O să-mi
spui că a citi sau a reciti Kafka în plină vacanță caniculară nu este cel mai
fericit lucru.
Cred că te voi contrazice. Am luat cartea la întâmplare, adică nu chiar așa, o tot
ocoleam, am cumpărat-o acum câțiva ani-Franz Kafka, Pagini de jurnal și
corespondență.
Nu este
biografie, pentru că el nu și-ar fi dorit să se expună, nu, în niciun caz,
este o derutantă neputință de a stabili o legătură între lucruri, fapte, sine.
Kafka observă, adună
amănunte, se întreabă, își ascultă
vocile interioare, el este un tip care luptă cu sine, pentru a-și respinge propria
imagine.
Ce
contează? Nu neapărat adevărul, ci adevăratul din el.
Greu de acceptat, așa-i?
Uite ceva absolut
crud-povestește pe la pagina 114 de ce îl ura el foarte tare pe un coleg de
clasă, erau într-a V-a. De ce? pentru că atunci când intra în clasă, îl
găsea stand la locul lui obișnuit, lângă
sobă.De ce venea și nu era în stare
să-și ia inima în dinți și să abandoneze?
Înțelegi
ura asta? Tu ai simțit ceva asemănător?
Ar fi o
întrebare.
Fii atent
ce spune el despre suferință..să te plângi înseamnă să pui întrebări și să aștepți până
vine răspunsul. Însă întrebările care
nu-și răspund singure prin însăși
formularea lor nu vor primi niciodată răspuns.Nimeni nu-l desparte pe cel care
pune întrebările de cel care dă răspunsurile.
Am ajuns la
pagina 186.
Te-am convins să citești cartea, dacă n-ai citit-o deja?cum să te conving, spunându-ți două vorbe? ia cartea și vezi!
Nu trebuie sa convingi pe cineva sa citeasca Kafca,E suficient sa spui ca este unul dintre marii grei ai literaturii universale,sa vorbesti cu ceva elan si entuziasm despre opera sa,si atat.Cel care este deschis sa primeasca ,chiar daca nu este nici pe departe un devorator de asemenea literatura,poate cel putin sa incerce,sa se straduie sa asimileze ceva,si treptat Dumnezeu cu buna sa vointa animata va lucra de asa natura de a aprinde gust si pasiune pentru.
RăspundețiȘtergereMi s-a intamplat deseori sa nu percep o anumita valoare artistica,insa nu mi-a fost greu ca ascultandu-i pe altii,sa-mi dau imediat seama ca am de invatat ,ca ratez ceva remarcabil...poti ignora din orgoliu,prostie,mandrie,invidie,rautate sau poti afla calea catre ceva superior,a nu recunoaste ceea ce este evident dat de la Dumnezeu,este chiar un mare pacat!O inima mai smerita stie sa primeasca,una trufasa,ignora!
Pentru Kafka scrisul este o ca o mântuire.Și mai mult de atât, este o dulce răsplată, o coborâre în adâncuri, o descătușare de acei demoni pe care oricine și-i simte, dar nu are putere asupra lor.
RăspundețiȘtergereEl , așa după cum a recunoscut-o, adesea, nu face literatură. Scrie.
Se scrie, așa cum se vede. „Este lesne de imaginat că întreaga minunăție a vieții se află tot timpul în jurul fiecăruia, în deplina ei bogăție, la îndemână, dar ascunsă de văi, în adânc, invizibilă, foarte departe. Nu dușmănoasă, nu nedoritoare, nu surdă„.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Franz_Kafka
ȘtergereModest!!!nu doar ca face literatura dar mai mult a deschis un teritoriu spre absurd,expresionism,modernism.El dealtminteri i-a cerut unui prieten sa-i fie arsa toata opera.Ei,alta poveste.
RăspundețiȘtergereSă fim clari. Nu mi-am propus să f țin vreo prelegere despre rolul lui Kafka în cultura universală. Nici să-l comentez, pentru că sunt și eu, ia așa, o biată cititoare, cum or fi multe.
ȘtergereAm spus câteva vorbe , mai mult pentru mine, la începutul unei cărți de care nu reușeam să mă mai apropii.
Kafka , tocmai, nu face literatură, se scrie..
Știi ce spune cineva care , la rându-i, a scris un Eseu despre F.K? Se numește Martin Walser: Cu cât opera este mai desăvârșită, cu atât mai puțin ne trimite ea spre autorul ei.
