nocturnă de mai

Ador serile senine de joi. 
De acum, mă întorc pe jos de la concert. Noaptea are ceva din blândețea fustei lungi de catifea, în falduri moi. În lumina albastră a felinarelor, Strada Mare este un furnicar cuminte, fără glas.  În piațeta teatrului, fântâna își susură dansul cochet,  în stropi sidefii. Între pământ și cer, vocile se topesc în parfum de lalele. 
Disc aurit, măreț în solitudinea-i regească, luna își sprijină cotul amăgitor în batista străvezie,  țesută în puzderie de stele.
 Îmi fuge gândul la Ion Minulescu. 
La crepusculare-i romanțe, în ritm de mondial..

Te invit la o plimbare nocturnă în orașul  meu!

Ion Minulescu - Va fi..."

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei intra
În parcul meu,
Nisipul aleilor deşarte,
Îmbrăţişănd pantofii tăi albi, va tresări...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zâmbi...
Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,
Şi-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb mărgăritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei veni,
"Olimpia" din cadru-i îţi va surâde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar

Şi mutele covoare, pe jos, vor tresări...

























Pentru Lidia!