să construiești un copil puternic decât să repari un matur stricat.
Frederick Douglass 12 iunie-Ziua mondială împotriva exploatării copilului prin muncă..
Doamne,am cautat ceva timp candva aceasta muzica si nu am aflat-o! Nu stiam ca se cheama astfel si nu am reusit neavand un indiciu ...ii stiam acordurile (dupa un film vechi)si cam atat. Imi place foarte mult!Ca deobicei muzica sa ma relaxeaza teribil.Preferata mea ramane "Message"...dar sunt atatea si atatea. Asadar Voila!Coincidenta?As!...nu-mi vine sa cred...multumesc !
Bună seara, doamna Gina! :) Eu nu sunt de acord cu exploatarea copilului prin muncă, însă, nu sunt de acord să fie lăsat prea libertin! E bine pe lângă tot ceea ce tine de scoală, să fie iniţiat în muncă, aşa după puterile lui, o oră/zi pentru că doar aşa va şti să preţuiască şi munca, dar şi banul şi atunci va fi mai cumpătat şi nu va mai face risipă. E bine să experimenteze diferite munci, pentru că îi ajută în luarea deciziilor pentru meseria pe care ar vrea s-o practice după terminarea şcolii. Şi mie îmi place mult de tot, Vangelis! L-am reascultat cu bucurie. O seară minunată vă doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Perfect,dragă Ștef!Ca de obicei, atitudinea ta este corectă, morală, echilibrată. În copilărie, părinții mi-au încredințat tot felul de responsabilități- câteodată, era obositor. Nu m-am împotrivit. Mai târziu, nu mi-a fost prea greu să muncesc mult. Cu fiii mei, am găsit calea de mijloc, cel mare, de exemplu, a ajutat la creșterea frățiorului mai mic. Astăzi, văd că exigența mea n-a fost chiar ceva rău.
La școală, n-am trecut niciodată cu vederea dacă elevul de serviciu nu și-a dus la capăt „sarcinile „afișate la vedere. Sigur, au fost și tot felul de probleme. Categoric- părinții care nu-și cresc copiii în respect pentru muncă, mai târziu vor avea surprize nu tocmai plăcute.
Felul in care iti cresti copilul, in primii ani isi va pune amprenta pe caracterul lui, definitiv. Daca il scutesti de orice responsabilitate, atunci cand va fi mare, va accepta responsabilitatile cu greutate si va fugi de ele. Daca il vei incarca de munci si responsabilitati, va avea caracterul unei persoane abuzate. Trebuie gasita calea de mijloc. Din pacate, multi dintre parintii de la oras, cred ca, atunci cand sunt "acasa" copiii nu prea trebuie sa faca mare lucru. Totul li se cuvine si mai ales sa fie serviti la tava. Cei de la sat, din pacate, multi sunt pusi de parinti la muncile grele si uneori abandoneaza scoala, pentru ca, spun parintii, " trebuie sa traisca din munca, nu din carte". Povestesc acum din viata mea. Dau din casa, cum s-ar zice. Cand fiul meu era mic, fostul meu sot nu ii permitea sa ma ajute la nimic in casa, nici macar sa isi adune farfuria, cand se ridica de la masa. Replica lui era:" doara de aceea v-a lasat Dumnezeu pe voi, femeile". Intr-o zi, l-am pus sa isi spele farfuria si ii curgeau lacrmile pe obraz:"pe mine o sa ma rada tot catierul si o sa creada ca sunt fata!" a spus el. Dupa ce am divortat, la cativa ani dupa intamplarea asta, am inceput incet sa invatam ca si baietii trebuie sa faca unele lucruri si ca mama nu e menajera casei. A invatat chiar sa gatasca, mancarurile lui preferate. Acum e singur in tara, de doi ani si se descurca foarte bine sa intretina casa si sa isi pregateasca masa, iar cand ma asteapta sa vin, intotdeauna imi gateste mancaruri care stie ca imi plac.
Da! Cam așa zic și eu- când „băiatul mamei„ devine soț,dacă n-a fost pus să facă nimic în casă, sigur își va exploata soția. Rău și deloc demn mi se pare ca soțul să fie „fată în casă„.(„că așa îi place lui„) Nu este deloc ușor să-ți crești copiii foarte bine, dar nu este imposibil. Important este să învețe de mici că nimic nu se primește pe gratis.( toată viața) Pe la alții,chestia asta este învățată de timpuriu,noi suntem mai altfel,credem că a-l ține pe copil departe de responsabilități înseamnă dragoste. Din nefericire, nu este așa. Ești o răsfățată, Gabi,dacă fiul tău ți gătește felurile preferate!
Sărut mâna doamna Gina! Foarte adevărat gândul despre educarea oamenilor. Ce bine ar fi dacă toţi părinţii ar conştientiza datoria minunată de a creşte frumos pe cei mici, pentru a ajnge oameni de mare valoare, caractere puternice. Este cea mai frumoasă lucrare a omului, nu doar să dea naştere, ci şi să formeze oameni! Numai bine vă doresc!
12 iunie-Ziua mondială împotriva exploatării copilului prin muncă..
