fierul, in aur.
Daca stii si alte povesti, ''spune-le'' tu! Sunt ochi si ,,urechi''.
Lidia
Da, am fost pe „ulița aurarilor„, am văzut și numărul 22, păcat că am avut prea puțin timp.
ȘtergereUlița aurarilor este cu adevărat ceva rupt parcă dintr-un basm!
Am căteva povești, nu despre alchimiști și despre încercările lor, altele..
Știi, Luli, am adunat în suflet, mai bine- zis am înghesuit tot ce am auzit, aș fi vrut să merg împreună cu cineva cunoscător, care să-mi povestească doar mie.. Oricum, Praga , așa cum am simțit-o eu, nu este cu nimic mai prejos de alte metropole în care trecutul și poveștile lui au fost bine prinse într-un prezent cenușiu.
În Prga , trecutul și prezentul sunt „ la braț„.
Printre ele- lumea. Lumea , cu ale ei!
Gina scuze,pt ca nu am citit cu atentia cuvenita.
RăspundețiȘtergereTu scrii '' orasul cu sute de turnuri'', dar sigur, Praga e si orasul, cu o suta de clopotnite.
L
Luli,
RăspundețiȘtergereNu le-am numărat- ce știu este ce am simțit- Praga este un oraș fără vărstă, un loc unde mi-ar plăcea să tot revin!
A cincea imagine...cum se numeste cladirea?imi plac foarte mult asemenea turle piramidale cu turnulete mai mici!Candva ma gandeam de ce nu se mai construiesc biserici cu asemenea turle...au mult spirit!
RăspundețiȘtergereEste „Biserica fecioarei din Tyn„, am povestit ceva despre simbolistica acestor turnuri în postarea de ieri.
ȘtergereȘi mie mi-au plăcut !