duminică, 19 august 2012

sufletul satului

 fâlfâie pe lângă noi,
 ca un miros sfios de iarbă tăiată..Lucian Blaga


Orășeanul se bucură de vremea însorită.
Țăranul privește fața crăpată a pământului, cată spre cer  și așteaptă mila Domnului.
Viața la țară  are , încă,  farmec.

Ca să-l descoperi, trebuie  să te prindă asfințitul  lângă vatră.
Doar acolo , timpul își uită răbojul..
 Anunț-am cea mai faină rețetă de ketchup!
p.s.să nu-mi spui că n-ai mâncat porumb copt pe jar, nici că nu-l asculțí pe Tudor Gheorghe..

24 de comentarii:

  1. N-am mai mancat porumb copt de mai bine de 10 ani...Si ce tare imi este dor!
    Cat despre sat si viata la sat sunt ca o reintoarcere la lucrurile simple si adevarate din viata...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, Vera,
      Nu-ți pot oferi decât..imaginile.Zău că-mi pare rău că altfel nu se poate.
      O zi bună îți doresc!

      Ștergere
  2. Reteta e cu mere si ardei iute?:)
    Multa sanatate si fericire iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Robert,
      Da, și cu ardei, nu prea mult. Mere? n-am știut.Rețin pentru data viitoare! Mulțumesc!

      Ștergere
  3. Stiu foarte bine despre ce vorbesti si iti dau deplina dreptate, Gina. Atat de mult am iubit viata la tara, incat am lasat tot si mi-am mutat rosturile acolo, in inima satului. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana,
      Iubesc viața la țară, dar, nu m-aș putea stabili acolo. Trei/patru zile , pe săptămână, da!
      Serile de vară sunt absolut extraordinare!
      Îmbrățișări!

      Ștergere
  4. ... veşnicia s-a născut la sat ...
    Aseară era toată poezia :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Camelia,
      iată-Lucian Blaga - Sufletul Satului
      Copilo, pune-ti mânile pe genunchii mei.
      Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat.
      Aici orice gând e mai încet,
      si inima-ti zvâcneste mai rar,
      ca si cum nu ti-ar bate în piept,
      ci adânc în pamânt undeva.
      Aici se vindeca setea de mântuire
      si daca ti-ai sângerat picioarele
      te asezi pe un podmol de lut.

      Uite, e seara.
      Sufletul satului fâlfâie pe lânga noi,
      ca un miros sfios de iarba taiata,
      ca o cadere de fum din stresini de paie,
      ca un joc de iezi pe morminte înalte.

      Ștergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De ce ai șters comentariul?
      Îmi cer scuze, că răspund cu întârziere, am avut o zi plină.

      Ștergere
  6. Porumbul pe jar si flacarile sub ceaun - fotografii de arhiva!
    Apusul - no. 1 pentru mine!
    "Dulaul" m-a facut sa zambesc!
    Celelalte sunt facute cu hartie de calc, nu?
    Se pune hartia peste creanga cu prune, spre exemplu, se traseaza conturul si apoi se coloreaza cu "creioane colorate", evident!
    Foarte frumos! Parca as fi "acolo"!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te invit la un porumb copt! Și-ți dau și rețeta de „copiat„- mere, prune și „gutui cu puf galben ca de pui! „

      Ștergere
  7. Supebe imagini, Gina! Iar "Sara pe deal" ma trimite inapoi in timp...

    RăspundețiȘtergere
  8. Cat de frumoase imagini. M-am si simti la tara, in satul vechi al bunicilor din copilarie, cu miros de fan si cucuruz copt pe jar. E un loc al vesnicie care inchide in el cele mai frumoase momente din viata mea. O zi frumoasa sa ai, Gina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur să aud că ți-am „adus” un colțișor de copilărie!
      O zi bună, Gabriela!

      Ștergere
  9. Marycix,
    Îmi era dor de tine! Mă bucur că ne-am regăsit în fața unor imagini dragi nouă!

    RăspundețiȘtergere
  10. Că nu mai ştiu de cînd n-am mai mîncat mămăligă pe băţ spun dar, că nu-l ascult pe Tudor ştii că nu pot spune ba, dimpotrivă! :)
    Cu satul din păcate, nu cred că mă voi împăca...
    Citadin sadea. Se vede şi după numele meu. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt doi porumbi copțí pe jar!
      Alege-l pe cel care -ți place! Poftă bună!!

      Ștergere
  11. Buna seara, doamna Gina!
    A fost o vara tare grea, pentru oamenii care-si duc traiul la tara. Privesc neputinciosi la pamantul crapat si la cer, umili, rugatori si cu speranta.
    Cumva o sa fie! - asa ii aud spunand, mereu.
    Tare frumoase sunt imaginile. Ma simt prezenta acolo.
    E delicios porumbul copt in jar, tare mult mai mancam si noi, mai mult in copilarie.
    O noapte linistita va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef,
      Eu zic că suntem fericite, cătă vreme trăiește copilul din noi!

      Trei zile la țară mi-au umplut sufletul de bucurie!
      Seară frumoasă îți doresc!

      Ștergere
  12. E frumoasa viata la tara.In special vazuta in concediu sau in zilele libere.
    E frumoasa si traita efectiv,dar e grea.
    Sau daca ai o baza materiala asigurata,atunci poti zice ca traiesti liber.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Totuși, nu poți trăi la țară, nici măcar un ceas, fără să ”miști ” ceva.
      Se găsește de lucru în fiecare clipă.
      Eu aștept seara- în leagănul din curte, privesc asfințitul , ascult broaștele, aștept să apară prima stea!
      Este superb!

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.