Opera nedesăvârșită are, în schimb, mereu nevoie de autor, pentru a fi înțeleasă, pentru a fi explicată din biografia acestuia.”//
Ideea mea era că în vacanță este dificil, chiar și pentru un adult, profesor, să citeacă un asemenea scriitor.
Kafka „este scriitorul care și-a consumat experiența de viață în asemenea măsură , încât referirea la biografie devine superfluă...și-a distrus personalitatea burgheză, pentru a-și forma personalitatea poetică„.
Vrei să spui că l-ai înțeles?
Îl citești cu lejeritate?
ȘtergereDa stiu,asa este...insa altceva doream sa transmit.Era vb de convingeri si "a convinge", a cunoaste si a recunoaste,a-ti asuma o sarcina printr-un efort personal in contrast cu a ignora din comoditate si altele.......
ȘtergereNu sunt deloc o fire comodă, dar nu mi-am propus să conving pe căldurile astea să-l citească pe Kafka. Am zis, pur și simplu. Am zis-o, așa, pentru mine,. Ocolesc cartea de ceva timp. Era , mai mult retoric, voiam să aflu, cumva, dacă alții se încumetă să-l citească acum.
ȘtergereDoamne,ma refeream ca ideie...stii tu genul de elev care trebuie sa duci munca de lamurire sa-l convingi ceva,altii sesizeaza ca ai ceva deosebit de spus si se pun pe treaba...inainte sa-ti scriu primul comentariu tocmai dusesem o munca de lamurire cu cineva,defapt mai bine zis reluasem o discutie mai veche care paruse sa dea roade,as de unde...
Ștergerehi! hi!
ȘtergereDacă mai discutăm, riscăm să iasă scântei, pe vremurile astea fierbințí.
Este o.k.!
Da.. pe mine m-ai convins... :)
RăspundețiȘtergereIti MULTUMESC!
Claudia,
ȘtergereBună dimineața! A trecut o veșnicie de când nu ne-am mai salutat.
Spuneam că-mi este dificil după câțiva ani buni, de când n-am mai citit Kafka, am un tricou cu poza lui , partea întunecată..știi cum am reușit ieri să deschid cartea?
I-am citit vorbele „Când nu scriu, sunt pierdut..port cu mine o lume nemaipomenită.Dar cum să mă eliberez și cum s-o eliberez, fără s-o sfâșii?
Și totuși, e de o mie de ori mai bine s-o sfâșii, decât s-o păstrez și s-o înmormântez în mine.
Pentru asta trăiesc, iar acest lucru îmi este cât se poate de clar„.
Bună lectură!
Colegul si soba. Motiv de ura. Dificil. Oare uram ceea ce nu putem face, iar altii pot? Oare il ura pentru ca voia acel loc, sau pentru ca stand acolo ii lua posibilitatea negandita inainte?
RăspundețiȘtergereOmul, cel care are curajul să recunoască cât este de pătimaș, era un copil, un copil dominat de ură. Eu înțeleg, citind ce spune, de data asta, scriitorul- adult, că avea ură.. ne raportăm la multe, nu insist.Șansa lui de a scăpa de „demoni „este să se sfâșie„.
ȘtergereDacă mă întrebați pe mine, vă răspund sincer, am urât, cu adevărat, de foarte puține ori, mai de grabă, m-am speriat de niște sentimente. Și m-am întrebat de ce le am. Să nu credeți că mi-a fost sau îmi este ușor , atunci când apar.
Locul lângă sobă era cald, cred că îl voia pentru el, doar că el, celălalt, se trezea primul.
Este, într-un fel, lupta pentru existență.
Uite că mi-a venit în minte o scenă pe care o credeam ștearsă- cozile de noapte la unt și lapte pentru copii, din vremea ailaltă..cine se trezea primul avea, sigur, șansa de a primi pachetul de unt și laptele.
Eu ma gandeam la alt gen de ura. Ura pentru ca ai aflat ca exista si o alta posibilitate. Exista oameni, pe unii ii stim, care sunt convinsi ca lumea ii uraste. De aceea urasc. O ura pornita din dorinta de aparare impotirva celorlalti. Impotriva unei uri inchipuite. Si ura creste, devenind patologica.
RăspundețiȘtergereUrăște că n-a el fost el primul? +Că nu i-a venit ideea? Se poate!
ȘtergereEu simt , nu din cine-știe -ce - lectură, simt cu tărie, că ura trebuie să pornească dintr-un punct comun cu iubirea.
Nu poți urî brusc..aceea este invidie bolnăvicioasă, care tot dureroasă este, pentru că roade.Zic și eu.