Doamne,am cautat ceva timp candva aceasta muzica si nu am aflat-o! Nu stiam ca se cheama astfel si nu am reusit neavand un indiciu ...ii stiam acordurile (dupa un film vechi)si cam atat.
RăspundețiȘtergereImi place foarte mult!Ca deobicei muzica sa ma relaxeaza teribil.Preferata mea ramane "Message"...dar sunt atatea si atatea.
Asadar Voila!Coincidenta?As!...nu-mi vine sa cred...multumesc !
Muzica este superbă,într-adevăr!am tot căutat-o..
RăspundețiȘtergereMă bucur mult că te relaxează!
Bună seara, doamna Gina! :)
RăspundețiȘtergereEu nu sunt de acord cu exploatarea copilului prin muncă, însă, nu sunt de acord să fie lăsat prea libertin! E bine pe lângă tot ceea ce tine de scoală, să fie iniţiat în muncă, aşa după puterile lui, o oră/zi pentru că doar aşa va şti să preţuiască şi munca, dar şi banul şi atunci va fi mai cumpătat şi nu va mai face risipă. E bine să experimenteze diferite munci, pentru că îi ajută în luarea deciziilor pentru meseria pe care ar vrea s-o practice după terminarea şcolii.
Şi mie îmi place mult de tot, Vangelis! L-am reascultat cu bucurie.
O seară minunată vă doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Perfect,dragă Ștef!Ca de obicei, atitudinea ta este corectă, morală, echilibrată.
RăspundețiȘtergereÎn copilărie, părinții mi-au încredințat tot felul de responsabilități- câteodată, era obositor. Nu m-am împotrivit. Mai târziu, nu mi-a fost prea greu să muncesc mult.
Cu fiii mei, am găsit calea de mijloc, cel mare, de exemplu, a ajutat la creșterea frățiorului mai mic.
Astăzi, văd că exigența mea n-a fost chiar ceva rău.
La școală, n-am trecut niciodată cu vederea dacă elevul de serviciu nu și-a dus la capăt „sarcinile „afișate la vedere. Sigur, au fost și tot felul de probleme.
Categoric- părinții care nu-și cresc copiii în respect pentru muncă, mai târziu vor avea surprize nu tocmai plăcute.
Seară bună îți doresc!
Felul in care iti cresti copilul, in primii ani isi va pune amprenta pe caracterul lui, definitiv. Daca il scutesti de orice responsabilitate, atunci cand va fi mare, va accepta responsabilitatile cu greutate si va fugi de ele. Daca il vei incarca de munci si responsabilitati, va avea caracterul unei persoane abuzate. Trebuie gasita calea de mijloc. Din pacate, multi dintre parintii de la oras, cred ca, atunci cand sunt "acasa" copiii nu prea trebuie sa faca mare lucru. Totul li se cuvine si mai ales sa fie serviti la tava. Cei de la sat, din pacate, multi sunt pusi de parinti la muncile grele si uneori abandoneaza scoala, pentru ca, spun parintii, " trebuie sa traisca din munca, nu din carte".
RăspundețiȘtergerePovestesc acum din viata mea. Dau din casa, cum s-ar zice. Cand fiul meu era mic, fostul meu sot nu ii permitea sa ma ajute la nimic in casa, nici macar sa isi adune farfuria, cand se ridica de la masa. Replica lui era:" doara de aceea v-a lasat Dumnezeu pe voi, femeile". Intr-o zi, l-am pus sa isi spele farfuria si ii curgeau lacrmile pe obraz:"pe mine o sa ma rada tot catierul si o sa creada ca sunt fata!" a spus el. Dupa ce am divortat, la cativa ani dupa intamplarea asta, am inceput incet sa invatam ca si baietii trebuie sa faca unele lucruri si ca mama nu e menajera casei. A invatat chiar sa gatasca, mancarurile lui preferate. Acum e singur in tara, de doi ani si se descurca foarte bine sa intretina casa si sa isi pregateasca masa, iar cand ma asteapta sa vin, intotdeauna imi gateste mancaruri care stie ca imi plac.
Da!
RăspundețiȘtergereCam așa zic și eu- când „băiatul mamei„ devine soț,dacă n-a fost pus să facă nimic în casă, sigur își va exploata soția.
Rău și deloc demn mi se pare ca soțul să fie „fată în casă„.(„că așa îi place lui„)
Nu este deloc ușor să-ți crești copiii foarte bine, dar nu este imposibil.
Important este să învețe de mici că nimic nu se primește pe gratis.( toată viața)
Pe la alții,chestia asta este învățată de timpuriu,noi suntem mai altfel,credem că a-l ține pe copil departe de responsabilități înseamnă dragoste.
Din nefericire, nu este așa.
Ești o răsfățată, Gabi,dacă fiul tău ți gătește felurile preferate!
Sărut mâna doamna Gina! Foarte adevărat gândul despre educarea oamenilor. Ce bine ar fi dacă toţi părinţii ar conştientiza datoria minunată de a creşte frumos pe cei mici, pentru a ajnge oameni de mare valoare, caractere puternice. Este cea mai frumoasă lucrare a omului, nu doar să dea naştere, ci şi să formeze oameni!
RăspundețiȘtergereNumai bine vă doresc!
Poate că ar trebui și o școală a părinților, nu-i așa?
RăspundețiȘtergere