Sunt locuri stranii și tulburătoare prin frumusețéa lor gravă! „Fado „ este „doina „dorului de depărtare- sfâșietoare ca și pierderea într-un trecut mereu tainic..
Fado e cantecul care infioara marea si taramul Portugaliei si nu numai ...! Merita bantuit acest spatiu! Iar doamna Fado-ului a aruncat semintele pasiunii vocii sale cu... folos! O contunuatoare a flacarii e doar ...Mariza! :) Dar ce voce!
Mulțumesc frumos pentru dar! Îmi place Mariza! Fado? ei, da, am ascultat această tulburătoare muzică la ea acasă,într-o seară portugheză, cu lumini , și depărtări, cu mister și strălucire, într-o cârciumioară al cărei patron era român. A fost o seară unică! http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/09/de-ce-portugalia.html
Nu am vizitat Portugalia! E un vis de implinit ! Ati reusit sa transmiteti "microbul" ...de bantuiala! Deja am furnici pe toata talpa! :P Toamna aceasta insa voi ajunge in Mexic! Imi rezerv visul pt anul viitor daca toate vor fi la locul lor! Multumesc pt. prefata la calatorie! Cu pretuire, Brindusa Frunza
Si eu iubesc Portugalia, cu a ei Lisabona! M-am simtit excelent acolo! Si am profitat, din plin, de toate frumusetile pe care tarisoara asta ni le-a oferit. M-as reintoarce oricand acolo, desi, lumea asta fiind atat de mare si de frumoasa, evitam sa mergem de doua ori in acelasi loc.
O întâmplare nefericită a făcut să-mi pierd toate fotografiile pe care le-am făcut în Portugalia..
Știi când am descoperit că lumea ei este cu adevărat fascinantă și tulburătoare? când fiul cel mic, mergând acolo, mi-a trimis pozele acelorași locuri, pe care le-am văzut și eu.. Da, Portugal! ce tandru sună!
Am calatorit in PORTUGALIA o saptamana. A fost extraordinar....Portugalia e o destinatie turistica frumoasa, diferita de toate celelalte destinatii din Europa. E un petec de pamant al Europei, dar care are in fata o lume intreaga...Oceanul le apartine si acum, fie si doar prin vecinatatea sa. Am plecat cu o imagine neclara despre ce inseamna istoria, cultura, oamenii, desi imi place sa ma documentez bine inainte de orice calatorie...M-am intors incarcata de emotii pe care nu credeam ca le pot avea, admiratie pentru atatea situri, monumente sau chiar orase intregi protejate UNESCO, pentru ceramica Azulejos gasita peste tot, in biserici, palate, in case si pe case... M-am intors plina de incantare pentru padurile de stejar de pluta sau eucalipt si pentru peisajul verde crud al acestei luni.... M-a coplesit harul locurilor de pelerinaj, la Fatima, la Batalhia sau Alcobaca, desi ploua cu galeata....M-am simtit un om marunt, insignifiant sa pasesc pe holurile Universitatii din Coimba, infiintata in 1537 si unde inca se pastreaza traditii de secole. M-au rascolit acordurile triste, melancolice de Fado din Alfama, dar si din Coimbra... Insa, si nu in cele din urma, m-au impresionat oamenii, portughezii, foarte amabili, sociabili, politicosi, desi ne-au fost prezentati ca fiind "lenti" si care cam incurca socotelile cand trebuie sa-ti dea restul ...Am avut nevoie de ajutor la un moment dat si ni l-au acordat imediat, neconditionat....
Bine ai venit, Tiana! Mi-a plăcut Portugalia! mi se face dor, adesea, de țărmul ei pierdut în Ocean și de Coimbra, și de Alcobaca și de seara mea fado~. Altă lume, undeva unde începe basmul.. Și mie mi-au plăcut oamenii- modești, săritori, cumsecade. O mică întâmplare: către sfârșitul excursiei, era seară, am mers cu o prietenă într-un mare moll. La parter, erau multe exponate, ăn fel și fel de aranjamente, Voiam o bluză. Am zărit-o, am întins mâna, marginea bluzei a atins o sticlă mare î, plină cu vin, ea s-a răsturnat, s-a spart, cioburile au sărit chiar pe piciorul meu.Într-un minut, a și apărut directorul, însoțit de alți angajați, mi-au șters piciorul, nu știau cum să se mai scuze..Prietena mea ”înghețase„, credea că o să trebuiască să achit costul sticlei. Am înțeles din atitudinea lor că au conștientizat că „aranjamentul „ era greșit; nu ar fi trebuit, de dragul reclamei,să nu înghesuie tot felul de articole... ce s-ar fi întâmplat la noi, într-o situație similară?
Ce frumoase imagini. Deja mă trimiți cu gândul la vacanță. Clipul cu Amalia Rodrigues m-a încântat. Nu am ascultat-o de foarte demult timp.
RăspundețiȘtergereSunt locuri stranii și tulburătoare prin frumusețéa lor gravă!
RăspundețiȘtergere„Fado „ este „doina „dorului de depărtare- sfâșietoare ca și pierderea într-un trecut mereu tainic..
