Nu noi suntem

stăpâni(.) limbei, ci  limba e stăpâna noastră. Precum într-un  sanctuar reconstruim piatră cu piatră tot  ce-a fost înainte-nu după fantezia sau inspirația noastră momentană, ci după ideea, în genere și în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului-astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească.
Nu orice inspirație întâmplătoare e un cuvânt de-a  ne atinge de această gingașă și frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinte aparțin unei arhitecturi exotice, dar  în ideea ei generală este însăși floarea sufletului etnic al  românimii.
Mihai Eminescu,  2275B, pagina 998/OpereIII.Publicistică.Corespondență. Fragmentarium

E Ziua Ei, e ziua noastră,

Să-i punem flori-cuvinte în fereastră!

Etern să fie-al nostru legământ-
Iubire și respect pentru CUVÂNT!