marți, 17 iunie 2014

itinerar turcesc

Istanbul , mai 2014

9 comentarii:

  1. Oare am fost in acelas timp la Istambul? Asta ar fi culmea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cita, data este inscrisa pe fotografii.
    Prima mea zi de vacanta a fost 23 mai. Am si povestit..aduc imediat linkul.

    Multa sanatate iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ok. Merci! Am citit materialul tau. F Frumos
      Eu am fost din 10 in 16 mai! :)
      Mie imi place Turcia si imi plac si turcii. Ii cunosc si prin relatii personale. Adesea lucrurile nu sunt ce par a fi.
      Da. E o lume fascinanta!

      Ștergere
    2. Da. Cred ca este firesc sa privim lucrurile altfel- suntem diferiti, asa ca si perceptiile noastre asupra oamenilor, locurilor, civilizatiilor sunt , de fiecare data, altele.
      Nu spun ca nu-mi place Turcia. Spun doar ca mi-a fost de-ajuns..
      Tu locuiesti intr-o metropola foarte dorita, agitata, romantica si foarte draga mie.
      Aceleasi sentimente, chiar mai profunde, am pentru Londra .
      Si , de ce nu- pentru Barcelona!

      Ador excursiile.
      Mi le-as dori mai putin repezi..

      Ștergere
    3. Eu mi-am propus sa fac excursii cu tinta sigura. Uite, de data asta, la Istambul am fost doar pentru obiectivele crestine. Am stat 6 zile si a fost perfect; am fost cu fata mea si baiatul meu... si a fost minunat!
      Eu nu mai merg cu grupuri de cativa ani. Am avut niste deceptii si m-am lecuit.
      Am o prietena cu care fac excursii; le organizam noi si... ne propunem obiective precise pe care le vizitam dupa puteri. Pana la urma organizarea si documentarea isi au si ele farmecul lor si ne stimuleaza.
      Si, pt ca spuneai de orasul in care traiesc... foarte des il batem cu piciorul, convinse ca mai avem inca multe de vazut, de simtit, de admirat...
      Sa fii sanatoasa si sa te plimbi pe unde doresti.
      Eu... voi vedea daca se va mai putea!
      Fotografiile publicate sunt f frumoase! Mi-a facut placere itinerariul tau!

      Ștergere
    4. Cita, a cam devenit obisnuinta sa calatoresc cu un grup, care pastreaza un vechi nucleu; chestiunea este ca, pe masura ce trece vremea, gusturile se cam directioneaza altfel.
      De aceea, m-am gandit serios: daca Dumnezeu imi va ajuta, voi mai calatori, dar trebuie sa gasesc o alta modalitate. Pana atunci, merg in tara, in vara asta, in niste locuri splendide!
      Avem priveslisti de neegalat, avem chiar lacase deosebite- lasa mult de dorit drumurile, gospodarirea etc.

      Despre orasul tau: mi-am dorit sa-l vad , din clasa a X-a, cand profesoara de franceza`frantuzica~~ ne-a vorbit pentru prima oara detaliat si cu mult, mult suflet despre Sena , despre N-Dame, despre buchinisti/castelele de pe valea Loirei.
      Mi-am zis atunci ca trebuie sa ajung la Paris.
      Si am ajuns. Tot cu grupul despre care vorbeam.
      Cand calatoresti singura, dormi in camera cu ..cine se nimereste.( singura nu am vrrut..ma rog).
      La Paris, am nimerit cu o proaspat divortata doctorita, insotita de nasii ei, care voiau sa-i alunge tristetea. ( ei dormeau, bineinteles , in alta camera).
      Nasa vedea Parisul a N a oara, asa ca tustrei umblau toata ziua, iar noaptea veneau foarte tarziu.
      Cum mereu ma deranjau, am hotarat sa ma alipesc lor.
      In Louvre, era puzderie de lume..ne-am pierdut, nu aveam telefonul tipei, nu aveam bani( vreo cativa euro, doar, pentru ca ghidul ne-a sfatuit sa nu avem documente si acte, pentru ca se fura.).
      Am umblat singura peste tot. A fost superb!
      Am iesit( dupa ce am vazut-o pe Mona Lisa din toate unghiurile, oricum, nu sunt convinsa ca este ..o femeie..)
      Afara, am realizat cam care imi este situatia, cobora soarele, incepeam sa ma tem, ma si vedeam la ~Stirile de la ora 5~~..
      Am plecat pe jos, pe malul Senei.
      Era absolut extraordinar!
      M-am oprit la un buchinist cu barbuta roscata, am cumparat, cu putini bani, Verlaine, am vrut sa-i fac o poza, nu m-a lasat..mi-am continuat drumul ..soarele tot cobora, stiam ca trebuie sa ajung langa Gradina Botanica. Ma invarteam intr-un cerc..nu gaseam hotelul. Am intalnit un grup de frantuzoaice vesele, am intrebat..mi-au arat o directie, nu era cea potrivita..
      Intrasem de tot in panica.
      Am intrat in primul hotel, am povestit ce mi se intampla si am spus numele hotelului-, unde trebuia sa ajung ~~Austerlitz~~.
      Tipa de la receptie e mi-a spus ca numele este incomplet- in arondismentul acela erau mai multe hoteluri cu numele respectiv..
      Confuza, speriata, m-am dus intr-o statie de taxi.
      A coborat un tanar de culoare, care parea gigant.
      Tremarand, i-am spus ce si cum, a sesizat starea mea, mi-a spus ca nu trebuie sa am motive de teama.
      In doua minute m-a dus la hotel, mi-a dat absolut corect restul la 5 euro( toata averea mea din portofel), a mers cu mine la receptie ..si mi-a urat noapte buna!

      Da! Vreau sa revad Parisul!
      Pastrez ceva din farmecul inedit al odiseei mele, dar si un fel de legatura tainica, ceva special!

      Ștergere
  3. http://incertitudini2008.blogspot.ro/2014/05/cine-este-departe.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoase zile ati mai petrecut!
    Trec zilele frumoase ,dar raman amintiri poate mai frumoase.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  5. Angi, as zice- zile si seri!
    Imi place sa privesc marea in apusul soarelui !

    Marea Marmara este un basm viu-in larg, palpaie lumini multicolore, pleaca ori vin vapoare si iahturi, in vreme ce pe mal se simte o agitatie foarte placuta: lume imbracata in fel si chip se misca incoace si incolo, auzi nu stiu cate graiuri, muzica, se vinde, se cumpara, ospatarii isi imbie mult prea insistent musterii, femei si barbati , intr-un iures neobosit.

    RăspundețiȘtergere