vagabondul

     este omul civilizat al existenței absolute. Panait Istrati.
10 august 1884, Brăila/16 aprilie 1935, București

Mi-ar fi părut rău să treacă neobservată ziua de ieri,am citit pe blogul cuiva, mi-am făcut reproșuri că  nu mi-am adunat câteva gânduri despre cel mai mai controversat  om și scriitor român, pe cât de misterios, pe atât de ignorat de critica literară, absolvent doar al claselor primare, cu o biografie în care figurau 14 meserii lipsite de intelectualitate, acest tren montagne russe, cum îl numea cineva.. 
Omul care nu aderă la nimic..
Cine nu simte nevoia unei lupte nu trăiește, ci vegetează.

Pentru că , în urmă cu două veri, i-am văzut casa memorială, din Brăila, orașul lui, străjuit de ciulinii Bărăganului,  am  adus  un fragment din ceea ce scriam atunci
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2011/08/in-orasul-cu-salcami.html
Amenajată  de curând, într-un colț al Grădinii Publice, Casa Panait Istrati ne întâmpină cu o nefirească grație, contrastând cu  agitația lăuntrică a  uluitorului scriitor autodidact, născut în august 1884,  la Brăila, dintr-o mamă spălătoreasă.
Pe biroul lui, odihnesc  patru  uriașe   dicționare  de limbă franceză, pe care a învățat-o singur și în care și-a scris majoritatea operelor , traduse în peste treizeci de limbi.
 Un pat îngust, cuierul, pălăria, bocancii, bastonul, cărți- o avere pe care n-o pot egala conturile   nimănui.

Am văzut atâtea case memoriale!

Diferite, cum este și firesc!fiecare scriitor își are lumea lui interioară, experiențele lui  speciale..casa asta este fascinantă,  oază de liniște,  într-o mare agitată, un colț de lume, într-un loc ferit de cenușiul vieții.

Dacă te grăbești și ajungi pe aici, înainte de lăsarea iernii, în spatele casei vei vedea o fâșie autentică din Ciulinii Bărăganului.

În spatele casei lui Panait Istrati, deși era vară, într-un lan de porumb se vedeau stoluri de ciulini.

 
p.s. Ai citit  Neranțula?
( fă-ți timp!!)