motto:
~Anii copilăriei sunt însă ca musafirii din mahala. Îi primeşti cu acelaşi surâs pe buze, îi cinsteşti cu dulceaţă şi cafea şi-i petreci până la uşă cu refrenul obişnuit: "Când mai poftiţi pe la noi?" Abia târziu de tot începi să-ţi dai seama că cei care vin mereu nu mai sunt cei care plecaseră odată.~~
Ion Minulescu ”Corigent la limba română„ (1929)//
Dor de toamna din vis , cu fără de număr adolescențí laolaltă!
Foșnitori arbori, încă semeți, fremătându-și bănuții de frunze în soarele cald
al amiezii de toamnă cuminte, gara, în haina ei peticită, cu dale
ciobite, braț suspendat între un ieri rătăcit printre zile și seri
cu emoții albastre, trecători încolo și-ncoace...Oricât de neînsemnat pentru unii, Titu, provincial orășel prăfuit, cu străzile înguste, spălate în pripă de ploi și de vreme, pentru mine, păstrează în buzunaru-i ascuns ceva din emoția bălaielor trecute toamne, cu miros de gutui și de struguri zemoși, când luni, de cu zori, traversam pasarela, în drum spre cămin, cărând geamantanul înțesat, în vacanță, cu speranțe, caiete și visuri.
Prelungesc
cât se poate drumul pe aleea, bătută de pași mereu înainte, un câine somnoros stă de
pază în ușa înnoitei clădiri, mă privește pe sub leneșa-i
pleoapă,așteaptă și el, mititelul,pesemne, să vină iar larma la
școală.
Ferestre schimbate, amintiri în poeme cu teze și lecții în chei fără lacăt, puse în cui după un an cu de toate.//
Ceva
nenumit m-a îndemnat să-mi revăd școlile dragi ,și drumul, și
casa,și satul, să caut cu sufletul acel ceva, mereu proaspăt,
tăinuit printre cute de suflet !Rude și locuri, întrebări și răspunsuri, mereu alte gânduri , nostalgii și proiecte...//
"Ferestre schimbate, amintiri în poeme cu teze și lecții în chei fără lacăt, puse în cui după un an cu de toate.
RăspundețiȘtergereMi-am oferit un epilog de vacanță!
Ceva nenumit m-a îndemnat să-mi revăd școlile dragi ,și drumul, și casa, și satul, să caut cu sufletul acel ceva, mereu proaspăt, tăinuit printre cute de suflet !"
Chemarea trecutului, chemarea copilariei, cea mai curata particica din viata, nealterata, nebanuit de frumoasa! Si fiindca omul isi dezvolta capacitatea de a vedea si frumosul si uritul, alege bucuria reintoarcerii si picteaza in cuvinte tablouri nepretuite.
Iata inca ceva, care ne surprinde, care ne indatoreaza sa ne gindim si la ale noastre:
"Oricât de neînsemnat pentru unii, Titu, provincial orășel prăfuit, cu străzile înguste, spălate în pripă de ploi și de vreme, pentru mine, păstrează în buzunaru-i ascuns ceva din emoția bălaielor trecute toamne, cu miros de gutui și de struguri zemoși, când luni, de cu zori, traversam pasarela, în drum spre cămin, cărând geamantanul înțesat, în vacanță, cu speranțe, caiete și visuri."
Avem ocazia, placuta incumetare, sa filtram frumuseti ale vietii zugravite cu stil, cu patima scrisului instruit. Sa incercam! Nu vom regreta ca Gina Rizea face din profesiune un sens al exprimarii, al frumusetii cuvintului scris.
Prescurtat: pastel
Mulțumesc frumos pentru atenta privire dincolo de granițe!
ȘtergereColierele noastre de perle adunate în suflet cresc , dar se și risipesc, odată cu noi...culegem stări și experiențe, fapte și întâmplări, în cascadele noastre ascunse se rostogolesc visuri și pasiuni,dorințe și promisiuni.
Nu le lipsește nimic, ne lipsesc ele, adesea.
Și atunci ,obosiți de prea marea alergătură a zilelor, ne reîntoarcem, reinventându-ne.
Imaginația noastră nu cunoaște limite.
Cum visul nu cunoaște opreliști.
Cum ar fi aratat un manuscris ? Raspuns : cu litere tremurande , vibrand pe melodii adolescentine , acoperite , ici , colo de roua prelinsa din ochi visatori !
RăspundețiȘtergereUn manuscris? Tentantă provocare!
ȘtergereToamna aduce zile în culoarea copilăriei și adolescenței. Asta simt!poate că de asta caut ulicioara..
Anonim (06:01 ) : v-as completa : poem cu rima alba , inchinat sufletului tanar pasitor , mereu , pe ulitele copilariei !
RăspundețiȘtergereCred că toți avem, într-un colțișor de suflet ,o„ zidire”,o grădinuță cu flori în toate culorile firii..acolo este misterul , deseori,confuz, al ființei noastre,la care ne întoarcem, în căutarea inegalabilului.
RăspundețiȘtergereAcum doua zile vedeam copiii indreptandu-se spre scoala. Cei mai mici erau dusi de mana. Cei mai mari, singuri. Dar toti, absolut toti, cu buchete de flori. Incepe scoala. Cu liniute, bastonase, adunari (mai numaram inca pe degete) si cate si mai cate. Parca a fost ieri. Si ghiozdanul si manualele pe care asteptam sa le rasfoim. Inceput de toamna cu frunze...
RăspundețiȘtergereCitiți aici-
RăspundețiȘtergerehttp://www.libertatea.ro/detalii/articol/prima-zi-de-scoala-scrisoare-mama-507140.html