Avea-n cuibu-i șase pui
Și privea la ei sărmana,
Ca la chipul soarelui:
De cu zori pornea -săgeata-
căutând, pe deal și vai,
Hrană pentru puii săi.
Și-n iubirea-i nu o dată.
S-a culcat ea nemâncată,
Dar destul de fericită
că nu s-a-ntâmplat nicicând:
Dintre pui, s-adoarmă vreunul
ars de sete sau flămând.
Nici n-a fost mai mândră mama
decât ea-ntre rândunici,
Când văzu-ntr-o zi că puii
se făcuseră voinici!
Și n-a mai avut odihnă
nici cât ai clipi, sub soare,
Până când, pe fiecare pui
nu l-a-nvățat să zboare.
Dar, când toți puteau să plece
încotro voiau sub slavă,
Rândunica, istovită,
a căzut în cuib bolnavă.
Și cu ochii plini de lacrimi
țintă-n ochii fiecui,
Zise celor șase pui:
Dragii mamii, eu de-aseară,
simt în inima un cui:
Aripile greu mă dor
Și nici vorbă să mai zbor!!!
Dumnezeu mi-a dat putere,
- oricât am avut nevoi, -
Să găsesc întotdeauna
hrană bună pentru voi...
Astăzi fiindcă sunt bolnavă,
dragii mamii, se cuvine, -
Mari cum v-a făcut măicuța,
să-ngrijiți și voi de mine.
Și ca nimeni dintre puii-mi
să nu simtă că mi-e rob,
Fiecare, să-mi aduceți,
Zilnic, numai câte-un bob;
Ale voastre șase boabe
milostive, mă vor ține
Până când o să vrea cerul
să mă facă iarași bine...
Ascultând cuvântul mamei,
au zburat cei șase pui
Și-au adus, vreo șase zile,
fiecare bobul lui...
Mai departe însă puii,
- beți de-al slăvilor înalt, -
Fiecare-având nădejdea
că-i va duce celălalt -
N-a mai dus niciunul bobul
și, uitată mucenica,
A murit atunci de foame
cea mai sfântă rândunică.
Și-a rămas apoi povestea
tristă, neluată-n seamă,
Orișicui ai sta s-o spui,
Că o mamă își hrănește:
șase, opt sau zece pui,
Însă zece pui, adesea,
nu pot toți hrăni o mamă.
La multi noua tuturor
RăspundețiȘtergereVara, așa capricioasă cum vrea să fie, îi adună pe toși cei care știu să rămână copii!
ȘtergereMichelangelo a pictat Capela Sixtina(cel mai mare ansamblu pictural al renasterii)...a pictat-o de unul singur si i-a luat 4 ani de efort staruit,de munca titanica.
RăspundețiȘtergereInsa cea mai uimitoare Capela Sixtina as zice,o zugravesc mamele prin devotamentul lor pentru copii.
O spui atât de frumos, că aș tot vrea să citesc!
Ștergerecuvintele sunt de prisos, gina.
RăspundețiȘtergerene rămân gândurile!
ȘtergerePe aici, pe la noi, este o vorba:"cine-a mai vazut ca vitelu'sa dea la vaca?"
RăspundețiȘtergereLa multi ani copilasi din toata lumea!
Else,adevărat, firesc, dar..dureros.
ȘtergereLa mulți ani de gânduri bune!
Bună seara, doamna Gina!
RăspundețiȘtergereM-a emoţionat foarte tare poezia, cu toate că o ştiu, totuşi m-a sensibilizat profund! Din păcate există şi astfel de cazuri.
Şi citatele mi-au plăcut mult!
O seară minunată şi-o nouă săptămână binecuvântată vă doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Vorbele frumoase ne emoționează totdeauna, Ștef!
ȘtergereCe bine că ne adunăm în jurul lor! Sau că ele ne adună!
Să fii iubită!
Hristos a inviat!La multi ani si tie, Gina!Marele absent s-a intors(eu sunt acela).Nu fac niciun comentariu, poezia lui V.Militaru spune totul,viata confirma, de cele mai multe ori.Mi-ati lipsit tu si scrierile tale.Esti o binecuvantare pentru sufletul meu care, desi greu incercat ,se incapataneaza sa tina cumpana dreapta.Sa fii sanatoasa si sa ai pace sufleteasca!M.M.
RăspundețiȘtergereAdevărat a înviat, MM!
ȘtergereȚi-am dus dorul!
Mi-ar plăcea să știu că-ți este bine!
Te aștept mereu,cu mare drag!
Cat de frumoasa si de trista poezie. Mamele au constiinta sacrificiului in suflet, din momentul in care puiul lor da primele semne de viata. NU exista poveste despre copii, care sa nu aiba in spatele ei, povestea si drama unei mame.
RăspundețiȘtergereGabriela,
RăspundețiȘtergereNu mi-am dorit să caut o poezie tristă. Am vrut doar ceva care să adune laolaltă pe toți cei care simt că vin de undeva!
Îmbrățișări și gânduri bune!