Fado e cantecul care infioara marea si taramul Portugaliei si nu numai ...! Merita bantuit acest spatiu!
RăspundețiȘtergereIar doamna Fado-ului a aruncat semintele pasiunii vocii sale cu... folos! O contunuatoare a flacarii e doar ...Mariza! :)
Dar ce voce!
http://www.youtube.com/watch?v=6Iapqgekl3I
Brindusa Frunza
Mulțumesc frumos pentru dar! Îmi place Mariza!
RăspundețiȘtergereFado? ei, da, am ascultat această tulburătoare muzică la ea acasă,într-o seară portugheză, cu lumini , și depărtări, cu mister și strălucire, într-o cârciumioară al cărei patron era român.
A fost o seară unică!
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/09/de-ce-portugalia.html
Nu am vizitat Portugalia! E un vis de implinit ! Ati reusit sa transmiteti "microbul" ...de bantuiala! Deja am furnici pe toata talpa! :P
ȘtergereToamna aceasta insa voi ajunge in Mexic! Imi rezerv visul pt anul viitor daca toate vor fi la locul lor!
Multumesc pt. prefata la calatorie!
Cu pretuire,
Brindusa Frunza
Mexic!!!Să ți se împlinească acest vis frumos!
RăspundețiȘtergereSă spun că mă încearcă o dorință??
Trimit un gând, tot din fascinanta Portugalie
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/09/cabo-da-roca.html
Ce locuri minunate! O încântare pentru cine ajunge să viziteze asemenea frumuseți!
RăspundețiȘtergereO zi frumoasă, doamna Gina! :-)
Da! am avut senzația că locurile sunt..nepământești!
RăspundețiȘtergereSi eu iubesc Portugalia, cu a ei Lisabona! M-am simtit excelent acolo! Si am profitat, din plin, de toate frumusetile pe care tarisoara asta ni le-a oferit. M-as reintoarce oricand acolo, desi, lumea asta fiind atat de mare si de frumoasa, evitam sa mergem de doua ori in acelasi loc.
RăspundețiȘtergereO întâmplare nefericită a făcut să-mi pierd toate fotografiile pe care le-am făcut în Portugalia..
RăspundețiȘtergereȘtii când am descoperit că lumea ei este cu adevărat fascinantă și tulburătoare? când fiul cel mic, mergând acolo, mi-a trimis pozele acelorași locuri, pe care le-am văzut și eu..
Da, Portugal! ce tandru sună!
Am calatorit in PORTUGALIA o saptamana. A fost extraordinar....Portugalia e o destinatie turistica frumoasa, diferita de toate celelalte destinatii din Europa. E un petec de pamant al Europei, dar care are in fata o lume intreaga...Oceanul le apartine si acum, fie si doar prin vecinatatea sa. Am plecat cu o imagine neclara despre ce inseamna istoria, cultura, oamenii, desi imi place sa ma documentez bine inainte de orice calatorie...M-am intors incarcata de emotii pe care nu credeam ca le pot avea, admiratie pentru atatea situri, monumente sau chiar orase intregi protejate UNESCO, pentru ceramica Azulejos gasita peste tot, in biserici, palate, in case si pe case... M-am intors plina de incantare pentru padurile de stejar de pluta sau eucalipt si pentru peisajul verde crud al acestei luni.... M-a coplesit harul locurilor de pelerinaj, la Fatima, la Batalhia sau Alcobaca, desi ploua cu galeata....M-am simtit un om marunt, insignifiant sa pasesc pe holurile Universitatii din Coimba, infiintata in 1537 si unde inca se pastreaza traditii de secole. M-au rascolit acordurile triste, melancolice de Fado din Alfama, dar si din Coimbra... Insa, si nu in cele din urma, m-au impresionat oamenii, portughezii, foarte amabili, sociabili, politicosi, desi ne-au fost prezentati ca fiind "lenti" si care cam incurca socotelile cand trebuie sa-ti dea restul ...Am avut nevoie de ajutor la un moment dat si ni l-au acordat imediat, neconditionat....
RăspundețiȘtergereBine ai venit, Tiana!
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut Portugalia! mi se face dor, adesea, de țărmul ei pierdut în Ocean și de Coimbra, și de Alcobaca și de seara mea fado~. Altă lume, undeva unde începe basmul.. Și mie mi-au plăcut oamenii- modești, săritori, cumsecade. O mică întâmplare: către sfârșitul excursiei, era seară, am mers cu o prietenă într-un mare moll. La parter, erau multe exponate, ăn fel și fel de aranjamente, Voiam o bluză. Am zărit-o, am întins mâna, marginea bluzei a atins o sticlă mare î, plină cu vin, ea s-a răsturnat, s-a spart, cioburile au sărit chiar pe piciorul meu.Într-un minut, a și apărut directorul, însoțit de alți angajați, mi-au șters piciorul, nu știau cum să se mai scuze..Prietena mea ”înghețase„, credea că o să trebuiască să achit costul sticlei. Am înțeles din atitudinea lor că au conștientizat că „aranjamentul „ era greșit; nu ar fi trebuit, de dragul reclamei,să nu înghesuie tot felul de articole... ce s-ar fi întâmplat la noi, într-o situație similară?