la Paștele cailor..

Nu se poate să nu fi auzit expresia  a cărei semnificație  nu prea bucură pe nimeni, însemnând că  o rezolvare  a unei datorii  nu se va găsi nicicând.. .
La Paștele cailor este, totuși, numele unei sărbători.

În Transilvania, această sărbătoare există.

  Chiar astăzi, adică de Ziua Înălțării Domnului, în ziua de Ispas. 
 Într-a șasea săptămână de după Paști.

 Este o sărbătoare veche, originea ei negăsindu-se  la alte popoare.

Legenda spune că , adăpostită în staulul cailor, așteptând  clipa Nașterii, Maica Domnului a fost foarte mâhnită din cauza  tropăitului asurzitor al  flămândelor animale. 

Caii se manifestau așa, pentru că terminaseră  de mâncat  fânul. 

 Maica  ar fi spus  atunci, că așa cum pruncul ei  nu avea liniște din pricina nechezatului lor, nici caii  să nu-și afle odihna decât o singură dată pe an.

 De ziua lui Ispas. 

Adică astăzi. 

Astăzi este Paștele cailor. 
Cerul a dăruit pământul  cu ploaie,  iarba a crescut din belșug, iar  caii, sătui,  pentru un ceas, ca și cum  ar  s-ar liniști, dau din cap a mulțumire..//
  Maica Domnului s-a retras în  staulul liniștiților  boi, care  au primit-o cu căldura  răsuflării lor, ajutând astfel venirea pe lume a Mântuitorului.
Pentru  blândețea lor, au fost  binecuvântați.//

Astăzi, caii  nu sunt puși la căruță..în unele zone , oamenii fac târguri, negociază, în altele, se oficiază slujbe  pentru sănătatea cailor.

Și dacă se întâmplă ca Paștele ortodox să pice în aceeași  zi cu cel  catolic, țăranii   celor două credințe  fac schimb de cai între ei, semn al unei  bune înțelegeri..

parcă n-ar fi rău  să mai rătăcim printre legende..