vineri, 2 august 2013

un om

avea un sentiment pe care  nu și-l putea explica; și atunci a modelat un  pic cu degetele un boț de lut. Și a lăsat lutul în drumul său.
Dacă o iei pe acest drum și dai peste boțul de lut, iată-te  cuprins de același sentiment, pe care  nu ți-l poți explica.
Și aceasta, chiar dacă s-au scurs o sută de ani între gestul lui și trecerea ta. 
Antoine de Saint-Exupery


Întrebarea ar fi- încotro? p.s. fotografia  am împrumutat-o de la  Angela.

4 comentarii:

  1. Cata devotiune la Adamo sans Eve si la fermecatorul Exupery!
    "Nu am putere să mă transpun în neputincioasă zarvă a cuvintelor." , dar Exupery a avut mirificul poem " o cetate a sufletului uman, o împărăţie a înţelepciunii " Citadela! Si IL pretuiesc! Uimita si in tacere pana la veneratie!

    Brindusa Frunza

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am văzut, cum probabil i se întâmplă oricui, mii de poze..ieri, când o prietenă, Angela, a trimis fotografia de mai sus pe fb, am rămas înmărmurită, or fi contat cumva și circumstanțele..
      Imediat mi-a venit în minte un poem, pe care nu l-am mai citit de mulți ani ”Întâmplare în deșert, De Alexandru Philippide.Nu am avut timp să-l caut, l-am găsit abia acum, sunt galbene filele foșnitoare ale cărții mele.
      Poemul l-am descoperit înaintea unei sesiuni de vară, când îmi pregăteam examenul de literatură.
      „Un câmp uscat de-un vânt de foc, o zare
      De diamant albastru împrejur;
      Văzduhul încleștat în căngi de soare;
      Și-n mijlocul acestei cuști de-azur,
      Un soi de poartă cât un turn de mare,
      Arc de triumf gigantic de sub care
      Va fi trecut odată un împărat ciclop,
      Și-acum doar Timpul trece, încet și fără scop..

      ........................................
      Un punct de întrebare aleargă pe câmpie
      ........................................

      Împinge Timpul lenevos și tont,
      Apoi din nou cu tumbe de monopod aleargă,
      Sclipind la soare luciu ca un resort de-oțel
      Și se afundă în câmpia largă,
      Ducând și Timpul după el!„

      da, o fugă..

      Ștergere
  2. Foarte frumoasa poza. Si postarea. Ne putem explica sentimentele? De unde vin? Ce caura in viata noastra si, mai ales, unde pleaca atunci cand se duc?

    RăspundețiȘtergere
  3. Parcă m-ați ghicit.. când am văzut fotografia, tocmai mă întorsesem acasă, nu spun de unde,nu vreau să vă întristez, aveam multe întrebări în minte, prea multe chiar.
    Se vor fi topind sentimentele? că acolo de unde mă întorsesem, o tânără rudă tocmai îmi arătase negru pe alb” la început a fost cuvântul..„

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.