Ruşinea se învaţă.
Ca şi sentimentele, ca şi culpabilitatea, ca şi vinovăţia.
Se învaţă. Ruşinea este o chestiune care priveşte
atitudinea faţă de altul.E ca diferenţa între regret şi remuşcare.
Regretul e personal, remuşcarea e socială.
Aurora Liiceanu, psiholog
dacă ai vreme .. citește aici
p.s această magnifică imagine este de aici
Curcubeul este drapelul Terrei, simbol al legământului dintre Cer şi Pământ, arborat periodic de Dumnezeu spre aducere-aminte. Mihai Cucereavii
Multumesc!!! Pentru ca mi-ati adus aminte de Aurora Liiceanu si mai ales de revista 22. Intr-o vreme eram cititoare fidela! Si nu in ultimul rand, multumesc pentru acest frumos curcubeu. Tare mi-e dor sa vad unul...
RăspundețiȘtergereRecunosc..nu am fost cititoare fidelă a revistei „22„, am citit puține numere.
ȘtergereÎmi place, în schimb, scrisul doamnei Aurora Liiceanu, îmi place s-o ascult!
Mereu îmi dă teme!
Rusine,regret,remuscare...depinde la ce ne raportam.Remuscarea este sociala?Eu cred ca inainte de toate trebuie sa fie personala.
RăspundețiȘtergereEul asta...ma gandesc ca lupta pe trei fronturi:sinele ,socialul, si Dumnezeu!Tu cu tine insusti in cea mai intima si profunda forma,tu raportandu-te la altii(nu ai cum altfel adeseori) si tu catre Dumnezeu invocare,cautare.
ps;Care ar fi diferentele/determinarea dintre rusine,remuscare,regret... incercand sa-i ordonez/corelez adecvat simt ca lipseste ceva.
Păi eu zic să ne raportăm la „noi„.
RăspundețiȘtergere„eu„, ca persoană, „eu„,în relație cu cel de lângă mine, „eu„ în „cetate„, toate raportate moral
Poate că nu înțelegem sau nu avem cultura simțului civic, mereu pornim de la „eu„.
Apoi, nu trebuie , neapărat, să ne iubim, trebuie să ne fie bine, dacă tot am ajuns alături sau chiar împreună.
Mă refer la relațiile de serviciu, de vecinătate.
Din nefericire, „funcționează „ legea lui „ lăsă că merge și așa„..le tot permitem unora să domine, deși suferim.Din pudoare, de teamă, de rușine sau de frică?
Suferim, adică regretăm că nu acționă, dar acceptăm..
Nu-l vedem și pe „mâine”.
Poate că trebuie să învățăm lecția de smerenie, nu de supunere.
Eu astazi ma gandeam la "subspecii"...unii sunt chiar "balaurieni" altii au blandetea mielului...depinde de cum esti croit.Caile se diversifica de la caz la caz.Retetar unic valabil nu exista,Este o utopie.Exista un model ideatic,ca reper fundamental catre care trebuie sa aspiri.In rest lucrurile se nuanteaza de la persoana la persoana...pe subspecii.Asta cred momentan.
ȘtergereExista firi bataioase cum s-ar spune,(cum procedeaza este problema aici)altii simt alta chemare,Fiecare cu ale lui!Asta mai precis voiam a spune.Asadar nu trebuie sa-ti faci chiar probleme prea mari.Asta cred..
Ștergereps;Eu detest conceptul asta de lupta...nu detaliez,e greu si dificil sa precizez,sa explic de ce.Ma lupt cu altii ca nu am incotro uneori,nu sufar nedreptatea,prostia ,rautatea,ignoranta apoi...
Eu cred că , indiferent din ce unghi privești lucrurile, tot la educație ajungem. Am primit un material ieri despre finlandezi și marile lor succese. Un adolescent normal termină primele douăsprezece clase cu medii excelente, vorbește o engleză perfectă și, săptămânal, citește o carte.
ȘtergereSecretul?
Pe la 1600, ei au legiferat că acela care nu știe să scrie și să citească nu are voie să facă copii.
La 1600. Îți dai seama?
De ce „luptă„? de ce „care pe care„? asta este, vezi, tot educația..
ps; Fara acel "nu " (din graba) in ultima propozitie...
