care nu au bacalaureatul este că ei îl pregătesc toată viața. Atelier de metamorfoze, Gunter Grass, laureat al Premiul Nobel pentru Literatură , 1999.
Doar o săptămână a mai rămas până la sesiune de toamnă a bacalaureatului.
Ca și în vară, examenul va începe cu evaluarea competențelor lingvistice de comunicare
orală.
Și fiindcă veni vorba despre competențe, o spun cu mâna pe inimă că
acest pompos cuvânt îmi creează, așa, un fel de revoltă.
Adică n-ar fi fost suficient și limpede să se spună cunoaștere?
Dacă ar fi ca eu să formulez teme de comunicare pentru candidații la diploma mult râvnită- 93600 la număr- le-aș cere să explice etimologia cuvântului bacalaureat și să prezinte un foarte scurt istoric al acestui examen.
Ce zici, ar fi o temă dificilă?
p.s. sursă fotografie- google
Adică n-ar fi fost suficient și limpede să se spună cunoaștere?
Dacă ar fi ca eu să formulez teme de comunicare pentru candidații la diploma mult râvnită- 93600 la număr- le-aș cere să explice etimologia cuvântului bacalaureat și să prezinte un foarte scurt istoric al acestui examen.
Ce zici, ar fi o temă dificilă?
p.s. sursă fotografie- google
Ar fi o temă frumoasă şi interesantă.
RăspundețiȘtergereCei care compun subiectele par de multe ori neinspiraţi, din păcate.
Mă întreb dacă,vreodată, la clasă, cineva va fi adus în discuție tema.
ȘtergereCă tot vorbim despre competențe în comunicare.
Hehehe:)) Nu ar fi o idee bună, nu ştiu dacă ar rezolva aşa ceva, eu când am dat bacul anul trecut am fost întrebată în sală ce înseamnă sinonim şi pt că nu a înţeles explicaţia mea mi-a pus să îi subliniez pe foaia de examen sinonimul contextual. Nu vreau să fiu rea, dar cum de ajung aşa persoane să dea examenul? Şi nu mai spun cât tam tam a fost şi cu genul dramatic... că deh! La română mi se pare inacceptabil să pici bacalaureatul, hai matematică, fizică, chimie e de înţeles...dar limba şi literatura română?!
RăspundețiȘtergereBaftă cu subiectele!
Draga mea,
ȘtergereMă uimești..vecina mea a trecut în clasa a III-a.
Știe să găsească sinonime pentru orice parte de vorbire. Chiar folosește corect termenii de „sinonime„, „antonime„ și construiește enunțuri.
Așadar, tu spui că o temă ca aceasta pe care o propun ar face ravagii.
Păi atunci, de ce vor toți absolvenții de liceu să obțină diploma de bacalaureat, dacă nici măcar nu știu cine s-a „ învrednicit „ să instituționalizeze acest examen?
Mulțumesc pentru urare, dar ce spun eu este doar o ipoteză.
Să nu vă minunaţi, eu mă gândesc la cei ce corecteză...bieţii profesori, cât despre examenul acesta ştiu că Napoleon a fost cel care l-a introdus prima dată. Despre ce înseamnă cred că ar trebui să ştie orice absolvent de liceu, dar să nu ne încredem în "ar trebui". :)) Poate că mulţi nu ştiu originea limbii române şi asta ar trebui să fie îngrijorător, dar la noi în ţară nu e o prioritate, guvernu e ocupat, ţara se îndobitoceşte şi parlamentarii dorm, frumos exemplu pentru elevi... de aceea s-a ajuns aici.
ȘtergereEi , în privința istoricului bacalaureatului da, ești pe drumul cel bun, dar este necesară o discuție mai bogată . De ce nu dezvolți subiectul? Poate că sunt persoane care chiar nu pot discuta această temă.
ȘtergereÎn privința greșelilor adulților, sigur că ai dreptate. Recunoaște, însă, draga mea, că orice elev, care vrea, învață.
Nu trebuie să-i spună domnul X din parlament care sforăie în timpul muncii, să-și facă lecțiile. Fiecare își este propriul stăpân.
Cred eu, doamna Gina, ca ar fi o tema, care ar strange in jurul ei, nenumarate "perle" ale unor candidati. Nu o spun cu rautate, departe de mine gandul, insa, rezultatele anterioare de la bacalaureat, imi inareste aceasta ipoteza.
RăspundețiȘtergereO noapte linistita va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Ștef,
ȘtergereEu zic că fiecare ins care a obținut sau care vrea să obțină diplomă de bacalaureat ar trebui să aibă noțiuni elementare în legătură cu această temă.
Seară frumoasă!
Zadarnică încercarea mea de a provoca o discuțíe despre rosturile și originea bacalaureatului. Mărturisesc că am niște neclaritățí, mă gândeam că mă luminează cineva.
RăspundețiȘtergereCe știu eu- asta am aflat în urmă cu niște ani buni- este că bacalaureatul a fost a fost conceput ca „primul grad conferit de o universitate, urmat fiind, ca și astăzi, de licență și de doctorat. Asta se spunea în urmă cu mai bine de 300 de ani.
„Baccalaureatus„ era persoana care aspira la un nivel superior de cultură. De adăugat că mulți tineri, din diverse motive, rămâneau la acest nivel.
Am în casă niște manuale de limba franceză și de limba latină, după care se învăța la noi, în urmă cu jumătate de veac pentru bacalaureat- jos pălăria! Se făcea carte, nu glumă!
În cadrul reformei din Franța, Napoleon stabilește, la 1808, ca bacalaureatul să „devină examenul care încheie studiile de nivel mediu„.
Organizarea școlară din diverse țări a împrumutat și a folosit această formă de evaluare.
Și la noi.
„Bacalaureat„ devenea astfel cel care primea o diplomă, după ce absolvea examenul. În baza acesteia, putea ocupa anumite funcții, pentru care nu se pretindeau studii superioare.
Decenii de-a rândul, la noi, multe funcții au fost ocupate de persoane, posesoare ale diplomei de bacalaureat.
Să fim înțeleși- există „diplome„ și diplome!
Organizarea școlară din diverse țări a împrumutat și a folosit această formă de evaluare.
Ca etimologie, cuvântul pare a fi o inovație. .
În latină, , „baccalarius„ însemna „ tânăr. Sau tânăr nobil.
„Larius„- vezi imaginea pe care am postat-o- era simbolul victoriei, al aprecierii.
El a devenit „ laureatus„.
Așadar- „bacalaureatus„ este un omonim- examen, respectiv, purtător al unei diplome, pe care a obținut-o în baza acestui examen.