Am fost în Sibiu, de câteva ori, mai mult în trecere. Mereu am
regretat că nu m-am oprit pentru câteva zile.
Astăzi, o prietenă,
întoarsă din zona în care și-a petrecut două săptămâni de vacanță, mi-a trimis
un mail.
Și o însemnare.
O poezie, pe care a descoperit-o la intrarea în biserica Sădinca.
Am căutat informații și ce am aflat m-a pus pe gânduri. //
Locul are o poveste tulburătoare: în urmă cu mai bine de treizeci de ani, sătenii au fost anunțați că a sosit vremea modernizării, iar așezarea lor va fi demolată.
Ei vor fi strămutați.
Pe atunci, Sadinca era un sat frumos, cu gospodari harnici și iubitori ai tradițiilor moștenite din moși strămoși. Creșteau acolo cele mai nobile vii din Transilvania .
Lumea era bună , frumoasă și liniștită.
Vestea i-a cutremurat pe toți.
Neavând nicio scăpare, oamenii și-au dărâmat, cu propriile lor mâini, casele. Unii au adunat cărămidă cu cărămidă . Le-au încărcat cum au putut, în căruțe, camioane, remorci.
Au luat-o de la capăt, zidindu-și case în apropierea orașului.
Drama acestor oameni s-a adâncit, pentru că sistematizarea s-a oprit.
Viața lor s-a împrăștiat în cele patru zări.//
Părintele Arsenie Boca i-a prezis unui copil ardelean, care tocmai împlinea zece ani, că se va face călugăr . Și va construi o mânăstire.
Monahul David și-a adus satul înapoi, înălțând, pe locul așezării bunilor săi, schitul Sădinca.//
Am căutat informații și ce am aflat m-a pus pe gânduri. //
Locul are o poveste tulburătoare: în urmă cu mai bine de treizeci de ani, sătenii au fost anunțați că a sosit vremea modernizării, iar așezarea lor va fi demolată.
Ei vor fi strămutați.
Pe atunci, Sadinca era un sat frumos, cu gospodari harnici și iubitori ai tradițiilor moștenite din moși strămoși. Creșteau acolo cele mai nobile vii din Transilvania .
Lumea era bună , frumoasă și liniștită.
Vestea i-a cutremurat pe toți.
Neavând nicio scăpare, oamenii și-au dărâmat, cu propriile lor mâini, casele. Unii au adunat cărămidă cu cărămidă . Le-au încărcat cum au putut, în căruțe, camioane, remorci.
Au luat-o de la capăt, zidindu-și case în apropierea orașului.
Drama acestor oameni s-a adâncit, pentru că sistematizarea s-a oprit.
Viața lor s-a împrăștiat în cele patru zări.//
Părintele Arsenie Boca i-a prezis unui copil ardelean, care tocmai împlinea zece ani, că se va face călugăr . Și va construi o mânăstire.
Monahul David și-a adus satul înapoi, înălțând, pe locul așezării bunilor săi, schitul Sădinca.//
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi. Ce n-am da atunci o clipa, Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut, Suna goarne VESNICIEI: Am trait si n-am stiut .// cât învățăm din ce aflăm? ascultă, te rog, și muzica- |
Cateodata e rau sa fi prea harnic.
RăspundețiȘtergereAm citit cândva într-o carte,„Ghidul leneșului, recomandată de un coleg, n-o să vă vină să credeți, un tip foarte harnic- o mică însemnare-Cine practică inacțíunea/Este ocupat să nu facă nimic`Lao Tzu.
ȘtergereCe ziceți de chestia asta?
Macar, avand o preocupare, nu ii impiedica pe celialti.
RăspundețiȘtergereMă provocați.
ȘtergereAm găsit cartea destul de repede, așa că vă dau alt citat.„Îi auzim mereu pe oameni referindu-se la „ somnul pierdut„, ca la o calamitate. Mai bine ar numi asta pierdere de vreme, vitalitate și oportunități„.
Este foarte interesant titlul cărții-„ Oamenii fac ce vor„(1921), Thomas Edison.
p.s. credeți?
Subscriu: e foarte greu sa nu faci nimic toata ziua!
RăspundețiȘtergereTot ar fi ceva- meditația!Existența, pur și simpu.
ȘtergereTrist,foarte trist cu stramutarea fortata...melodia spune exact acelasi lucru.Cin' te intreaba?...da,cui ii pasa ce simti tu in tavalugul asta hain si nebun al vietii?
RăspundețiȘtergereDoar încercând să mi-i imaginez pe bieții oameni, cărându-și nu doar agoniseala, ci toată viața lor, și m-a durut sufletul..dar ei?
ȘtergereEu spun că ne pasă unora de ceilalți, dar , adesea, amânăm să ne spunem trăirile. Fug zilele, fuge viața.
Nu stiu daca ne pasa in profunzime,prea de suprafata sunt uneori lucrurile,prea fugim...noi de viata nu ea de noi.
ȘtergereDa, se poate, vezi, fiecare își are mulțimea lui de probleme.. adevărații prieteni simt, totuși, la fel.
ȘtergereMaria Butaciu si Sava Negrean Brudascu au tonalitati ale vocii asemanatoare..doar ca prima este ceva mai sobra,iar a doua mai exaltata temperamental.Imi plac mult.
RăspundețiȘtergereÎn copilărie, am ascultat multă muzică populară- cam toată familia mea cânta.Mama, tata,toate verișoarele.
ȘtergereCu timpul, am renunțat.
De vreo câțiva ani, am descoperit nișe voci care-mi plac mult.
Cele două doamne despre care vorbești sunt preferate- le apropie ceva, un fel de eleganță profundă, care aduce a suferință, chiar dacă textele spun altceva.
Sunt speciale! Fiecare în felul său.
Citind povestea m-au stuturat frigurile.Nici nu vreau sa ma gandesc cat de greu le-a fost!
RăspundețiȘtergereOdata a trebuit sa plecam si noi,intreaga familie, de-acasa,din calea apelor.Nimic n-a mai fost normal.Am stat departe de casa un an.Eram clasa aIII-a.Abia am asteptat sa ne intoarcem acasa,desi,in urma inundatiilor totul a fost vraiste.Parintii au inceput aproape totul de la capat.Am ajutat si noi cum am putut.
Stiu ce inseamna aceasta instrainare.:(
Versurile ar trebui citite si la scoala.Sunt profunde in simplitatea lor.
Melodia...Of! Ce voce!
Angi,
ȘtergereAcelași sentiment l-am trăit și eu..parcă îi vedeam pe oamenii siliți să-și dărâme, odată cu casa, propria viață.
Cât despre inundații, îmi amintesc că, într-o primăvară, Argeșul s-a supărat, s-a umflat, lumea era în panică, oamenii își făceau tot felul de calcule, unde să fugă, ce să ia..
Îți înțeleg acea parte din viață.
Da, bună idee- să le citești elevilor tăi poezioara! Este plină de înțelesuri!
O zi bună să ai!
Poezia este scrisa de Traian Dorz (sau cel putin asa am gasit eu pe net). Autorul a avut o viata deosebita si a murit in iunie 1989.
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos pentru informație, Ștef!
RăspundețiȘtergereMi-a placut mult poezia.
RăspundețiȘtergereOricât m-am străduit, n-am reușit să comentez la tine..pur și simplu, nu reușesc
Ștergere