Ștergerep.s. niciun elev finlandez nu copiază1
ȘtergereA copia este o RUȘINE. ( la EI)
La noi, este cam invers- copilul care încearcă să fie corect este „tocilar„, nesuferit, un fraier..
Sincer ,nu cred ce spui despre finlandezi.Superlativele tin de individualitati eventual ,nu de general!Publicitate.
ȘtergereEi,asta chiar nu o cred!!!
ȘtergereAltminteri,ar fi fantastic sa nu se copie!
Mai rau,la noi sunt profesori ce ii lasa pe elevi sa copieze la examene foarte importante!Mi-e rau.
Acum , deh, ce să zic? că doar n-o să-mi ceri să demonstrez- eu ți-am spus ce am citit, nu ce am descoperit eu..
RăspundețiȘtergereO fi publicitate.. nu am de unde să știu.
Despre asemenea profesori nu prea am ce să spun.. mă jenez.
Ambele mele bunici nu stiau citi si scrie.Bunicul din partea mamei a invatat a scrie si citi de la un frate mai mare care avea 7 clase.El era autodidact,invata odata cu fiica mai mare cetind din cartile ei de scoala,Astfel a invatat multe poezii si povesti extraordinare ce mi-au incantat copilaria....el avea un har deosebit de povestitor.Si ce povesti stia ,ca eu cate citeam acasa din Petre Ispirescu si altii ,nu aflasem asa minunatii.
RăspundețiȘtergereSi-a dat copiii pe la scoli la oras si le scria sfaturi parintesti in versuri!ii placeau rimele.Doar fiicei mai mari nu-i scria in versuri ,iar ea nu a uitat ,a tinut suparare.Mai tarziu i-a spus ca ea era cea mare care avea grija de fratii mai mici...asa simtise el ca ei sunt mai mici,mai neajutorati si le scria ca atare in versuri , cu umor ,cu multa atentie,duiosie chiar.Vezi,copiii cat de mari ar fi asteapta acel rasfat parintesc la orice varsta.
ps.Asta si ca apropos la acea lege .....
Sigur că tot ce spui este frumos!
RăspundețiȘtergereMerge la suflet.
Eu n-am spus că aș fi „pro finlandezi„, pur și simplu am citat din materialul primit.
Așa se cheamă ”Secretul finlandez”.
Eu nu mai recunosc sentimentul de ruşine, căci el vine dintr-o anume inhibare. Nici cuvântul nu-l folosesc în vorbire. Poate fiindcă înainte de a face ceva, îl anticipez şi elimin acţiunea lui, preventiv. Dar n-o fac la modul conştient. Probabil vine şi dintr-o deformaţie profesională, actriţă fiind. Fiindcă, nevoită să-l joc, să zicem, i-aş căuta sensurile.Aşa păţesc cu toate sentimentele, de fapt.Mă bucur că ai scris despre asta. Nu am analizat acest aspect până acum.
RăspundețiȘtergereBună dimineața, dragă Alma nahe!
RăspundețiȘtergereEste atât de firesc ce spui.. dezarmant de natural.
Sunt într=o grabă, de aceea, îmi cer scuze că eu însămi, care am deschis discuția despre un asemenea subiect, mă aflu acum în impas.
Promit să revin.
Mulțumesc frumos pentru gândurile tale deschise!
Zile frumoase îți doresc!
Astăzi este o zi,pe care totdeauna o asociez cu Teiul eminescian..
Eu cred că pe orice persoană cu conştiinţă morală, îl macină aceste sentimente, ruşinea, regretul, remuşcarea, când greşeşte faţă de cineva sau chiar lui însuşi îşi pricinuieşe o durere. Inevitabil facem greşeli, mai mici sau mai mari.
RăspundețiȘtergereCred că dacă n-am simti aceste sentimente, asta ar dovedi indiferenţa noastră faţă de semenii noştri, ar dovedi indiferenţa noastră faţă de noi înşine, ar dovedi lipsa de respect faţă de noi înşine sau de ceilalţi,... ar fi inuman se întâmple asta, pentru că nu suntem perfecţi şi vrând-nevrând, greşim faţă de semenii noştri, mai mult sau mai puţin... cel puţin să ne ruşinăm, să regretăm, să avem remuşcări şi să nu mai repetăm greşelile făcute.
O seară cât se poate de frumoasă vă doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)